Autor 21821 vizualizări


1118 - A murit Balduin I, primul rege al Ierusalimului (n. c. 1058).

1453 - Mahomed al II-lea a început asaltul asupra orașului Constantinopol.

1711 - A fost semnat tratatul de alianță dintre Moldova și Rusia, încheiat la Luțk între Dimitrie Cantemir și țarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianță militară antiotomană, dar prin el se recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului.

1725 - S-a născut aventurierul și scriitorul italian Giacomo Casanova (d. 1798).

1805 - S-a născut scriitorul danez Hans Christian Andersen (d. 1875).

1840 - S-a născut scriitorul francez Émile Zola (d. 1902).

1866 - S-a desfășurat plebiscitul prin care populația României a fost consultată în privința aducerii pe tronul țării a unui prinț străin, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

1867 - Mihai Eminescu a publicat, în revista Familia, poemul „Ce doresc eu ție, dulce Românie”.

1915 - S-a născut cântărețul Gică Petrescu (d. 2006).


1917 - Președintele SUA, Woodrow Wilson, se adresează Congresului cerându-i să declare război Germaniei. 

1982 - Trupele argentiniene au debarcat în insulele Falkland, declanșând războiul Malvinelor, care a durat până la 14 iunie 1982.

Chestiunea revendicării insulelor Falkland este una extrem de complexă din prisma dreptului internaţional, legându-se de dreptul mării şi de aceea nu intenţionăm a ne implica în această lungă dezbatere referitoare la disputa drepturilor de exclusivitate asupra platformei continentale din zonă. Totuşi, câteva elemente necesită a fi prezentate din acest punct de vedere. În primul rând, remarcăm faptul că veleităţile Argentinei faţă de Marea Britanie privesc mult mai extinsa problemă a solicitărilor acesteia şi a statului Chile, referitoare la zona britanică din Antarctica, precum şi a disputei dintre cele două naţiuni sud-americane privind suveranitatea asupra Canalului Beagle. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, odată cu trecerea anilor, în cadrul rundelor de negocieri, a apărut în tabăra britanică faţă de subiectul disputei o percepere a acestuia ca având o importanţă periferică pentru Regatul Unit.

În concluzie, în Falkland s-a acutizat sentimentul insularilor potrivit căruia ar fi fost "abandonaţi"de Londra. În paralel, revendicările Argentinei s-au acutizat şi datorită succedării la conducerea ţării, începând cu 1976, a unor dictaturi militare înclinate în a deturna atenţia propriei populaţii traumatizate de ororile regimului, prin recâştigarea încrederii acesteia cu ajutorul tezelor şi sloganurilor naţionaliste. Astfel, încercarea regimului de la Buenos Aires de a câştiga suveranitatea asupra a trei mici insule, la sud de Tierra del Fuego, în dauna statului Chile a sfârşit lamentabil în 1977-1978, când arbitrajul Curţii Internaţionale de Justiţie a acordat câştig de cauză statului chilian în "disputa Canalului Beagle", determinând o stare de tensiune între cele două state sud-americane. Îngheţarea disputei cu Chile a determinat reorientarea guvernului militar argentinian în-spre est, către alt obiectiv de politică externă, în vederea distragerii atenţiei propriei populaţii de la dificila situaţie economică internă:recuperarea insulelor Falkland/Malvinas.

Din perspectiva dreptului internaţional, conceptul de conflict asimetric îşi găseşte o puternică susţinere în teoria lui Nigel Purvis care menţiona că:" ... la un nivel elementar, suveranii par să ia în serios proprietatea de a se angaja în discursul internaţional juridic când ei caută să-şi rezolve problemele internaţionale."Această interesantă teorie afirmă că, de obicei, actorii internaţionali se folosesc de dreptul internaţional prin intermediul căruia revendică poziţia lor în termeni de posesie a unor drepturi legale. Astfel, când o naţiune decide să apeleze la forţa armată pentru a recupera /câştiga un teritoriu, acesta va prezenta revendicarea sa, invariabil, în termeni de drept internaţional. În acest context teoria lui Purvis se potriveşte conflictului din Falkland.

Argentina atacă, Anglia răspunde

Percepţia guvernului conservator de la Londra potrivit căreia arhipelagul avea o importanţă periferică, a determinat acceptarea unor reduceri bugetare la capitolul apărare, ceea ce s-a concretizat în Atlanticul de Sud prin retragerea singurei nave militare britanice care activa în zonă (HMS Endurance). Acest lucru a determinat impulsul comercianţilor argentinieni care, în martie 1982, au ridicat steagul Argentinei pe insula Georgia de Sud, aflată la sud-est de Falkland, şi izgonirea lor de către marina britanică. Iniţial guvernul argentinian lua în considerare o posibilă acţiune militară pentru perioada cea mai favorabilă, adică către sfârşitul anului, dar evenimentele din Georgia de Sud, dintre 19-26 martie, au determinat devansarea proiectului.

Ca urmare a acestui incident, la 2 aprilie forţele militare argentiniene au debarcat în Falkland şi au întâmpinat rezistenţa îndârjită a micii garnizoane britanice, în jurul reşedinţei guvernatorului britanic, Rex Hunt. Operaţiunea "Rosario"a continuat în ziua următoare cu invadarea şi ocuparea insulelor Georgia de Sud şi Sandwich de Sud. Reacţia Londrei nu a întârziat să apară şi în aceeaşi zi primul-ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, declara în Camera Comunelor următoarele:"Trebuie să spun Camerei că insulele Falkland şi dependenţele lor rămân un teritoriu britanic. Nicio agresiune şi nicio invazie nu pot afecta acest simplu fapt. Obiectivul Guvernului este acela ca insularii să fie eliberaţi de sub ocupaţie şi să se întoarcă sub administraţia britanică cât mai repede cu putinţă."

În cadrul guvernului britanic a luat fiinţă un Cabinet de Război condus de "Doamna de Fier"care avea să gestioneze acţiunile legate de operaţiunea Corporatecare viza recuperarea insulelor. O serie de factori au concurat tranzitul eficient al Forţei Expediţionare Britanice din porturile engleze până în Atlanticul de Sud. Unul dintre aceste elemente este menţionat de amiralul Sandy Woodward, comandantul operaţiunii Corporate, care în însemnările sale a specificat importanţa din punct de vedere logistic a susţinerii Statelor Unite, în special prin intermediul Secretarului Apărării-Caspar Weinberger, de care au beneficiat britanicii în a utiliza facilităţile instalaţiilor militare americane din insula Ascension, aflată în mijlocul Atlanticului. Această insulă face parte din dependenţele insulei Sf. Elena, colonie a Regatului Unit.

Război fără declaraţie de război

Este interesant de precizat, din perspectiva relaţiilor internaţionale, faptul că niciuna dintre părţi nu a declarat război celeilalte, datorită în mare parte restricţiilor impuse lor de către Carta O.N.U., iar ostilităţile militare au avut un caracter limitat. Se poate afirma că articolul 2, alineatul 3, dar mai ales alineatul 4, din Carta O.N.U., scot practic în afara dreptului internaţional posibilitatea unei ţări membre a organizaţiei de a recurge la război în a-şi rezolva disputele internaţionale.

De observat faptul că nici în 1833, când Marea Britanie a preluat arhipelagul, între ea şi Provinciile Unite (Argentina) nu a intervenit starea de război, lucru care susţine teza Buenos-Aires-ului conform căreia Regatul Unit era ilegal, în 1982, în posesia unui teritoriu naţional argentinian faţă de care Argentina nu renunţase niciodată să-şi reclame suveranitatea. Intenţiile belicoase ale Marii Britanii au fost puse în evidenţă prin declararea unei Zone de Excludere Maritimă, iar ulterior datei de 30 aprilie 1982 a unei Zone de Excludere Totală în jurul insulelor.

La 25 aprilie Marea Britanie a obţinut un prim succes militar prin recuperarea insulei Georgia de Sud. Au urmat luptele din 1 mai care, împreună cu primele angajamente navale, au avut drept scop crearea unei diversiuni capabile a permite infiltrarea echipelor de comando în arhipelag. Posturi de observaţie au fost amplasate de către britanici în jurul celor mai importante localităţi din insule, dar o semnificaţie crucială a deţinut-o un post de observaţie amplasat de către membrii S.A.S. în Chile.

Necesitatea ca avioanele de tip Sea Harrier să primească o avertizare din timp a determinat această acţiune. Zvonurile susţineau că sateliţii americani furnizau informaţii britanicilor, dar adevărul este că acest post monitoriza decolările avioanelor argentiniene şi transmitea în timp real informaţii utile flotei britanice prin intermediul unui echipament de ultimă generaţie în domeniu. Chiar şi în aceste condiţii britanicii au pierdut multe nave, dar acţiunile echipei S.A.S., care a evitat capturarea, au redus mult numărul pierderilor. Ulterior, cu ocazia reţinerii la Londra a generalului Augusto Pinochet, liderul de la acea dată al statului Chile sub acuzaţia de genocid, acesta a fost vizitat de Margaret Thatcher. Specialiştii britanici consideră că Doamna de Fier a rămas profund îndatorată dictatorului chilian pentru sprijinul acordat de acesta Marii Britanii în conflictul din Falkland.

Pe apă, în aer şi pe uscat

Pe 2 mai 1982 crucişătorul argentinian "General Belgano"a fost torpilat şi scufundat de submarinul nuclear britanic "Conqueror".Peste 370 de militari argentinieni şi-au pierdut viaţa, iar consecinţa imediată a acestui tragic eveniment a fost retragerea marinei militare argentiniene în porturi. Acest lucru a însemnat şi diminuarea pericolului reprezentat de portavionul argentinian "25 Mayo"pentru flota britanică. Două zile mai târziu, în replică, două avioane argentiniene Super Etendard au lovit şi scufundat cu rachete anti-navă din clasa Exocet distrugătorul HMS Sheffield provocând moartea a 20 de militari şi rănirea altor 24 de marinari, acesta fiind primul conflict militar în care s-a folosit acest tip de rachetă.

Unii istorici au susţinut că atacul a provocat retragerea grupării de portavioane britanice mult la est de arhipelag, slăbind astfel defensiva aeriană a navelor din avangardă precum şi a infanteriei debarcate. De altfel, după 2 mai, se poate trage concluzia că forţele aeriene argentiniene au fost singurele care au opus o rezistenţă veritabilă Forţei Expediţionare Britanice, trupele terestre fiind copleşite de superioritatea tehnică, profesionalismul şi eficienţa adversarilor britanici, în timp ce marina a preferat să se retragă în porturi după dezastrul crucişătorului "General Belgrano".

Pe 21 mai a avut loc o debarcare amfibie a trupelor britanice în Port San Carlos, pe insula principală a arhipelagului. După stabilirea unui cap de pod la San Carlos militarii britanici s-au îndreptat către capitală, dar pentru că înaintarea lor era ameninţată din flanc de prezenţa trupelor argentiniene în jurul locaţiei de la Goose Green, în sudul insulei, şi-au concentrat atenţia în acea direcţie. Aici, în noaptea zilei de 28 spre 29 mai 1982 a avut loc o lungă luptă nocturnă în care membrii batalionului 2 al regimentului de paraşutişti au înfrânt o forţă net superioară argentiniană, iar ulterior britanicii şi-au reluat marşul spre Port Stanley.

Argentinienii s-au retras în regiunile muntoase ale insulei unde au opus rezistenţă, în special în zona muntelui Kent, dar cea mai puternică regiune fortificată argentiniană a fost cea din jurul muntelui Longdon şi Two Sisters unde trupele britanice au purtat cele mai violente confruntări, în noaptea de 11 spre 12 iunie. În 14 iunie aviaţia argentiniană a înregistrat cele mai mari pierderi, iar situaţia pentru trupele terestre argentiniene era conştientizată ca fiind fără ieşire, căci de pe înălţimile din jurul capitalei trupele britanice aveau sub supraveghere Port Stanley. În acest context comandantul trupelor argentiniene staţionate în Islas Malvinas, gen. Mario Menendez, s-a predat cu toate trupele din subordine în seara zilei de 14 iunie 1982.

2005 - A murit Papa Ioan Paul al II-lea (n. 1920).