Autor 28956 vizualizări


Cele mai multe și mai impresionante exemple de arhitectură otomană datează din perioada lui Süleyman Magnificul, cel care a condus destinele Imperiului timp de 46 de ani, între 1520–1566, ducând la o înflorire a artelor, literaturii și dreptului. Strălucitul arhitect Mimar Sinan (1489/1490-1588), a proiectat, utilizând tehnici extrem de complicate pentru acele timpuri, moschei, palate, poduri, clădiri publice, considerate în prezent ca fiind printre cele mai frumoase construcții realizate în stil islamic din întreaga lume.

Süleymaniye Camii (Moscheea lui Süleyman Magnificul) și complexul aferent

Creația cea mai impresionantă a lui Mimar Sinan este, fără îndoială, Süleymaniye Camii, cea mai mare moschee a Istanbulului, precum și locul de veci al arhitectului care a proiectat-o. Construit între anii 1550-1557, complexul este situat pe una dintre cele șapte coline ale Istanbulului, fiind recunoscut de însuți Mimar Sinan ca opera sa de artă. Deși este mai puțin ornamentată față de celelalte moschei ale orașului, Süleymaniye reflectă mult mai bine delicatețea detaliilor arhitecturale utilizate. Interiorul impresionează prin ceramica de Iznik din mihrab, nișa de rugăciune îndreptată spre Mecca, și prin domul imens susținut de arcade rectangulare și de patru coloane de marmură albă.

O curiozitate este reprezentată de modul în care moscheea a rezistat numeroaselor cutremure ce au afectat Istanbulul de-a lungul secolelor. Arhitectul, conștient fiind de condițiile topografice impuse de așezarea geografică a orașului, a utilizat stâlpi realizați din lemn de ienupăr pentru a asigura elasticitatea clădirii în cazul unor unde seismice și a diminua eventualele daune materiale. 

Simbolistica joacă și ea un rol important în arhitectura clădirii. Moscheea este înconjurată de patru minarete, simbolizând primii patru califi, cele patru secte islamice sau faptul că Süleyman a fost cel de-al patrulea sultan care a domnit în Istanbul.

Mormintele Sultanului Süleyman și al Sultanei Hürrem, situate în imediata apropiere a clădirii, sunt considerate cele mai elegante morminte ale unor sultani otomani.

Rüstem Pașa Camii

Această moschee cu dimensiuni reduse, frecventată în special de localnici, situată în districtul Eminönü, pe o stradă laterală, la nord de Bazarul Egiptean (Bazarul de Mirodenii), a fost ridicată între 1561-1563, în onoarea lui Rüstem Pașa, Marele Vizir și ginerele sultanului Süleyman. Moscheea are un singur minaret, iar interiorul este decorat cu plăci albastre de ceramică de Iznik și coloane de marmură albă în zona minbarului. Se observă, de asemenea, ușile kündekâri din lemn sculptat și încrustate cu pietre prețioase sau ornamentele aurite complicate de pe tavan.

Șehzade Camii

 

Construită între 1543-1548 și considerată de Mimar Sinan ca una dintre cele mai reușite opere ale sale, în cadrul căreia a exersat diferite tehnici, această moschee constituie o sursă de inspirație pentru viitoarele monumente realizate de artist ca arhitect-șef al Înaltei Porți.

În cadrul complexului Șehzade există, pe lândă moschee, o medresă, instituție de învățământ superior unde se preda teologia islamică, o bucătărie publică, un spital, precum și mormintele mai multor personaje publice importante ale Imperiului Otoman, cum sunt Prințul Mehmet, în amintirea căruia a fost ridicată moscheea, sau Rüstem Pașa. 

Mimar Sinan a utilizat în decorarea mormântului Prințului Mehmet materiale și tehnici pe care nu le va aplica pentru nicio altă clădire a sa, cum ar fi culorile vii și ornamentele bogate, ce indică vârsta fragedă la care moștenitorul favorit al Sultanului a fost ucis. Unul dintre cele mai impresionante elemente este domul central, cu un diametru de 19 metri și o înălțime de 37 de metri.

Complexul și Moscheea Haseki Sultan

Complexul Haseki a fost primul ansamblu realizat de către Mimar Sinan din postura de arhitect-șef al Imperiului Otoman, poziție obținută în urma construirii unui pod peste Prut în timp record în campaniile desfășurate de armată în Țările Române. Adăpostește o moschee, o medresă, un spital, o bucătărie publică, alături de o serie de magazine. Clădirile sunt caracterizate prin prezența detaliilor aparținând tehnicii tradiționale Seljuk. Personalitatea inovatoare și dornică de a experimenta a lui Mimar Sinan se obervă în arhitectura clădirii spitalului, situată în centrul complexului, fiind înconjurată de o curte octogonală, încadrată de spații închise pe trei laturi, element unic în arhitectura otomană. Inițial, Moscheea Haseki includea un singur dom, fiind ulterior transformată și extinsă într-o moschee cu două domuri.

Haseki Hürrem Sultan Hammamı

Clădirea Hammamului Sultanei Hürrem, situată în Piața Sultanahmet, în imediata apropiere a unor obiective turistice majore, precum Moscheea Albastră, Catedrala Sfânta Sofia sau Basilica Cisternă, a fost construită în perioada 1556-1557 și renovată în perioada 2008-2011, fiind în prezent concesionată grupului Haseki Tourism. Baia Publică a fost proiectată în stilul clasic al băilor otomane, cu două secțiuni simetrice destinate femeilor și bărbaților. Prezintă un dom de 75 de metri înălțime, iar fiecare secțiune este, la rândul ei, împărțită în alte trei:vestiarul (soyunmalık), sala intermediară rece (soğukluk, frigidarium) și sala caldă (sıcaklık, caldarium).

Mormântul Sultanului Selim al II-lea

Mormântul Sultanului Selim al II-lea, a cărui construcție a fost finalizată în 1577, la trei ani de la moartea sultanului, este o altă clădire monumentală operă a lui Mimar Sinan, fiind situat în curtea Catedralei Sfânta Sofia (Ayasofya). Deși majoritatea conducătorilor otomani au preferat să fie înmormântați în curțile moscheilor construite în cinstea lor, Sultanul Selim al II-lea, succesorul lui Süleyman Magnificul, a ales Sfânta Sofia, pentru a cărei renovare a donat sume importante, și nu monumentala moschee construită tot de către Sinan în Edirne, ce îi poartă numele:Selimiye Camii.

Palatul Topkapı

Palatul Topkapı a fost utilizat de către sultanii otomani ca reședință principală și simbol al puterii timp de aproximativ 400 de ani, între 1465 și 1856. Aportul lui Mimar Sinan la arhitectura complexului constă în Camera Sultanului Murat al III-lea din cadrul Haremului. Camera, decorată cu plăci de ceramică de Iznik, impresionează prin cupola doar puțin mai mică decât cea din Sala Tronului, prin șemineul amplu, dar și prin motivele florale folosite. De asemenea, Sinan a regândit amplasarea și funcțiile încăperilor palatului conform nevoilor locuitorilor acestuia și a extins secțiunea destinată bucătăriilor regale.

Moscheea Sultanei Mihrimah

Moscheea Sultanei Mihrimah, fiica Sultanului Süleyman și a Sultanei Hürrem, este situată în zona Edirnekapı, în apropierea zidurilor orașului. Domul său impresionant o face vizibilă de la o distanță considerabilă. Moscheea a fost construită în perioada 1562–1565, iar elementele care o individualizează sunt ferestrele ample, care permit iluminarea puternică a interiorului. Minbarul de marmură și detaliile încrustate cu perle și fildeș o încadrează între operele de artă ale lui Mimar Sinan. Complexul mai include și Mormântul lui Ahmet Pașa, ginerele Sultanei Mihrimah, proiectat, de asemenea, de către Sinan, alături de clădirea Hammam-ului Mihrimah Sultan, care însă mai păstrează prea puține elemente originale, din cauza renovărilor frecvente.

Moscheea Sokollu Mehmet Pașa

Moscheea, ce a primit inițial numele prințesei Esmahan Sultan, este situată în apropierea Universității Marmara, la sud de Piața Sultanahmet, în spatele Moscheei Albastre, Sinan realizând aici o curte pe două nivele, adaptată pantei accentuate. Monumentul a fost comandat de Marele Vizir Sokollu Mehmet Pașa, ginerele Sultanului Selim al II-lea, considerat cel mai bun vizir al Imperiului Otoman, care a deținut funcția timp de 14 ani. Clădirea a fost ridicată în intervalul 1572-1573, pe locul fostei biserici bizantine Sfânta Anastasia. Complexul religios mai cuprindea o medresă și un locaș al cultului dervișilor, ulterior interzis. Interiorul se remarcă prin celebrele plăci de faianță de Iznik în nuanțe de roșu, albastru, verde sau cu motive florale, completate de caligrafia otomană. Moscheea este faimoasă în rândul turcilor pentru prezența fragmentelor din Kaaba de la Mecca prinse în structurile mihrabului și minbarului, dar este adesea ocolită de turiști, care aleg mult mai celebra Moschee Albastră din apropiere.

Mormântul lui Hüsrev Pașa și Moscheea Bali Pașa

Mormântul lui Hüsrev Pașa, construit în perioada 1545-1546, este considerat cel mai elegant monument funerar al unui vizir otoman, fiind remarcat prin finețea detaliilor arhitecturale create de Mimar Sinan. Decorațiunile de tip muqarnas și palmette ce ornează bolțile dau monumentului o finețe aparte, reflectând din nou spiritul inovativ al arhitectului.

Moscheea Bali Pașa este consemnată ca fiind construită în anul 1504, anterior epocii lui Sinan, dar ideea general acceptată este aceea că monumentul a fost renovat și i-au fost aduse modificări de către marele arhitect. Din păcate, clădirea a fost supusă numeroaselor cutremure și incendii, iar în prezent mai pot fi observate doar foarte puține dintre detaliile arhitecturale originale.

 

Epoca de Aur a Culturii Otomane este, fără îndoială, strâns legată de numele lui Mimar Sinan. Drept omagiu, Universitatea de Arhitectură din Istanbul poartă numele marelui artist ce a administrat lucrările publice ale Imperiului Otoman sub domnia a trei sultani (Süleyman I, Selim al II-lea, Murad al III-lea), fiind comparat adesea cu Michelangelo sau Brunelleschi. Mimar Sinan a revoluționat arhitectura otomană, impunând un stil propriu, caracterizat prin simplitate și eleganță, dobândind recunoaștere internațională. În prezent, multe dintre monumentele proiectate de marele artist sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Majoritatea monumentelor pot fi vizitate și online, lahttp://www.3dmekanlar.com/en/3d-istanbul.html.

 

""