Autor 9453 vizualizări


Situat la 56 km de Sibiu, pe DN 14, într-o zonă deluroasă, municipiul Mediaş se află la confluenţa pârâului Moşna cu râul Târnava Mare, într-una dintre cele mai renumite regiuni viticole de odinioară.
Teritoriul său şi al împrejurimilor sale a fost locuit în permanenţă de către comunităţile umane încă din timpuri îndepărtate.

Astfel, cele mai vechi urme de locuire în zona oraşului datează încă din neoliticul timpuriu, continuitatea de viaţă de-a lungul epocii bronzului şi fierului, a perioadelor dacică, romană, post romană şi prefeudală fiind dovedită de importante descoperiri arheologice făcute  de-a lungul timpului.
În perioada medievală, ca urmare a politicii de colonizare practicată de regii Ungariei în zona Transilvaniei, în secolele XI-XIII arcul intracarpatic este populat de colonişti provenind din diferite zone ale Germaniei. La fel se întâmplă şi în cazul bazinului mijlociu al Târnavei Mari, care este populat cu saşi, precedaţi iniţial de secui ca avangardă a regalităţii maghiare.

Cu toate că aşezarea de la Mediaş apare pomenită într-un document încă din anul 1146, data general acceptată pentru prima menţiune documentară a Mediaşului este 3 iunie 1267. Atunci localitatea apare sub denumirea de Mediesy. În documentele din perioada următoare localitatea apare scrisă în forme diferite (Medies, Medgyes, Medyesch, Medwisch, s.a.), în funcţie de epocă sau de limba în care a fost redactat documentul.


Mediaşul a fost singura aşezare din zonă care fusese denumită civitas încă din anul 1359, dar în cursul secolului al XV-lea, începând cu anul 1407, se va reveni la denumirea de oppidum şi villa, devenite mult mai constante în menţiunile documentare.

Incursiunea turcească în Transilvania din 1437-1438 duce la o accentuată decădere a scaunului Mediaş, atât din punct de vedere economic cât şi demografic. Având permanent prezent pericolul turcesc, între secolele XV-XVI, satele şi târgurile mai mici, neputând asigura apărarea unor ziduri de mare lungime, au recurs la fortificarea bisericilor. Acelaşi fapt este identificat şi în cazul Mediaşului, care, într-o primă etapă, pe la mijlocul secolului al XIV-lea, ridică ziduri pe o suprafaţă restrânsă, întărite cu două turnuri.

Ulterior, după anul 1400, zidurile existente sunt supraînălţate şi se proiectează construirea a încă trei turnuri unite cu centuri, prevăzute cu şanţuri de apă şi drumuri de strajă, ridicate pentru protejarea zonei din jurul Bisericii Evanghelice Sf. Margareta. Ansamblul acestor fortificaţii va purta denumirea de Castel (termen derivat din latinescul castellum, care desemnează un loc întărit, redută, fortăreaţă), prima sa atestare documentară datând din anul 1450.

Clădiri istorice:

Complexul Arhitectural Franciscan
Edificiul cuprinde două  construcţii masive:biserica şi mănăstirea franciscană. După unii autori construcţia era terminată la 1490, alţii afirmând că la 1515. Biserica se pare că a fost terminată anterior, aflându-se în administraţia călugărilor franciscani în 1444. În duminica neagră a anului 1556, sub presiunea orăşenilor şi a primarului Simon Kirschner, călugării franciscani părăsesc oraşul. La 18 octombrie 1699 senatul municipiului decide ca acest lăcaş să devină spitalul urbei. După pacea de la Karlowitz (1699), la intervenţia generalului Hugo von Virmont, comandantul suprem al armatelor habsburgice, franciscanii reprimesc în 1721 ambele construcţii:biserica şi mănăstirea, urmând noi faze de reconstrucţie, aşa încât  la 1742 aceste două clădiri, alături de alte două aripi plasate la nord şi la vest, formează complexul franciscan actual-în forma dreptunghiulară bine alungită. Clădirea actualului muzeu include şi un etaj, boltit-semicilindric, de mare stabilitate. Lăcaşul de cult este dominat de nava centrală în stil baroc, închisă printr-o bolta semicilindrică "căptuşită" cu decoraţii bogate şi multă stucatură.

Casa Schuller cea mai celebră locuinţă din Mediaş. A fost atestată documentar în anul 1588, cu ocazia întrunirii Dietei din acel an la Mediaş sub conducerea principelui Sigismund Bathori. A fost locuinţa primarului Hannes Schuller, decedat în 1586. Reparaţiile efectuate ulterior au fost realizate în maniera Renaşterii Transilvane, care şi-a pus amprenta pe stilul întregii clădiri.

Şcoala Piariştilor, aflată alături de casa Dutz, este o clădire impunătoare construită în jurul anului 1740, mai este cunoscută şi sub denumirea de casa Guggenberger. După anul 1721 ordinul călugăresc al piariştilor, profilat pe răspândirea învăţământului laic şi religios,   a destinat întreaga clădire acestui scop. Din anul 1790, clădirea devine proprietate particulară.    

Biserica Înălţarea Domnului -construcţia făcută la îndemnul şi stăruinţele episcopului Ioan Bob, la 1826. Lângă biserică se află casa unde a locuit revoluţionarul paşoptist Ştefan Moldovan, iar peste drum fiinţează prima scoală românească de la Mediaş, fondata în 1834.

Casa Rosenauer din P-ţa Regele Ferdinand I, nr. 22, a fost construită în anul 1621 în stil renascentist, decorurile specifice mai pot fi observate la ancadramentele ferestrelor şi în curtea interioară. A fost proprietatea negustorului Friedrich Rosenauer.

Casa Schuster Dutz, un cunoscut poet sas. Casa a fost construită în anul 1690.

Casa Roth – construită în stil neoclasic în a doua jumătate a sec. XVIII.

o galerie foto aici

mai multe informatii pe MediasTurism