Nepal, ţara în care s-a născut Buddha

Autor 7763 vizualizări


Nepal este un stat din inima Munţilor Himalaya din Asia de Sud. Cu capitala amplasată la Kathmandu, divizată în 7 provincii, găzduind o populaţie multietnică de 26,4 milioane de locuitori dintre care majoritatea sunt de religie hindusă, este considerată una dintre cele mai frumoase ţări din lume datorită diversităţii geografice - câmpii fertile, coline de păduri subalpine, cei mai înalţi munţi din lume, incluzând Muntele Everest. Dar este considerată şi una dintre cele mai sărace state asiatice, având o istorie plină de peripeţii. Este locul de naştere al lui Gautama Buddha, fondatorul budismului.  

Regatul Nepalez  

Datorită accesului la Drumul Mătăsii, Valeea Kathmandu din Nepal era o zona urbană prosperă pentru negustori. A fost dominat ani la rândul de imperii ca cel Mayurian sau Gupta, apoi de regatul Licchavi, Imperiul Tibetan, populaţia Newar şi Malla. Deşi era locul de naştere al lui Buddha, Nepalul a renunţat la budism, adoptând hinduismul ca religie oficială. Din secolul al XII-lea a devenit un regat unde regii au domnit pentru 200 de ani. A urmat o perioada dificilă în care regatul a fost fărâmiţat. În secolul al XIV-lea, regatul a fost unificat, dar ulterior, a fost împărţit în trei regate, Kathmandu, Patan şi Bhaktapur. În secolul al XVIII-lea, un rege Gorkha, Prithvi Narayan Shah, a fondat ceea ce va deveni Nepalul de azi, consolidând graniţele şi neutralitatea cu celelalte regate din munţi. După marea bătălie de la Kirtipur, şi-a impus controlul şi a cucerit Valeea Kathmandu în 1769. Nepalul şi-a extins domnia de pe răul Teesta până în est, către Kangra, Himachal Pradesh, dincolo de Sutlej în vest, controloand trecătoarele din munţi şi interiorul văilor Tingri din Tibet. Acest fapt l-a determinat pe împăratul Qing al Chinei să izbucnească Războiul Sino-Nepal, forţând Nepalul să se retragă şi să plătească daune către Peking. Au urmat apoi rivalităţi dintre regatul Nepalului şi Compania Indiilor de Est, rezultând războiul Anglo-Nepal din 1815-1816. Britanicii au fost înfrânţi. Perioada conflictelor s-a încheiat cu Tratatul de la Sugauli, în care Nepalul a cedat teritoriile capturate din Sikim şi Terai, renunţând şi la dreptul de a mai recruta soldaţi. A urmat o perioadă de instabilitate în rândul familiei regale, culminând cu un complot din 1846 şi Masacrul de la Kot dintre personalul militar loial conducătorului nepalez Jung Bahadur Kunwar şi prinţii şi căpeteniile care voiau să obţină tronul. Kunwar a pus bazele dinastiei Rana. Nepalul a intrat în rândul lumii când a semnat în 1923 tratatul de parteneriat cu SUA, abolind sclavia în 1924. Dinastia Rana a continuat însă să se remarce pentru tirania, persecuţiile religioase, depravare până în anii 1940 când mişcările pro-democratice şi partidele au început să critice autocraţia regimului. În anii invaziei Tibetului de către China, India a continuat să sponsorizeze regimul din Nepal. Totuşi, în 1989, o mişcare populară, Jan Andolan, l-a forţat pe regele Birendra să accepte reformele constituţionale şi să stabilească un parlament multipartid. Pe 1 iunie 2001, 10 membri ai familiei regale, printre care şi regele Birendra, au fost ucişi într-un atac comis de un prinţ moştenitor după ce acestuia i s-a refuzat decizia de a-şi alege soţia. La conducere a venit regele Gyanendra pentru a doua oară, dar care avea să nu se bucure de o domnie fructuoasă. Din 1996, Partidul Comunist din Nepal a iniţiat lupta împotriva monarhiei pentru a proclama republica populară prin mijloace violente, rezultând un lung război civil sângeros.

Începutul Insurgenţei maoiste  

Pe 13 februarie 1996, Partidul Maoist/Comunist din Nepal a iniţiat războiul poporului. Mişcarea era condusă de Baburam Bhattarai, Hisila Yami, Ram Bahadur Thapa şi Pushpa Kamal Dahal alias Prachanda.

La Kathmandu, o fabrică de băuturi răcoritoare deţinută de o companie multinaţională a fost atacată şi incendiată de maoişti. În districtul Gorkha, Chyangli, Biroul Programului de dezvoltare al micilor fermieri deţinut de Banca de dezvoltare agricolă a fost vandalizată. Între timp, la districtul Kavre, locuinţa unui cămătar este atacată peste noapte, averi şi proprietăţi în valoare de 1,3 milioane de rupii fiind confiscate, iar documentele de împrumut ce valorau alte milioane de rupii au fost distruse. Cei 7 membri ai familiei cămătarului au fost ucişi prin împuşcare.  


În districtele Rolpa, Rukum şi Sindhuli, fiecare avanpost al poliţiei a fost atacat, 17 poliţişti fiind ucişi.

În ianuarie 2001, guvernul a creat mişcarea paramilatara a Forţelor Poliţieneşti Armate pentru a înfruntă insurgenţii. Pe 28 mai, liderul Partidului Maoist, Prachanda, a oferit un interviu revistei comuniste A World to Win.

Cursul războiului a luat o întorsătură favorabilă pentru maoişti dintr-o dată. Pe 1 iunie, regele Birendra şi membrii familiei regale au fost ucişi într-un masacru produs de prinţul moştenitor Dipendra, care s-a sinucis ulterior. Motivul? Familia îi interzise să se căsătorească cu iubita aleasă de el. Fratele regelui decedat, Gyanendra, a fost încoronat ca noul rege al Nepalului. Acesta a mai fost rege temporar în anii 1950-1951 când era copil, iar bunicul său, Tribhuvan, a fost exilat în India cu restul familiei.

Văzând că Maoiştii sunt în avantaj, în august , regimul a început negocierile de pace , dar acestea au eşuat în noiembrie când maoiştii s-au retras de la discuţii şi au lansat un atac asupra posturilor de poliţie şi armata în 42 de districte, în care 186 de poliţişti şi militari pro-regim şi doar 21 maoişti au fost ucişi.

Pe 26 noiembrie, guvernul condus de premierul Sher Bahadur Deuba a declarat stare de urgenţă şi a ordonat armatei nepaleze să-i atace pe maoişti. Între timp, departamentul de stat din SUA a declarat partidul Maoist drept organizaţie teroristă.

În 2002, Congresul SUA a aprobat livrarea a 12 milioane $ pentru istruirea ofiţerilor armatei regale nepaleze şi aprovizionarea cu 5000 de puşti M16 căci luptele se încingeau de-a lungul graniţei dintre Pyuthan şi districtul Rolpa. Producătorul de arme belgiene, FN Herstal, a livrat 5000 de mitraliere M249 SAW.

La recomandarea premierului Deuba, regele Gyanendra a anulat alegerile până la noi ordine. În cele din urmă, guvernul Deuba este demis, iar regele preia puterea executivă. Acesta dizolveaza şi Camera Reprezentanţilor din Parlament. Pe 11 octombrie, îl numeşte premier pe Lokendra Bahadur Chand.

Război Civil  

În ianuarie 2003, SUA continuă să se implice în instruirea armatei nepaleze. Insurgenţii maoişti i-au ucis pe inspectorul general al poliţiei armate şi garda să de corp.

Pe 29 ianuarie au fost reluate discuţiile de pace. A fost declarat codul de conduită de către guvern şi Partidul Maoist pentru o perioada de încetare a focului. Dar forţele militare nepaleze au ucis 39 de rebeli maoişti în districtul Ramechhap în urmă unei ofensive lansate.

Pe 24 august, maoiştii au dat un ultimatum prin care ameninţau să se retragă din armistiţiul de încetare a focului i ncazul în care guvernul nu acceptă că în 48 de ore să le permită maoiştilor să participe la Adunarea Constituantă. Pe 26 august, ultimatumul a expirat, iar regimul nu a dat niciun semn. Astfel, pe 27 august, maoiştii se retrag din armistiţiu şi reîncep atacurile.

Pe 27 septembrie, 15 persoane, 8 rebeli maoişti şi 4 poliţişti au fost ucişi. Autorităţile nepaleze au suspectat că maoiştii au bombardat 5 utilităţi guvernamentale în ciuda planurilor de creare a unui nou armistiţiu de 9 zile.

În Janakpur, într-un centru industrial de la graniţa cu India, maoiştii, sub comanda directă a lui Prachanda, au efectuat cinci bombardamente de dimineaţă, subminând serviciul de telefonie şi curent. Au fost bombardate birourilor departamentului de drumuri şi a Autorităţii Nepaleze de energie electrică, precum şi un turn de telecomunicaţii.

Pe 13 octombrie, 42 de recruţi şi 9 maoişti au fost ucusi când 3000 de maoişti au asaltat centrul de instruire a poliţiei în Bhaluwang, aruncând poduri de autostrada în aer, tăind cabluri de telefon şi doborând copacii.

Pe 11 noiembrie, guvernul i-a acuzat pe maoişti că au răpit 29 de studenţi din districtul Mugu.

Pe 5 februarie 2004, într-un sat din Bhimad, districtul Makwanpur, un raid a fost executat de batalionul Bhairavnath în care 14 rebeli maoişti suspectaţi şi alţi doi civili au fost capturaţi şi executaţi. Organizaţia Amnesty Internaţional a reclamat printr-o scrisoare destinată guvernului nepalez încălcarea drepturilor omului, cerând organizarea imediată a unei anchete.  

Între timp, doi membri ai comitetului central din Partidul Maoist au fost arestat în Lucknow, asta în vreme ce Ganesh Chilwal a condus un protest împotriva maoiştilor, fiind împuşcat mortal de doi rebeli. Luptele au erupt într-o bază din junglă la vest de Kathmandu, din districtul Kalikot, unde se presupune că adopostea 5000 de soldaţi maoişti. Un elicopter privat ce a zburat deasupra bazei a fost lovit de trupele maoiste, dar fără a-i provoca prăbuşirea.

În perioada următoare se raportau că zeci de rebeli maoişti au fost ucişi. Pe 18 februarie, un fost membru al parlamentului, Lawmaker Khem Narayan Faudjar, a fost împuşcat mortal de doi motociclişti maoişti. S-a raportat că 12 camioane ce aduceau petrol din India au fost incendiate la frontiera vestică a Nepalului de către rebeli. India a ripostat dur, condamnând atacurile şi terorismul. La Kathmandu, protestele pro-democratice şi anti-monarhice se dezlănţuiau, 150 de demonstranţi fiind bătuţi de poliţişti.

Sute de rebeli maoişti înarmaţi cu arme de asalt şi tunuri portabile RPG-7 au atacat un sediu al poliţie din Yadukuwa pe 4 aprilie, 8-9 maoişti şi 13 poliţişti fiind ucişi, asta în vrem ce trei comercianţi indieni fiind ucişi, iar maşinile lor incendiate de rebeli.

Pe 5 aprilie a debutat greva naţională de trei zile organizată de maoişti. La Kathmandu, în urma ciocnirilor dintre 50 000 de protestatari şi poliţişti au rezultat 140 de răniţi. Protestele s-au extins în Lalitpur şi Bhaktapur. Regele Gyanendra nu părea să acorde importanţă căci se raporta că îşi petrecea timpul în sate turistice din vestul Nepalului.

Pe 16 august, Hotelul de lux Soaltee a fost bombardat, iar pe 18 august, o bombă a explodat într-o piaţă publică din sudul Nepalului, în care doar un copil a fost ucis. Rebelii maoişti cereau autorităţilor să le elibereze războinicii, blocând drumul de lângă Kathmandu, ameninţând că vor ataca automobilele. Unii afacerişti nepalezi au fost împuşcaţi. Kathnmandu era supus blocadei comerciale.

O altă bombă a explodat la biroul de informaţii ale SUA în Kathmandu pe 10 septembrie. Trei zile mai târziu, trupele de pace americane şi-au suspendat operaţiunile , iar personalul de la ambasada SUA a fost evacuat. Pe 9 noiembrie, o altă bombă a explodat într-un complex guvernamental de birouri, 36 de oameni fiind răniţi.

Ştirile despre uciderea unor oficiali, luări de ostatici şi atentatele cu bombă comise de rebelii maoişti începeau să devină o obişnuinţă.  

Pe 10 ianuarie 2005 , premieru Deuba a declarat că va creşte cheltuielile pentru apărare dacă maoiştii nu adera la negocieri. Blocada, crimele, atentatele şi protestele din Nepal a dus la creşterea preţurilor de combustibili cu 25%.

Pe 1 februarie, regele Gyanendra a dizolvat guvernul Deuba, a abolit constituţia şi a interzis toate reportajele de ştiri. Armata a iniţiat operaţiuni în forţă precum arestarea unor lideri politici, jurnalişti, sindicalişti, activişti. Telefoanele şi internetul au fost întrerupte.

Pe 6 iunie, un alt atentat a avut loc. Explozia unui autobuz a dus la moartea a 38 de civili şi rănirea a altor 70 în districtul Chitwan.

Pe 3 septembrie, după o serie de crime şi lupte, maoiştii au declarat trei luni de încetare a focului, declarând că sunt gata să lucreze cu politicienii din opoziţie care aveau acelaşi scop - înlăturarea monarhiei.

În ianuarie 2006, maoiştii au lansat atacuri coordonate asupra obiectivelor militare din valea Kathmandui şi blocalda a fost extinsă asupra drumurilor, ducând la organizarea unei greve generale. Ciocniri violente dintre poliţişti şi rebeli au dus la sute de arestări şi zeci de răniţi în aprilie. O stare generală de asediu a fost proclamată. La ordinele regelui, orice protestatar care încalcă regulile era împuşcat pe loc. În mai a fost emis armistiţiul de încetare a focului în urma negocierilor dintre rebeli şi noul cabinet guvernamental condus de premierul Girija Prasad Koirala.  

Pe 21 noiembrie, negocierile de pace dintre premierul Koirala şi liderul maoişti, Prachanda, au dus la încheierea războiului civil.

Republica Nepal   

Maoiştilor li se permitea în sfârşit să participe la viaţa guvernamentală după ce controlau mai mult de 80% din teritoriile statului.

Partidul Maoist a obţinut majoritatea locurilor din Adunarea Constituantă în urma alegerilor din 10 aprilie 2008 şi o coaliţie guvernamentală a fost formată. Dr. Ram Baran Yadav a devenit primul preşedinte democratic al Nepalului.

Pe 28 mai 2008, noul parlament s-a întrunit la Kathmandu unde s-a votat pentru declararea Nepalului ca stat secular şi republica democratică, precum şi suspendarea regelui din funcţie, oferindu-i un ultimatum de 15 zile pentru a-şi părăsi palatul regal Narayanhity care a fost redeschis ca muzeu public. Prachanda a fost numit premier până în 2009.

Tensiunile politice au continuat însă. Luptele politice dure s-au desfăşurat în 2009, când guvernul maoist a fost demis de Partidul Comunist-Leninist care a format un nou guvern. Schimbările de guvern au dus însă la o perioada de instabilitate politică.  

În februarie 2014, Sushil Koirala a fost numit premier când cele două partide majore au ajuns la un consens. O nouă constituţie a fost votată şi impusă în 2015.

Tot atunci, un cutremur devastator a lovit Nepalul, rezultând 8500 de oameni ucişi şi 21 000 de răniţi. În octombrie 2015, Bidhya Devi Bhandari a fost nominalizată drept prima femeie preşedinte, iar în 2016, liderul partidului maoist şi lider al rebelilor, Prachanda , a devenit premier.

După un lung război civil din care au rezultat 17 800 de victime, dominat de un regim republican comunist, Nepal este şi astăzi unul dintre cele mai sărace state asiatice.