Autor 26118 vizualizări


Îl puteţi vedea pe coperta revistei noastre în singura fotografie disponibilă în zilele noastre. Jean Pangal, șeful necontestat al masoneriei române în epoca interbelică. Personajul, adus la lumină în dosarul acestei ediţii, este acum aproape uitat. Din păcate, rolul său a fost unul extrem de nefast în epoca sa. În anul 1940 se scria pe scena europeană sfârșitul României Mari. Prăbușirea rușinoasă a Franţei a lăsat continentul la discreţia lui Hitler și Stalin. În baza acordului încheiat cu un an înainte, cei doi au împărţit frontierele Europei după cum au vrut. Soarta României era pecetluită.

Dar numai evoluţiile nefaste externe au dus la acest deznodământ? Ar fi prea simplu să fie așa. S-a pregătit România în cele două decenii în care a fost „Mare” să facă faţă scenariilor cele mai negre? S-au preocupat elitele românești de soarta ţării?

Conceptul masonic a fost legat de cel de elită. De propagarea unor idealuri și de apărarea lor. Documentele publicate în volumul Jean Pangal:documente inedite (1932-1942) al istoricului Bogdan Bucur arată o altă faţă a elitelor vremii. Suveran Mare Comandor al României, Jean Pangal a fost conducătorul absolut al organizaţiei masonice regulare între 1922-1937 și între 1944-1948. Extrem de influent în ţară și în străinătate, având conexiuni extraordinare, ceea ce este normal pentru poziţia ocupată, Jean Pangal a urmărit toată viaţa un singur scop:să obţină puterea prin orice mijloace. Să fie în guvern și să orchestreze prin intrigi și comploturi guvernarea în România.

Dar în toate tentativele sale s-a izbit de un personaj mai puternic, cu aceleași scopuri, Regele Carol al II-lea. Pangal a încercat să comploteze împotriva Regelui, apoi, când și-a dat seama că suveranul îl depășește cu mult în potenţial, i-a devenit slugă preaplecată. Urmărit de serviciile secrete ale lui Carol, Pangal s-a transformat într-un înfocat susţinător al distrugerii democraţiei în favoarea instaurării dictaturii regale. A tras sfori, a manipulat alianţe, a condus masoneria aşa cum i-au dictat interesele și i-a comandat Regele.

Nu s-a sfiit să afilieze masoneria la extrema dreaptă, în momentul în care ascensiunea extremismului de dreapta a devenit vizibilă pe scena politică. Iar când Regele îi cere să închidă activitatea masonică în România pentru că urma să devină monarh absolut, Pangal o face fără ezitare. Pentru ca, după război, aflat în exil, să-i scrie Anei Pauker, solicitându-i să-l primească în diplomaţie, întrucât a slujit cu devotament idealurile României democratice!

Cu asemenea elite, nu este de mirare că România s-a prăbușit fără rezistenţă în 1940.  Era inevitabil. Atenţie la calitatea elitelor! E valabil oricând.