Autor 1242 vizualizări


Budapesta, capitala Ungariei, seduce turistul prin petrecerile nocturne din „barurile dintre ruine“, prin piscinele cu ape termale ori cu panoramele superbe surprinse de la Citadelă sau de pe Bastionul Pescarilor.

Ungaria este prima ţară străină pe care am vizitat-o în viaţa mea. Pe vremea aceea, în plin regim Ceauşescu, aveam 9 ani şi ai mei primiseră o invitaţie de la o prietenă de familie, de origine maghiară, care plecase după facultate în Budapesta şi se stabilise acolo cu acte-n regulă.

De atunci am tot trecut prin capitala de pe malul Dunării şi am atâtea amintiri încât aş putea scrie o carte, două, trei. Totuşi, în ciuda câtorva dintre cititorii mei care-mi reproşează uneori că ar trebui să scriu articole mai lungi ori să dau mult mai multe informaţii exacte, rămân fidel tiparului pe care l-am croit cu un an în urmă, special pentru această rubrică. Un tipar în care vorbesc despre lumea mea, despre mările şi oceanele mele, despre plajele mele, despre oraşele mele, despre trăirile şi nevoile mele turistice...

Aşadar, când spun Budapesta, mă gândesc în primul rând la Bastionul Pescarilor. Frumoasa forţăreaţă medievală care veghează din vârful dealului cursul bătrânului fluviu ce traversează aproape jumătate din Europa. Aici am petrecut primul Revelion făcut vreodată dincolo de graniţele ţării. Pe atunci, student fiind, mă aşteptam să întâlnesc o atmosferă nebună, cu multă hărmălaie pe străzile centrale ale oraşului.

În realitate, am petrecut noaptea dintre ani într-o urbe cuminte, fără focuri de artificii ori petrecăreţi dezlănţuiti pe stradă. Şampania am desfăcut-o privind la Palatul Parlamentului de pe masivele ziduri, în compania câtorva turişti germani. Ne-am urat „An nou fericit!", am făcut poze cu păhărelele de plastic pline cu alcoolul adus „la pachet", apoi am dat o fugă la Citadela. Spre ora unu noaptea ne-am întors la hotel, hoinărind pe uliţele pustii.

Viaţa în barurile-ruine

Dar când spun Budapesta mă mai gândesc la podurile graţioase de peste Dunăre, la curcanul afumat gătit cu prune uscate, la librăria de la Castelul Buda, unde am băut un ceai senzaţional, şi la cofetăria de lângă biserica Sf. Mattias. Aici am mâncat ani la rând cel mai bun cremşnit din lume.

Când treceam prin capitala Ungariei vara, mă întâmpina o urbe dezbrăcată de inhibiţii şi preconcepţii majore. Iar iarna descopeream, de la an la an, un oraş împodobit mai ceva ca Parisul, şi mult mai vesel acum, la trecerea dintre ani, decât fusese atunci, la primul meu Revelion „extern". În ultima vreme s-a schimbat mult şi Cartierul Evreiesc. După cel de-al Doilea Război Mondial, cam până prin anii 2000, cred, zona căzuse oarecum în „uitarea" turiştilor.

Dar de când s-a deschis Szimpla Kert, s-a dat startul unei adevărate mode:locurile de distracţie „underground". Barurile sunt deschise într-o zonă aparent încremenită-n timp. De afară, nu-ţi dai seama ce e înăuntru. Nu au sigle mari, nu se aude niciun zgomot şi nu prea sunt oameni la coadă în faţa intrărilor, aşa cum am văzut la noi, în Centrul Istoric.

Când păşeşti însă în curtea interioară, te pomeneşti în mijlocul unui ditamai clubul, super-populat de oameni care discută, dansează şi se relaxează într-o atmosferă „nocivă", specifică locului. De la intrare până la mese sunt postate tot felul de mesaje care te îndeamnă să faci linişte, pentru a nu deranja vecinii.

Interesant este conceptul după care sunt deschise:de regulă, se ocheşte o clădire abandonată, pentru care, de multe ori nu se plăteşte chirie, până află vreun vecin şi înştiinţează proprietarul. E momentul în care locanta îşi caută alt loc, tot la fel de dărăpănat... Partea frumoasă este că nu poţi şti niciodată cu certitudine dacă a doua zi mai găseşti în acelaşi loc cârciuma în care ai petrecut noaptea trecută... Dar asta face mai incitantă nevoia de a ieşi în oraş, la un suc sau la o bere, atât pentru localnici, cât şi pentru turiştii foarte încântaţi de conceptul acestor „baruri printre ruine".

În patria băilor termale

Sigur că Budapesta oferă mult mai mult de atât pentru un vizitator. Oraşul stă bine mersi pe o reţea de ape minerale şi termale greu de egalat de o altă capitală europeană. Şi ungurii ştiu să profite din plin de pe urma cabinetelor medicale, a băilor publice, a spa-urilor ori a piscinelor cu apă termală. Din ce în ce mai căutate de turişti, băile publice sunt foste hamame deschise în timpul ocupaţiei turceşti, când a început să se dezvolte şi cultura cafenelelor.

De notorietate sunt Băile Gellert, găzduite de o clădire construită în 1918, în stilul Art Nouveau. Dacă treci peste tratamentul uşor comunist la care te supune personalul, vei înota într-o încăpere grandioasă care-ţi poate lăsa impresia că te afli într-o catedrală (după cum le place ungurilor să promoveze locaţia). Chiar şi aşa dezbrăcat de costumul de baie, cum impune regulamentul, şi doar în compania celor de-un sex cu tine, nu ai cum să nu remarci stilul ornamental, statuile şi fântânile arteziene care dau locului un aer princiar, solemn.

După curcan cu prune, baruri şi băi termale n-ar strica să vizitaţi şi Muzeul de Arte Frumoase din Piaţa Eroilor, Biserica Sf. Ştefan sau Parlamentul. O capodoperă neogotică aflată chiar pe malul Dunării. Inima comercială a oraşului se află în Pesta. Dacă tot sunteţi aici, treceţi şi pe la tarabele cu mâncare din piaţa Központi Vásárcsarnok, împodobite cu ghirlande de ardei roşii uscaţi, ce-şi aşteaptă transformarea în paprika.

Cel mai mare lac natural din Europa Centrală

Cea mai mare parte a ţării este formată din câmpii, dar există şi câteva dealuri de mică altitudine (500-1.000 de metri). Cel mai înalt vârf, Kékestetö, are 1.014 metri. Clima continentală prezintă diferenţe considerabile între vară şi iarnă, precum şi treceri rapide de la un anotimp la altul. Primăvara şi începutul verii sunt cele mai ploioase sezoane, iar în iernile reci, stratul de zăpadă se menţine 30-40 de zile. Lacul Balaton, cel mai mare lac natural cu apă caldă din Europa, este totodată şi unul dintre cele mai vizitate obiective turistice.

Dintre locuitori Ungariei 66% sunt romano-catolici, 28% - protestanţi, iar 6% sunt adepţi ai iudaismului. Oficial se vorbeşte limba maghiară, iar engleza şi germana sunt predate în şcoli ca limbi secundare. Cu excepţia maghiarilor, prezenţi în proporţie de 97%, ţara mai este locuită de mici grupuri etnice de germani, slovaci şi români.

Moneda maghiară este forintul (HUF). 100 de forinţi echivalează cu 0, 33 euro. Cele mai mari magazine şi restaurantele din centrul Budapestei acceptă şi plata cu euro, dar e bine să aveţi în buzunar şi forinţi. Cel mai bun curs de schimb îl găsiţi la bănci.  Steluţa Năstase

Vacanţă  la Budapesta, de la 226 de euro

Un city-break în Budapesta costă de la 226 euro de persoană. Preţul include transportul cu avionul, taxe de aeroport, trei nopţi cazare la Hotel Promenade de trei stele superior, cu mic dejun. Clădirea este amplasată chiar în centrul Budapestei, pe strada pietonală Váci Utca, la numai câţiva paşi de magazinele şi buticurile sofisticate ori de restaurantele de lux şi barurile elegante. Detalii despre ofertă puteţi găsi pe www.prestige.ro, tel. 021-319.77.94. Pentru hotelul Boutique Zara de patru stele, trei nopţi cazare cu mic dejun costă de la 189 de euro. Aici bistroul Araz vă delectează cu un mic dejun plin cu bunătăţi ungureşti, iar pentru prânz şi cină, bucătarii săi „meşteşugesc" numeroase preparate din bucătăria mediteraneană ori băuturi gratuite. Centrul spa al hotelului foloseşte apă de la izvoare termale şi are o gamă largă de servicii:piscină interioară şi exterioară, jacuzzi, masaj, saună finlandeză etc. În apropiere se află şi spa-ul Gellert, unde aveţi acces gratuit cu un voucher oferit de hotel. Pentru rezervări, accesaţi site-ul www.besttourism.ro.