Mănăstirea Golia din Iași
Vasile Lupu Voievod, "din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei" (1634-1653), "om cu hire înaltă și împărătească, mai mult decât domnească... au zidit și lăudate mănăstiri", între care Golia din Iași "peste toate mănăstirile aice în țară mai iscusită" (Miron Costin).
Ctitorie veche a marelui logofăt Ioan Golia, din sec. al XVI-lea, biserica "Înălțarea Domnului" a fost refăcută la alte dimensiuni de Vasile Lupu între anii 1650-1653 și terminată în 1660 de fiul său Ștefăniță. Străveche pecete a artei românești, biserica mănăstirii "strălucită și bogat înzestrată" apare ca o construcție monumentală care îmbină, după exprimarea țarului Petru cel Mare al Rusiei, la 1711, "trei feluri de meșteșuguri: leșesc, grecesc și moschicesc". Exteriorul trădează influența Renașterii târzii, prin intermediul Galiției:edificiu de tip clasic, din blocuri de piatră fățuită, străjuit de pilaștri corintici (cu capiteluri în frunza de acant) și cornișă în stil baroc susținută de console. Acoperișul este o aglomerare de turle, turele și cupole dispuse în linie și susținute de arcaturi etajate (kokosniki).
Cu baza octogonală, turlele prezintă inovații ornamentale, cu decorație munteană și motive orientale ce reflectă mai mult "o profunzime țarigrădeana". Interiorul, tradițional moldovenesc, contrastează cu fațadele clasice, repetând împărțirea de la Trei Ierarhi, dar cu absidele laterale "înecate" în zid, cu un cafas în tinda, unic în Moldova sec. al XVII-lea și cu bogate chenare orientale în jurul celor două uși ale bisericii.Pictura, refăcută în mai multe rânduri, păstrează puține fresce originale în concele absidelor laterale și în pridvor.
Din mobilierul inițial întâlnim:tronurile domnești, un policandru cu însemnele lui Vasile Lupu și patru sfeșnice comandate în Danemarca. O frumoasa catapeteasmă datează din 1838.Caracterul de necropola al bisericii "Doamnei"-cum era cunoscută în epocă-este asigurat de existența multor morminte și pietre funerare, în pronaos și pridvor. Pradă incendiilor din 1687, 1733, 1822 și afectată de un cutremur în 1738, bisericii mănăstirii i s-au făcut numeroase reparații. Incinta mănăstirii este înconjurată de un zid înalt prevăzut la colțuri cu turele ridicate în 1667 și un turn-clopotniță refăcut la 1900, despre care Paul de Alep spunea că "nu are pereche în toate aceste țări prin înălțime, lărgime și măreție". Aproape de turn întâlnim o cișmea ce datează din vremea lui Alexandru Moruzi.
În incintă se mai află o casă cu coloane, din sec. al XVIII-lea, în care a locuit temporar Ion Creanga, și stăreția care adăpostește paraclisul "Brâul Maicii Domnului", zidit de egumenul Grigorie în sec. al XIX-lea.
Mănăstirea Golia, "mare minune și podoaba a orașului Iași", închinată mănăstirii atonite Vatoped, a fost condusă mai ales de egumeni greci. Între ei, doi mitropoliți:Gherasim de Sevastia, amintit la 1761 cu rang imediat după mitropolitul tarii, și Grigorie de Irinopoleos în sec. al XIX-lea. După arderea curților domnești, în 1786, a devenit chiar reședință mitropolitană, Gavril Calimachi mutându-se aici, unde a și murit.
Martoră a unor evenimente de epocă, între care aducerea cneazului Potemkin la 1791 ale cărui viscere au fost îngropate în biserică, sau slujba de înmormântare a primului domn pământean, după domnitorii fanarioți, Ioan Sandu Sturdza la 1842, Biserica Golia e cunoscută însă ca o biserică a "cununiilor". Această tradiție a fost fixată din sec. al XVII-lea, când Patriarhul Țarigradului, Iacov, aflat în Moldova, a oficiat cununiile domnești ale lui Constantin Duca și Maria Brâncoveanu în 1693 și Antioh Cantemir cu Catrina la 1696.
Căzută în ruină după secularizare (1863), mănăstirea a fost închisă între 1900-1947, devenind apoi biserică parohială până în 1992, când și-a recăpătat destinația străveche.Înzestrată cu multe proprietăți de-a lungul timpului, în 1822 n-a lipsit mult să devina un centru cultural, propunerea mitropolitului Veniamin Costachi de a se înființa în incinta mănăstirii o școală nerealizându-se. Acest deziderat cultural are azi, în timpul păstoriei I.P.S. Mitropolit Daniel, mai mari sorți de izbândă, căci astăzi mănăstirea găzduiește Institutul Cultural Misionar Trinitas, urmărindu-se astfel o întărire a comuniunii între tradiția rugăciunii isihaste și cultura românească.
mai multe pe GOLIA.RO
