Dezbatere «Historia» la Adevărul Live: De ce «așteaptă Ungaria scuze de la Iohannis pentru nedreptățile îndurate la Trianon” / VIDEO

Autor 18391 vizualizări


Guvernul de la Budapesta a alunecat în ultimii ani pe o pantă tot mai accentuată a propagandei revizioniste faţă de vecinii Ungariei şi în special faţă de România. Apropierea unui secol de la încheierea Tratatului de la Trianon a născut în unii dintre liderii guvernului Viktor Orbán pasiuni nebănuite pentru trecut dublate de o punere a istoriei în slujba propagandei revizioniste.

„Când îi vom vedea, în sfârşit, pe primul-ministru slovac sau pe preşedintele României că îşi vor declara compasiunea şi îşi vor exprima simpatia pe 4 iunie la ambasada Ungariei? Pentru că deja am văzut un prim ministru maghiar care a ciocnit şampanie de ziua naţională a României pentru naşterea României Mari”, a declarat retoric János Lázár, şeful de cabinet al lui Viktor Orbán, la începutul lunii iunie 2017 cu ocazia unei ceremonii dedicate Trianonului. 

În urma acestui tratat de la Trianon, Ungaria a pierdut 2/3 din teritoriu şi din populaţie. Peste noapte, din 320.000 km pătraţi şi 20 milioane locuitori, Ungaria a rămas doar cu 93.000 km pătraţi şi 7 milioane locuitori.

„Pentru că România a putut să obţină Transilvania şi Partium fără niciun merit şi niciun temei juridic, statul slav din sud  - părţile sudice, iar Cehoslovacia din acea vreme partea de nord a ţării şi Transcarpatia. Astfel că în loc de state naţionale au fost create ţări multietnice pe ruinele Monarhiei” a mai declarat János Lázár.  Totuşi, şeful de cabinet al premierului Viktor Orbán „uită” să spună că doar o treime din populaţia monarhiei maghiare erau unguri, iar restul populaţiei erau români, slovaci, sârbi, ruteni etc. Chiar şi între cele 7 milioane de unguri, doar o parte erau unguri de origine, pentru că în urma procesului de maghiarizare, devenit politică de stat după 1867, mulţi nemaghiari se declaraseră unguri la ultimul recensământ înainte de război.

Ce urmăreşte Budapesta prin propaganda revizionistă tot mai agresivă? Care sunt minciunile pe care le propagă liderii de la Budapesta? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, va răspunde istoricul şi profesorul universitar Marius Diaconescu, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ciprian Stoleru şi transmisă în direct, de la ora 11.00, de site-ul adevarul.ro.

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.