Autor 5100 vizualizări


1 noiembrie 1943. Pe Frontul de Est, sovieticii tocmai au încercuit două divizii românești, care luptă cu disperare pentru a nu fi capturate. La circa 100 de kilometri către Apus, pe aerodromul Grupului 9 Vânătoare, aviatorii sunt în fierbere. S-a cerut o misiune de sacrificiu! Un avion românesc trebuia să zboare în zona în care cele două mari unități române luptau în încercuire, pentru a lesta un pachet cu hărți întocmite de ofițerii de informații. Aceste hărți conțineau detalii despre pozițiile inamice, accentuându-se zonele în care sovieticii erau mai vulnerabili.

Se considera însă că șansele de supraviețuire a celui care pleca în misiune erau minime, pentru că aviația sovietică domina total spațiul aerian de deasupra celor două divizii române. Căpitanul Alexandru Șerbănescu a insistat să îndeplinească această misiune. A decolat însoțit de adjutantul Ioan Mucenica, a survolat regiunea care i se indicase și a aruncat pachetul. Din păcate, hărțile nu au ajuns în mâinile românilor. S-a cerut un nou voluntar. S-a oferit sublocotenentul Ion Dobran. De data aceasta, hărțile au ajuns la români, iar Diviziile 24 Infanterie și 4 Munte au spart încercuirea și au ajuns într-un sector sigur.

Această faptă de arme este numai una dintre cele pe care le-a realizat aviatorul Ion Dobran, în cele peste 300 de misiuni îndeplinite în anii celui de-Al Doilea Război Mondial.

Ion-Stratulat Dobran s-a născut la 5 februarie 1919, ca fiu al lui Constantin Dobran, jandarm rural la Vrănești, jud. Muscel (azi Văleni Podgoria, jud. Argeș), și al soției sale Maria.

Este absolvent al Liceului Militar ,,Mihai Viteazul’’ din Târgu-Mureș (promoția 1939) și al Școlii de Ofițeri de Aviație din București (promoția 1941). Imediat după absolvire, sublocotenentul Ion Dobran a mers la Centrul de Perfecționare a Zborului de la Ghimbav, Brașov, unde, după o instruire de opt luni, a fost brevetat pilot de vânătoare.

După brevetare, a fost încadrat la celebra Flotilă 1 Vînătoare de la Pipera, aflată sub comanda vulcanicului Mihail Romanescu, zis Leul. A devenit camarad al unor aviatori care deja se remarcaseră în luptele din Basarabia și de la Odessa: Nicolae Polizu-Micșunești, Constantin Bâzu Cantacuzino, Horia Agarici, Lucian Toma, Tudor Greceanu, Ioan Di Cesare, Ioan Milu, Andrei Rădulescu și mulți, mulți alții.

A fost încadrat în Grupul 9 Vânătoare, care nu s-a aflat pe front în 1942. Din august 1943, după ce a făcut trecerea pe avionul Messerschmitt 109 G la Tiraspol, sublocotenentul Dobran a fost trimis în Uniunea Sovietică, unde Grupul 9 Vânătoare a înlocuit Grupul 7 Vânătoare, din aceeași flotilă.

Din august 1943 și până în mai 1945, cu excepția unor zile de permisie, s-a aflat permanent pe front, îndeplinind 340 de misiuni la inamic, în timpul cărora a susținut 74 de lupte aeriene și a doborât 11 avioane adverse. A fost doborât de trei ori, scăpând cu viață fără a fi rănit.

Este ultimul as al aviației române de vânătoare aflat în viață și, de asemenea, este ultimul aviator aflat în viață, pe Terra, care în cel de-al Doilea Război Mondial a doborât avioane sovietice, americane și germane.

Talentul de aviator a fost dublat, în mod fericit, de talentul de scriitor. Orice pasionat de istorie a aviației militare române știe că Ion Dobran a publicat, după 1990, la Editura Modelism, jurnalul pe care l-a ținut în timpul celor trei campanii la care a luat parte: Frontul de Est, Apărarea Teritoriului Național și Frontul de Vest. Sunt pagini care conțin date istorice unice despre cum s-a văzut războiul din cabina avionului Messerschmitt 109 G.

După război, Dobran a rămas în cadrul aviației militare până în 1952, când a fost scos din armată pentru că era veteran al Frontului de Est. S-a angajat ca muncitor la Uzina ,,Timpuri Noi’’, București, unde s-a calificat ca strungar. După zece ani, în 1962, a devenit șef birou, tehnician I la Secția Aprovizionare materiale feroase, în cadrul aceleiași uzine.

În 1966, într-o perioadă de relaxare politică, a fost reprimit în aviație, dar la cea utilitară. După un an, a devenit pilot de linie la TAROM și a efectuat curse interne și internaționale la manșa unor aeronave Iliușin Il-14. Pensionat la limită de vârstă la 1 noiembrie 1973, a avut o scurtă revenire în activitate, în anii 1975-1976, ca inspector principal de navigație în cadrul Companiei TAROM.

A fost decorat cu numeroase ordine și medalii, cele mai importante fiind:

Ordinul ,,Steaua României’’ cu spade și panglică de Virtute Militară, în rang de Ofițer;
Ordinul ,,Virtutea Aeronautică’’ cu spade, în rang de Ofițer;
Ordinul ,,Virtutea Aeronautică’’ cu spade, în rang de Cavaler;
Ordinul ,,Coroana României’’ cu spade și panglică de Virtute Militară, în rang de Cavaler;
Ordinul ,,Leul Alb’’ (Cehoslovacia).

A fost căsătorit, în perioada 1946-1993, cu Angela-Maria, născută Orășanu. Are doi copii: Ion-Mircea (n. 1949) și Cristina (n. 1953).

La mulți ani, domnule general!

Recomandări de lectură:

Ion Dobran – „Jurnalul locotenentului Dobran”, (ediția a II-a), București, Editura Modelism, 2010;
Aurel Pentelescu, Marius-Adrian Nicoară, Dan Antoniu – Generalul de flotilla aeriană Ion-Stratulat Dobran, veteran de război, Buzău, Editura Editgraph, 2010.

Foto sus: Ion Dobran (grafică Adevărul)

""