Autor 13745 vizualizări


Dacă se întâmplă să mergi pe vechiul drum comercial ce lega Transilvania de Ţara Românească, vei trece cu siguranţă şi prin oraşul Câmpulung. Important centru istoric şi cultural, oraşul îşi poartă moştenirea de primă capitală a Ţării Româneşti din voinţa domnitorului Basarab I.

De asemenea, aici îşi are originea primul document scris în limba română care s-a păstrat. Este vorba despre scrisoarea judelui Neacşu Lupu din Câmpulung (1521) către Hans Brukner, judele Braşovului, prin care îl informează asupra mişcărilor oştirilor otomane din zona Dunării.  Tot oraşul Câmpulung a fost şi sursă de inspiraţie pentru literatura română. Aspecte din viaţa mondenă au fost surprinse de Tudor Muşatescu în piesa de teatru „Titanic Vals”, iar imaginea sa în pragul Primului Război Mondial o regăsim în opera lui Camil Petrescu „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.”

Pe o piatră funerară din ansamblul de cult „Bărăţia” din Câmpulung-Muscel s-a descoperit o inscripţie în limba latină care constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Ţara Româneascã şi în acelaşi timp prima menţiune scrisã a oraşului. Inscripţia este datatã în anul 1300 si are următorul text:"Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memerie, anno Domini MCCC."("Aici este înmormântat comitele Laurentiu din Câmpulung, spre pioasã amintire, în anul Domnului 1300.").

Toponimul „Câmpulung” desemnează configuraţia geografică a localităţii şi este format din două cuvinte ale fondului românei primitive comune:câmp, s.n., si adj. "lung <lat. campus longus". De asemenea originea numelui oraşului poate fi justificată şi prin denumirea Langenau, dată de germani şi care înseamnă lunca lungă.

Astăzi, oraşul atrage prin frumuseţea arhitecturală a clădirilor sale, atmosfera provincială şi liniştită a târgului de altădată, dar şi prin numeroasele obiective turistice din zonă, surse de istorie şi cultură autentică. Castrul Roman Jidava (Jidova)era parte a unei linii de fortificaţie menite să apere graniţa provinciei romane Dacia, numită Limes Transalutanus. Cercetările efectuate la castrul de la Câmpulung şi săpăturile arheologice au pus în evidenţă, pe lângă obiecte de origine romană, şi obiecte de ceramică, arme, podoabe, unelte sau monede dacice, demonstrând existenţa populaţiei autohtone în această zonă în timpul stăpânirii romane. Castrul roman Jidava se află la patru kilometri de Câmpulung, pe şoseaua DN 73 către Piteşti. În prezent este restaurat şi se poate vizita.


Muzeul Municipal Câmpulung
cuprinde secţiile de Istorie şi Artă şi Etnografie şi Artă Populară care funcţionează în două clădiri distincte. Muzeul de Istorie şi Artăal Municipiului Câmpulung a fost înfiinţat în anul 1889, la recomandarea lui Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Naţional de Arheologie. Clădirea din centrul oraşului găzduieşte un adevărat culoar al timpului, din preistorie şi până în contemporaneitate.
Casa Ştefănescuîn care funcţionează secţia de Etnografie şi Artă populară datează din anul 1735, fiind cea mai veche construcţie civilă păstrată, din Câmpulung, monument de arhitectură românească veche. Obiectele de artă populară şi etnografie musceleană pe care le puteţi admira aici sunt deosebit de valoroase, majoritatea făcând parte din patrimoniul cultural naţional, prezentate într-un mediu ambiant original.

Curtea Domnească şi Ansamblul Mănăstirii „Negru – Vodă”

Ansamblul este dominat, pe latura de vest, de turnul clopotniţă, înalt de peste 30 m, cu plan pătrat. Mânăstirea Câmpulung, cunoscută acum sub numele de Mânăstirea „Negru – Vodă”, a fost reconstruită de Matei Basarab pe locul unde s-a aflat reşedinţa primilor domni ai Ţării Româneşti. Una dintre principalele clădiri ridicate aici de Matei Basarab, probabil în perioada 1635 – 1648, a fost casa de la sud-vest de biserică, numită „casa egumenească”.  iserica voievodală, de două ori refăcută pe vechile fundaţii (în secolul al XVII-lea şi în secolul al XIX-lea) a fost ctitorită de voievozii Basarab I, mort la Câmpulung (1351 – 1352) şi de Nicolae Alexandru Basarab.

Ansamblul bisericii catolice Sfântul Iacob (Bărăţia)  cuprinde trei edificii importante:biserica închinată Sfântului Iacob cel Mare, în care se află lespedea funerară din 1330 a lui „comes Laurencius de Longocampo”, turnul clopotniţă şi casa parohială. Lăcaşul actual este fostul cor al unei biserici a cărei navă a fost dărâmată, fiindu-i închis cu zidărie arcul triumfal. Biserica Domneascăeste situată în vechiul centru al oraşului, în dreapta Râului Târgului, iniţial ctitorie domnească, de aici şi numele de biserică Domnească, zidită în 1567 de către doamna Chiajna, văduva lui Mircea Ciobanu, cu ajutorul fiului ei Petru cel Tânăr.

În urma unui cutremur a fost grav avariată şi a fost dărâmată din temelie, reconstruindu-se mai largă, mai încăpătoare, lucrările la zidăria de roşu încheindu-se prin 1721. În urma unor noi deteriorări, biserica a fost din nou dărâmată şi între anii 1870 şi 1889 s-a înălţat actuala construcţie. Interiorul este pictat în maniera artei renascentiste, foarte expresiv, în scene deosebit de sugestive, cum este de pildă scena „Pogorârii Mântuitorului de pe cruce”. Biserica mai era numită în vechime şi „Biserica grecilor”, pentru faptul că negustori de etnie greacă, ce veneau să facă negoţ în Câmpulung, o preferau fiind biserică de mir frumoasă, domnească, foarte aproape de târgul oraşului.

Biserica Flămânda-Situată pe dealul cu acelaşi nume, a fost ctitorită de Dimitrie Rosetti, iar după repetate ruinări şi încercări de reconstrucţie parţială, a fost ridicată de la temelie, proiectată fiind de binecunoscutul arhitect George Matei Cantacuzino în stilul moldovenesc al Muşatinilor. Actuala biserică a fost construită între anii 1941-1943 de către Gheorghe Ştefănescu, în memoria fiicei sale care a murit într-un accident chiar în ziua nunţii, istorie tristă din care a izvorât şi denumirea de Biserica Miresei. 

Grădina Publică “Merci” şi Bulevardul “Pardon”

În anul 1980 scriitorul Dumitru Baciu nota în lucrarea sa “Lumini muscelene” astfel:“Grădina Publică nu ar fi putut exista fără Bulevardul “Pardon”. Şi invers. Se spune că destinele lor, de-a lungul timpului, s-au împletit armonios. Oaza de linişte, podiumul de orchestră pentru fanfara militară, refugiu pentru pensionari şi cel mai renumit amfiteatru în aer liber pentru inegalabilele serbări cu confetti, grădina a păstrat cu grijă tainice cuvinte de iubire rostite de îndrăgostiţi. Încântaţi de ambianţa oferită de muzica militară, atât localnicii cât şi vizitatorii spuneau “merci”. Acelaşi “Merci” era rostit de-a lungul aleilor, de participanţii la serbări, atunci când “ploi” de confetti pulverizau atmosfera, acelaşi “merci” era spus tainic de domni şi domnişoare, când aveau plăcuta surpriză să primească în dar flori cu petale frumos colorate”. De asemenea, bulevardul a fost numit aşa în trecut din cauza aglomeraţiei şi a deselor ciocniri între trecători care îşi exprimau scuzele prin "Pardon!".

Monumentul Eroilor de la Mateiaş

Cunoscut şi sub numele de “Mausoleul de la Mateiaş”, acesta este dedicat eroilor din Războiul de Întregire Naţională dintre anii 1916-1918. Este situat pe Drumul european E574 (DN 73), la 11 km de Câmpulung spre Braşov, pe Dealul Mateiaş. Monumentul, format dintr-un mausoleu, un muzeu istorico-militar, un basorelief cu o cupă din piatră de Albeşti in care arde o flacără veşnică in amintirea soldaţilor care s-au jertfit, este înscris în „Lista monumentelor istorice”.

Muzeul Mateias este o construcţie amplă, ridicată intre anii 1928-1935, de către constructorul De Nicolo, după proiectul arhitectului Dumitru Ionescu Berechet.Impozantul mausoleu, realizat în principal din calcar de Albeşti, este compus din două corpuri:primul, orizontal, adăposteşte osuarul, pe pereţii căruia sunt montate plăci de marmură cu numele unor militari căzuţi la datorie;al doilea, vertical, are forma unui turn cu foişor, spre care duce o scară în spirală. Aici sunt depuse, în 31 de cripte, osemintele a peste 2.300 de militari români.

Mânăstirea Nămăeşti

Aflată la 5 km nord-est de Câmpulung, biserica este săpată în stâncă la altitudinea de 765 metri. Face parte dintr-o zonă cu străvechi vestigii istorice şi este datată din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Biserica are hramul "Intrarea în Biserica a Maicii Domnului" şi "Izvorul Tămăduirii". Mănăstirea are o colecţie muzeală, ce cuprinde hrisoave dintre anii 1542 şi 1572, obiecte de artă feudală bisericească şi populară, precum şi o colecţie de carte veche românească.


Surse:
http://www.campulung-muscel.ro
http://www.primariacampulung.ro
Marius-Valeriu Grecu, Toponimele argeşene atestate în secolul al XIV-lea (Istorie şi etimologie)
Dumitru Baciu, Lumini muscelene


 


 

""