Autor 3576 vizualizări


„Salba de smaralde a Ecuatorului“ surprinde prin frumuseţea plajelor străjuite de stânci, prin filosofia localnicilor, dar şi prin curajul maimuţelor care „fură“ obiectele turiştilor.

Plajele exotice ale insulei, apele turcoaz şi nisipul fin din anumite locuri contrastează cu o lume pe care, în esenţa ei, europeanul o înţelege greu. Bali, perla arhipelagului indonezian, m-a şocat încă din aeroport. Pe toţi stâlpii erau afişate inscripţii în limba engleză, cu caractere mari şi vopsea fosforescentă, care avertizau că traficul de droguri se pedepsea cu moartea.

Elanul pe care mi-l insuflaseră ghidurile mele turistice se înmuiase brusc şi prin minte începuseră să-mi treacă tot felul de scenarii. Dacă îţi pune cineva în troller sau în camera de hotel ori direct în seif ceva „necurat" ca să te şantajeze? Şi oare pentru ce cantitate primeşti condamnarea la moarte? Au mai fost cazuri de turişti executaţi? Cum putea justiţia locală să-şi dea seama dacă un turist străin este cu adevărat traficant de droguri ori dacă este victima unei înscenări? De, minte de jurnalist „hârsit" în meserie şi... bolnav de scenarită mioritică.

La pas prin Bali

Nici n-am urcat bine în taxi, că l-am şi luat la descusut pe şofer, întrebându-l care-i faza cu traficul de droguri:„Staţi liniştit, domnule. De 12 ani, de când lucrez eu în Bali, n-au ajuns în faţa plutonului de execuţie mai mult de câteva zeci de traficanţi de droguri străini. Şi ăia erau mafioţi sadea, nu turişti cinstiţi ca dumneavoastră".

Zâmbetul larg al asiaticului mic şi rotofei din faţa mea, conformaţie corporală atipică pentru indonezieni, a avut darul să mă mai calmeze. Şi pentru ca mintea să mi se elibereze definitiv de obsesiile mele de fost jurnalist de investigaţii, a doua zi am plecat să vizitez faimosul templu de la Uluwatu. Mi-am pus în jurul pantalonului scurt o fustă locală, goliciunea braţelor mi-am acoperit-o cu o cămaşă şi iată-mă într-o lume de basm.

Invazia maimuţelor „furăcioase"

Mergeam pe un drum pietruit exact pe creasta unui ţărm abrupt, înalt de aproape 100 de metri. Printre crenelurile zidurilor din piatră albă vedeam valurile oceanului spărgându-se virulent de stâncile abrupte de sub picioarele mele. Din loc în loc, ieşea direct din spuma mării câte o stâncă ascuţită, în vârful căreia crescuse câte un copac superb, cu coronamentul verde perfect rotund. În zare vedeam pagodele etajate ale vechiului templu, iar grădina din faţa intrării sale adăpostea arbori cu tulpini, crengi şi culori dintre cele mai stranii.

În curtea din faţa clădirii principale am descoperit un adevărat oraş al maimuţelor. Câteva table ruginite aveau pe ele avertismente cu privire la maimuţele care sustrăgeau lucrurile turiştilor, dar nu prea le-am luat în serios. Ce putea să-mi facă un animal de 30 de centimetri înălţime şi mai ales ce treabă ar fi putut el să aibă cu aparatul meu video? Să fim cucoane serioase!

Plin de entuziasm, mi-am deschis camera cu gând să filmez câteva cadre. În secunda următoare ceva m-a tras de podoaba capilară şi m-am trezit fără elasticul care-mi ţinea părul strâns. Nu m-am dezmeticit bine, că un alt spiriduş îmblănit mi-a furat ochelarii de soare din buzunarul de la piept. Apoi a început să-i roadă, lentilă cu lentilă. Din lateral, o a treia maimuţă a întins lăbuţele agere către camera video. Până aici! Am ferit la timp aparatul şi următoarele poze şi filmări le-am făcut cu ochii în patru, ferindu-mă să mai scap din vedere vreun „individ suspect" din imediata mea apropiere.

Alţi turişti însă n-au fost atât de norocoşi în privinţa aparatelor foto. Abia mai târziu am aflat că, pentru a recupera un obiect furat, trebuie să oferi maimuţei rapid ceva de mâncare. Când întinde laba să apuce hrana, lasă „la schimb" bunul păgubitului. Dar, dacă nu te grabeşti, în câteva secunde oricum se alege praful de ceea ce ţi-a aparţinut.

Primeşti şi oferi doar cu mâna dreaptă

Bali este o insulă în care turistului nu-i este suficientă clasica săptămână de vacanţă pentru a-i gusta pe deplin farmecul. Oricât de mult aţi fi tentaţi să leneviţi pe plajele de la malul Oceanului Indian, alegeţi neapărat o incursiune în câmpurile cu orez din nord şi faceţi câteva excursii la unul dintre faimoasele temple hinduse, situate în apropierea oceanului.

Atenţie, deşi nu pare o insulă prea întinsă, multe dintre numeroasele atracţii locale necesită ore bune de mers cu maşina. Oriunde v-aţi afla, trebuie să ştiţi că cei mai mulţi dintre credincioşii hinduşi îi tolerează mai greu pe străinii care nu cunosc normele minime de conduită locală.

Este foarte important să ţineţi minte că, atunci când primiţi sau daţi ceva, nu trebuie să folosiţi mâna stângă. Nu purtaţi în temple pantaloni scurţi sau maieuri. Nu atingeţi capul nimănui şi nu arătaţi nimic cu degetul, iar când staţi în faţa cuiva, feriţi-vă să expuneţi privirii sale talpa piciorului.

Plaje pe alese

Plajele sunt bine delimitate, de aceea trebuie să alegeţi zona care vi se potriveşte cel mai bine. În Nusa Dua şi mai ales în Tuhan, întâlnim toate marile hoteluri „de brand", cu dotări de cinci stele şi şezlonguri private. La Plaja Legian, turiştii văd deseori delfinii. Surferii avansaţi merg pe Tanaj Lot, iar amatorii de nisip fin aleg Lovina. Dintre toate însă, cea mai cunoscută plajă este Sanur, ideală pentru snorkeling.

Mix religios între budism şi hinduism

Indonezia este formată dintr-un arhipelag situat de la est la vest între Oceanul Pacific şi Oceanul Indian, iar de la nord la sud între Asia şi Australia. Ca în multe situaţii de acest gen, numărul real de insule nu este stabilit cu precizie, dar cifrele oferite de diverse surse se învârt între 13.000 şi 18.000. Locuite nu sunt însă mai mult de câteva mii.

Dintre vulcanii care domină peisajul se remarcă Gunung Agung  (peste 3.000 de metri altitudine) şi Muntele Batur. Acesta din urmă, al doilea mare vulcan activ din Bali (1.717 metri altitudine), a erupt în 1917 şi în 1927. Amplasarea în vecinătatea Ecuatorului îi conferă arhipelagului un climat specific, marcat de temperaturi constante şi ploi abundente.

Sezonul umed  durează din octombrie până în aprilie, dar precipitaţiile iau cu asalt insula şi-n timpul „sezonului uscat", din mai până în septembrie. Aproape toţi balinezii au aderat la religia Hindu Dharma, o „mixtură" între hinduism şi budism. Câteva procente dintre locuitorii Insulei Baliîmbrăţişează alte religii, precum budismul, islamismul, protestantismul.

De-a lungul numeroaselor insule se vorbesc peste 300 de limbi şi dialecte, dar limba oficială este „bahasa indonesia". În zonele turistice, aproape toată lumea vorbeşte limba engleză. Moneda locală este rupia (IDR). 1000 IDR valorează 0, 08 euro. Valuta se poate schimba la bănci, în cadrul hotelurilor şi la casele de  schimb în majoritatea destinaţiilor din Bali.