Mănăstirea Snagov, lăcașul de cult care adăpostește piatra de mormânt a domnitorului Vlad Țepeș / FOTO

Autor 15065 vizualizări


Mănăstirea Snagov a fost ridicată pe o insulă din partea nordică a lacului Snagov. Lăcașul de cult este atestat documentar încă de pe vremea domnitorului Mircea cel Bătrân. Mănăstirea este legată însă de numele domnitorului Vlad Ţepeş, a cărui piatră de mormânt se află în interiorul bisericii, în fața altarului (foto jos). 

În prezent, din vechea vatră monahală se mai păstrează doar biserica principală cu hramul Intrării Maicii Domnului în biserică, refăcută de domnitorului Neagoe Basarab între anii 1517-1521, clopotniţa şi vestigii ale vechilor chilii.

De-a lungul timpului numeroşi domnitori au contribuit la ridicarea acestui aşezământ, un adevărat centru de spiritualitate şi cultură ortodoxă. Domnitorul Vlad Ţepeş a construit pe insulă cea dintâi biserică de zid, chilii pentru monahi, clopotnița şi trapeza. În jurul anului 1456, Vlad Ţepeş dispune construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători şi tâlhari şi a unui tunel de refugiu pe sub apă, tunel care, deşi ruinat, se păstrează până astăzi.


Se pare că nici Neagoe Basarab, nici Mircea Ciobanul n-au terminat de zugrăvit biserica Mănăstirii Snagov, aceasta rămâne în grija fiului lui Mircea Vodă şi al Doamnei Chiajna, Petru Voevod cel Tânăr (1558-1568), conform site-ul Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Matei Basarab (1632-1654) a ocupat tronul Ţări Româneşti în urma unei răscoale pornită contra grecilor şi ulterior va lua măsuri pentru dezrobirea mănăstirilor închinate, printre acestea se afla şi Mănăstirea Snagov. Spre sfârşitul domniei lui Matei Basarab, în 1653, când Patriarhul Macarie al Antiohiei, însoţit de diaconul Paul de Alep, călătorea prin Ţările Române, Mănăstirea Snagov, s-a învrednicit să primească vizita acestui înalt ierarh.

Paul de Alep, descriind călătoria, spune că Mănăstirea Snagov este ultima dintre lăcaşele sfinte ale Ţării Româneşti pe care au vizitat-o şi că e „situată într-o insulă cu un lac mare împrejur, deasupra căruia se află un pod, este o clădire veche cu hramul Intrarea Maicii Domnului în biserică şi că zidirea ei este în special atribuită lui Mircea Vodă, Radu Vodă, Basarab Voevod şi lui Petru Voevod”.

Tipografia condusă de Antim Ivireanul

În aprilie 1694, Constantin Brâncoveanu l-a numit pe Antim Ivireanul egumen al mănăstirii Snagov. Teologul și omul de cultură de origine georgiană a desfășurat aici o bogată activitate tipografică, tipărind numeroase cărţi, nu numai în limba română dar şi în greacă, slavonă şi arabă.

În martie 1705, Antim Ivireanul a părăsit Snagovul, fiind numit episcop de Râmnic Noul Severin. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu tipografi a românească şi cea grecească de la Snagov după plecarea lui Antim Ivireanul, se presupune doar că a fost luată la Râmnic, iar cea arăbeasca se ştie că a fost dată de Constantin Brâncoveanu patriarhului de Antiohia, Atanasie al IV-lea Dabbas, care o duce la Alep, unde continuă să o folosească tipărind cărţi pentru conaţionalii săi.

După plecarea lui Antim Ivireanul de la Snagov începe decăderea mănăstirii, şi ea nu va mai cunoaşte vreodată înflorirea la care ajunsese sub egumenia Sfântului Antim.  

În secolul al XIX-lea, mănăstirea s-a degradat treptat, ajungând în pragul desființării. La 5 februarie 1883, Administraţia domeniilor şi pădurilor Statului nota că „zidul ce înconjoară Mănăstirea Snagov este dărâmat până în faţa pământului, iar cărămida a fost luată de locuitorii cătunelor Snagov, Coadele, Turbaţi şi Dobroşeşti”.

Renovarea lăcașului de cult 

La începutul secolului XX au fost efectuate mai multe lucrări de refacere a lăcașului de cult, însă mănăstirea Snagov a intrat din nou într-un con de umbră în perioada comunistă, biserica fiind afectată de cutremurul din 1977.

În anul 1991, Arhiepiscopia Bucureştilor cu sprijinul Ministerului Cultelor, a început reconsolidarea, reamenajarea şi restaurarea acestui monument istoric. În anul 2003 a început restaurarea picturii din pronaos şi altar. În prezent, pe insulă se ajunge pe o pasarelă pietonală din fier, construită după 2010.

Biserica Mănăstirii Snagov a deţinut numeroase obiecte de cult, multe dintre ele fiind conservate astăzi la Muzeul Naţional de Artă al României. În primul rând uşa paraclisului, datând de la jumătatea secolului al XV-lea, apoi un panaghiar de argint aurit, bogat ornamentat, de la sfârşitul secolului al XV-lea şi o anaforniţă dăruită de Radu cel Mare, datând din jurul anului 1500, un chivot dăruit de Mitropolitul Varlaam şi o căţuie oferită de către Antim Ivireanu.

Vezi aici GALERIE FOTO