Cripta domului din Speyer
Cripta domului din Speyer (Kaiserdom/Mariendom) este una dintre cele mai frumoase încãperi subterane ale creştinãtãţii. Dupã expresia poetului Reinhold Schneider este împreunã cu mormintele sale de regi şi regine ‘cel mai minunat monument de pe acest pãmânt’. Simetria şi împãrţirea sa atestã o adevãratã ordine divinã. Asta voiau de fapt constructorii:ca aici sã fie un spaţiu ceresc, o locaţie apropiatã divinitãţii. Întrucât Dumnezeu este cel care creeazã ordinea din haos.
Cuvântul ‘criptã’ este de origine greacã, desemnând ceva ascuns. Şi cuvântul german ‘Gruft’ tot de aici derivã. Mormintele amenajate în subteran pe lângã ziduri constituie precursorii criptelor creştine. Peste unele morminte au fost ridicate biserici, de exemplu biserica Sf. Petru din Roma. Construcţia a fost în aşa fek gânditã încât altarul sã vinã exact deasupra mormântului, pentru ca acesta sã poatã fi venerat, ceea ce a dus la dezvoltarea unei încãperi sub corul bisericii cu punct central în mormântul sfântului. Nu se ştie dacã cripta domului din Speyer a fost destinatã şi pãstrãrii unor anumite relicve, dar în orice caz nu ascunde niciun mormânt de sfânt.
Cripta reprezintã punctual culminant al construcţiilor de gen, fiind de departe cea mai mare în stil romanic, remarcabilã pentru organizarea arhitectonicã şi divizarea sa armonioasã. Ea constã din patru spaţii amplasat sub corul domului. În centru se aflã un spaţiu pãtrat împãrţit în 9 bolţi. Tavanul se împarte şi el prin arcele din gresie galbenã şi roşie. La nord şi la sud de acest spaţiu se aflã fragmente spaţiale similare, separate de piloni groşi. La est se leaga un alt braţ, care se desfãşoarã în absida semicirculara. În total cripta are o lãţime de 35 de metri şi o lungime de 46. înãlţimea bolţilor duce cam la 7 metri.
Cripta a fost iniţial gânditã ca o bisericã, cuprinzând 7 altare, cel central gãsindu-se în aripa de est. In dom slujeau în evul mediu în jur de 70 de clerici. De o importanţã deosebitã este cristelniţa dintr-un singur bloc, ale cãrei margini se prelungesc în semicercuri. Este cea mai veche cristelniţã romanicã de la nord de Alpi.
Din centrul criptei spre vest se ajunge printr-o usã de fier masiv la mormintele regale. În ‘anticamerã’ sare în ochi epitaful lui Rudolf de habsburg, care îl înfãţişeazã cu sceptru, coroanã şi globul crucifer, stand pe un leu. Chipul este definit de nasul caracterisitic al dinastiei şi pare îmbãtrânit de griji. În evul mediu astfel de reprezentãri exact erau neobişnuite, regele apãrând de obicei în floarea tinereţii şi fãrã trãsãturi personalizate. De aceea epitaful este un exemplu interesant pentru o practicã artisticã specificã abia secolului al XIII-lea. Pe pereţii laterali mai sunt reliefuri gotice din secolul al XV-lea.
Dupa douã trepte se ajunge la morminte, intrarea fiind de datã recentã. Înainte mormintele au trecut neobservate secole în şir, pentru cã regii au fost îngropaţi în capãtul estic al navei centrale sub podea. Mai târziu ia naştere anexa cu trepte a domului cu corul ridicat. La începutul secolului al XX-lea cripta devine accesibila. Locul forma în evul mediu finele navei centrale, lucru vizibil prin bazele stâlpilor de la intrare.
Cine se odihneşte în criptã? Regalitate reprezentând casa de Salier, Staufer, Habsburger sau Nassauer. Sarcofagele sunt ordonate în douã rânduri. În rândul din spate sunt cele mai vechi morminte, cele din dinastia salienilor:Konrad II (moare în 1039 în Utrecht), ctitorul domului, are sarcofagul central, iar alãturi sunt Heinrich III, Heinrich IV, Heinrich V, Gisela (soţia lui Konrad) şi Bertha (soţia lui Heinrich IV).
În rândul din faţã sunt îngropate personaje importante din secolul urmãtor:Phillip von Schwaben, Beatrix (soţia lui Friedrich Barbarossa), Rudolf von Habsburg, Albrecht von Osterreich, Adolf von Nassau. În criptã se mai gasesc sarcofagele a cinci episcopi din secolele XII-XIII, iar nişa din dreapta mormintelor conţine moaşte.
