Kyoto – orașul samurailor

Autor 4060 vizualizări


Kyoto este un oraș care se află în partea centrală a insulei Honshu, Japonia. Adăpostește aproape 1, 5 milioane de locuitori. Orașul a fost capitală imperială a Japoniei pentru mai bine de 1000 de ani, iar acum este capitala Prefecturii Kyoto din regiunea Kansai și face parte din zona metropolitană Kyoto-Osaka-Kobe. Unul dintre numele sale istorice este „Orașul celor zece mii de altare”. 

Orașul Kyoto are o istorie de 1200 de ani. Acesta a fost atestat ca o capitală imperială sub numele „Heian-kyo” în anul 794. Cu toate că au avut loc multe schimbări de-a lungul anilor, Kyoto a adoptat mereu cele mai înalte standarde ale timpului și a avut o marre contribuție la dezvoltarea și puterea industrială, economică și culturală a națiunii. Spiritul curajos și directiv al trecutului lui Kyoto ca oraș capitală, încă se simte și în zilele noastre. Orașul păstrează, de asemenea, caracteristicile indrăgite ale culturii ca  mărturii ale timpului. Acest lucru se poate observa în templele și altarele construite în stiluri unice în Kyoto, precum și casele locuitorilor. Mai mult de atât, multe dintre festivaluri, ceremonii și industrii tradiționale arată dorința orașului de a transmite și de a dezvolta cultura veche de 1200 de ani.

Heian-kyo reprezenta o zona încredibil de mare cu un imens peisaj urban proiectat în jurul palatului imperial, care se afla in nord. Acesta se întindea pe o rază de 5, 2 km de la nord la sud și de 4, 7 km de la est la vest. De fiecare parte a drumului principal, Suzaku-oji (lat de 85 de metri), se aflau regiunile Sakyo și Ukyo ce erau locuite de până la 150, 000 de locuitori. Piețele naționale din fiecare din aceste regiuni erau cele mai mari  din toată Japonia și erau aduse numeroase bunuri din toată lumea. Guvernul se ocupa, în mod direct, de gestionarea producției artizanale și a meșteșugarilor care practicau cele mai avansate tehnici ale timpului, i-a făcut pe aceștia să locuiască acolo.  Dai-dairi este locul unde se aflau birourile administrației guvenului și casa împăratului, în partea de nord a Heian-Kyo. Tot acolo era și centrul politic al națiunii unde nobilii, ofițerii și soldații, precum și împăratul însuși lucrau. Zona înconjurătoare cuprindea birouri administrative, localizate pe străzile îngrijite.

„Un amestec natural de salcii și flori de cireș se țes într-un brocart, Heian-kyo”, spune un vers care exprimă peisajul urban al celei mai strălucitoare perioade a capitalei Heian. Cu toate acestea, pe la mijlocul secolului al X-lea, la aproape 200 de ani de la fondare, orașul a început să sufere modificări. Ukyo a devenit o zonă mai puțin metropolitană, revenind la zona rurală de câmpuri și grădini, puțin populată. Locuitorii s-au concentrat pe sectorul Sakyo și Heian-kyo s-a dezvoltat, în principal, în partea de est a râului Kamo dincolo de orașul propriu-zis și, la fel, în nord. Granițele orașului Heian-kyo și-au pierdut forma echilibrată și a devenit cunoscut ca Kyoto  în jurul secolelor al XI-lea sau al XII-lea.

Sub noul său nume de la începutul perioadei medievale, guvernul dinastic a slăbit și a fost înlocuit cu o conducere militară, schimbând Kyoto din capitala conducătoare într-una care era condusă. În partea de est a râului Kamo, s-a ridicat un oraș-reședință al samurailor pentru a înlesni noua conducere. Acest lucru a oferit regiunii Higashi-yama un aspect cu totul diferit,   în afara forțelor militare care făceau legea și schimbările în oraș. În epoca medievală, Kyoto a devenit un centru pentru noi forme prospere ale budismului și multe temple au fost construite la poalele munților Kita-yama, Hihashi-yama și Nishi-yama .

În timp de To-ji și Sai-ji erau singurele temple oficiale ale Heian-kyo, prin sprijinul religios  al cetățenilor, multe temple noi au răsărit rapid. De-a lungul secolelor l XIII și  XIV, contrucțiile au continuat, schimbând peisajul urban al orașului Kyoto și dându-i noul caracter de oraș cu o puternică cultură religioasă.

În timpul acestei transformări, cetățenii orașului medieval Kyoto au devenit sârguincioși. Căderea industriei naționale a forțat negustorii și meștesugarii care lucrau pentru îndustria condusă de guvern, să devină independenți. Aceștia s-au organizat în „za” – asociații cooperative – care le proteja drepturile și interesele afacerilor lor și au făcut ca îndustria manufacturii și economia să fie mai dinamică decât înainte. Noua lor politică s-a extins și în sectoarele administrative și culturale. Uniunea acestora putea fi observată în mod evident la marele festival și aște ceremonii pe care le organizau în regiunea Gion. În perioada medievală, Kyoto s-a dezvoltat într-unul dintre cele mai influente orașe ale Japoniei.

Însă, „Marele război civil dintre Onin și Bunmei”, care a durat 11 ani în ultima parte a secolului al XV-lea, a adus  o lovitură zdrobitoare prosperității orașului medieval Kyoto. Un sfert de secol a fost pierdut în încercarea de recuperare, dar orașul nu va mai niciodată așa cum a fost înainte. Kyoto nu mai era un centru integru;câmpurile și grădinile se întindeau pe 2 km între sectoarele Kamigyo  și Shimogyo, făcând Kyoto să arate ca și cum ar fi fost împărțit în două. Acest plan al orașului a rămas așa timp de un secol până când  Toyotomi Hideyoshi a ordonat ca orașul să fie complet reconstruit. Acesta a ocupat spațiul  dintre Kamigyo  și Shimogyo pentru a promova urbanizarea, iar Kyoto ra din nou un oraș reunit. Pentru prima dată, orașul era protejat de diguri de pământ. Gosho – palatul imperial – a fost reconstruit în centrul orașului și castelul Juraku-dai strălucea mândru în aur.

Astfel, a început perioada modernă.  Domnia lui Toyotomi a reînviat templele și altarele în mod considerabil, iar sub conducerea succesorului Tokugawa, Kyoto și-a recâștigat onoarea ca oraș al culturii și religiei. Renașterea ca oraș industrial era și mai remarcabilă. La finalul secolului al XVII, Hishijin a devenit unul dintre cele mai renumite diststricte de textile din lume, deși Kyoto nu a reușit mereu să se dezvolte în același ritm. De la mijlocul secolului al XVIII-lea până la jumătatea secolului al XIX-lea, a întâmpinat trei mari dezastre:incendiile din perioadele Hoei (1704-1710), Tenmei (1781-1788)și Genji (1864). Din fericire, orașul nu a ars în întregime și a fost restaurat.

În epoca modernă, Kyoto și-a pierdut dreptul de capitală politică în fața lui Edo (astăzi Tokyo). În primul an al epocii Meiji (1868), Kyoto și-a recăștigat statutul de capitală, dar situația politică a Japoniei a stabilit ca Tokyo să fie centrul țării din nou. Protestele cetățenilor din Kyoto nu au avut succes și, în cele din urmă, împăratul s-a mutat la Tokyo. Foști nobili și cetățeni influenți au părășit orașul Kyoto pentru a-l urma pe împărat. Orașul a fost puternic și a început să se  refacă, cadrul pentru transportul securizat, resursele de apă și energie au fost gata, iar construcția Apeductului Lacul Biwa a început. Constant, erau folosite noi tehnici industriale, precum metodele inovatoare de țesut din zona Nijin, și a început construirea de noi fabrici.

Aceste obiective întreprinzătoare pe termen lung au animat spiritul oamenilor și au dus la  A Patra Expoziție Industrială Națională, în onoarea a 1100 de ani de istorie că și capitală a orașului Kyoto. Aceasta a fost urmată de  cuprinzătorul „Trei mari lucrări”, un efort care a avut la bază un nou proiect pentru un al doilea apeduct pe lacul Biwa, a modernizat sistemul hidraulic al orașului și a modernizat mijloacele de transport cu tramvaie și drumuri îmbunătățite. Acest proiect a dura 10 ani pentru a putea fi terminat și a fost necesar un suport financiar extraordinar, dar, în cele din urmă, reconstruirea orașului Kyoto a fost realizată. Supraviețuind greutăților din cel de-al Doilea Război Mondial, Kyoto din zilele noastre a avansat în multe moduri. Acum, noile industrii și instituțiile științifice aduc o contribuție importantă în lume și multe obiceiuri culturale ale trecutului  sunt păstrate.

Kyoto nu este genul de oraș care să se mulțumescă cu puțin. În schimb, continuă să lupte pentru schimbare și dezvoltare, adaptându-se pentru a satisface nevoile fiecărei generații .  Kyoto este și va fi mereu un oraș istoric viu.

Locuri superbe care pot fi vizitate în Kyoto: 

Castelul  Nijo – fosta reședință a Shogun-ului din Kyoto;

Palatul Imperial din Kyoto – reședința familiei imperiale până în anul 1868;

Palatul Sento-palat imperial cu grădini superbe;

 Muzeul Manga din Kyoto – a fost recent deschis.