Lucian Blaga, între catedră și diplomație

Într-un stat întregit, în care ardelenii erau încurajați să ocupe funcțiile, demnitățile pe care le meritau, Lucian Blaga, în plină maturitate, dar cu o îndelungată activitate artistică, filosofică și diplomatică în spate, cu puternice atașe la vârfurile intelectualității transilvănene și agreat de regele Carol al II-lea – ce-și dorea să fie și chiar era un rege al culturii (deviza îi era „Non solum in armis”) –, primește, la data de 1 aprilie 1938, fără nici o legătură cu faima calendaristică a datei, investitura de trimis extrarodinar și ministru plenipotențiar al României la Lisabona, în Portugalia. Post de vis, la care râvnise cu ani înainte și Mateiu Caragiale.