Autor 4661 vizualizări


Vișeu de Sus împreună cu Vișeu de Jos si Vișeu de Mijloc este un spațiu geografic plin de istorie, tradiții, obiceiuri care se află în nordul țării, exact „unde se agață harta în cui”. În jurul acestui spatiu geografic trece râul Vișeu. Vișeul este menționat prima dată in perioada medievală, dar nimeni nu neagă că au existat populații înca din Preistorie și Antichitate. Acest fapt este demostrat si de expresiile din diplomele „ab antiquo”(hotarele sale vechi)1  


Etimologia numelui Vișeu 

 Numele Vișeu este de origine indo-europeană2 . Numele derivă din cuvântul „viso” care înseamnă miros specific al animalelor sălbatice. Cuvântul „viso” se scria „uiso”, deoarece anticii nu diferențiau literele u și v3 . Fiind un termen indo-european, termenul de „viso” este întâlnit și în Europa în diferite forme percum: Vișeu-Portugalia, Visso-Italia, El Viso de Marques-Spania.4

Perioada Medievală 

 Râul Vișeu este menționat prima dată la 14 mai 1353 și apare cu numele de „Wysso” , iar prima mențiune documentară a Vișeului ca localitate apare la 2 februarie 1365 cu numele „Ket Viso”(Vișeu de Jos, Vișeu de Mijloc)5 . Această atestare apare în diplomele maghiare ale lui Ludovic I. Tot în acest an apar și primele mențiuni ale localităților din jur precum: Moisei, Borșa, Bacicoiel, Ieud, Cuhea (reședința lui Bogdan Vodă)6 , care erau în cnezatul de vale al bogdăneștilor. Acest cnezat a fost „confiscat” de la Bogdan și dăruit lui Balc, fiul lui Sas, nepotul lui Dragoș și fraților săi: Drag, Ștefan, Dragomir. În această atestare documentară nu este menționat Vișeu de Sus ca localitate. Acest sat a fost prima dată menționat într-o diplomă ca „Uj Viso” în anul 15497 , dar există și o altă dată, 1468 în care este menționat Viseul de Sus, în diplomele emise în cancelaria regelui maghiar Matias Corvin8 . Dată acreditată și pentru Vișeu de Sus este 2 februarie 1365 pentru că Vișeu de Sus are în componența lui Vișeu de Mijloc. Mai târziu, la 1 iunie 1453, Iancu de Hunedoara dăruiește lui Mândra și Nan cnezatul Ambelor Vișaie.9


Manuscrisul in care este atestat prima data Vișeul ca localitate 

Legenda Vișeului de Sus 

 Legenda spune că pe teritorul actual al Vișeului de Sus exista o pădure seculară și pășuni pentru animale. Un bărbat din satul vecin, Vișeu de Mijloc, a venit aici la pășune cu caprele împreună cu fiul său. Acest bărbat se numea Andreica. El a mers la pădure și-a tăiat un molid falnic, care a căzut peste copilul sau și l-a omorât, omul pentru a fi iertat de Dumnezeu, a construit o bisericuța. Din acel molid a fost făcut tălpile bisericuței, iar din crengi a fost făcut altarul. Ca să fie mai aproape și-a mutat casa lângă biserică. De aici încolo au apărut primele case și apoi un nou sat numit „Între Râuri”. Acest nume s-a păstrat până la începerea Primului Război Mondial. Se numea așa, deoarece teritoriul Vișeului este între Râul Vaser și Vișeu. De menționat este faptul că acolo unde a fost bisericuța s-a construit Biserica Bătrână din localitate.

 Legenda Vișeului de Jos 

Oamenii locului povestesc că vatra satului s-ar fi aflat în trecut în locul numit azi “podul Morii”, la o distanță de aproximativ doi kilometri față de centrul actual al comunei. Astăzi, acest loc este marcat printr-o cruce care a fost numită de săteni “Crucea de pe Podul Morii”. Legenda schimbării vetrei satului, transmisă din generație în generație, spune că vechea vatră a fost schimbată, deoarece oamenii de acolo erau “pociți de Față Pădurii”, ceea ce ducea la moartea în masă a acestora, care însemna pentru locuitorii de atunci “ciumă”. Pentru a scăpa de această cumplită boală, care aducea odată cu ea și moartea, oamenii de aici au apelat la vrăjitoare pentru a putea scapă de ea. Acestea ar fi ales că unică modalitate de a scăpa de ciumă este mutarea satului într-un loc încojurat de patru ape. Astfel a fost aleasă actuala vatră a satului, între patru guri de văi: Valea Drăguiesii, Valea Secăturii, Valea Ghemii și Valea Porcului. Tot în acest scop, vatra satului a fost “croită” de jur-împrejur cu o brazdă de plug tras de trei perechi de boi, fiecare pereche din boi gemeni, iar la urmă preotul cu slujitorii bisericii au sfințit brazda.10

Vișeu de Jos, zona Danova

Venirea coloniștilor Germani în zona Vișeu 

 Coloniștii Germani sau Țipțerii au venit în zona Vișeului în jurul anilor 1700. Țipțerii sunt un grup etnic din zona Tirol, Slovacia. Aceștia au fost aduși la ordinul Împăratului Austriac Iosif al II-lea în anul 1774, pentru exploatarea pădurilor seculare din zonă. Mai târziu se dezvoltă și plutăritul pe Vaser. Pe plute erau duse spre Imperiul Austriac lemne, sare de la Coștiui și borcut-apă minerală. Prima foaie matricolă cu nașteri apare la parohia romano-catolică, în 1790, 9 ianuarie. Primul copil de etnie germană trecut în foaia matricolă a fost o fată cu numele Anna. În anul 1777 are loc cumpărarea pădurilor de pe Vaser la ordinul Mariei Terezia. Acești coloniști își fac un cartier propriu numit Cartierul Țipțerai, care avea străzile în linie dreaptă și case după model german. Tot în această perioadă se conturează legenda Mănăstirii de pe Valea Scradei. Legenda spune că mănăstirea a fost spurcată de capre, iar călugării au plecat și mănăstirea a fost mutată la Techerghiol.

Plută cu două crâme pe râul Vaser

 Perioada Modernă 

 În perioada modernă apar primele biserici. Prima biserică construită este cea din centru, între 1804-1808, de cult Romano-Catolic. În anul 1834 este construită prima Biserică Ortodoxă, numită biserica Bătrână sau Biserica „Bună Vestire”, iar in 1912 este sfințită Biserica „Sf. Ana”11 . Pe lângă acestea apare prima școală confesională în 1872 și prima școală de băieți în 1908. Apare primul spital în 1905. Tot în această perioada este construit și conacul familei Pop Șimon, care acum este actuala primărie.

In prim plan - prima Biserica construita in Viseu De Sus, de cult Romano-Catolic, iar in stanga - Biserica Catolica Sf. Ana(foto:Aurel Ghilezan) 

Biserica „Buna Vestire” sau Biserica Bătrană(foto:Aurel Ghilezan)

 Perioada Primului Război Mondial

 După cum știți, Primul Război Mondial începe în 1914. În acest an Maramureșul este sub dominația maghiară. În zona Maramureșului vin trupele germane din Regimentul III Vânători, împreună cu locotenentul Ralf von Rango12 . În iarna anilor 1916-1917, în munții Maramureșului au loc niște bătălii între germani și ruși mai ales pe Valea Vaserului acolo unde mor 98 de soldați ai Regimentului III Vânători de munte, „Carpați”, iar comandanți au fost Richard von Conta și Aleksei Brusilov. Pe dată de 25 iulie 1917 este inaugurat Cimitirul Militar de la Miraj. Acest cimitir este un întreg Masouleu. Data de 25 iulie este strâns legată de istoria Vișeului. Tot în această dată, în 1929, au loc inundații care distrug în totalitate cimitirul, tot pe data de 25 iulie având loc inundații în 2008.


 Marea Unire 

La Marea Unire de la 1918 participă delegații din zona Vișeu. Se organizează cercul electoral Vișeu-Iza. Prin acest cerc electoral se aleg delegații din zona care vor merge la Unire cu Credențional (Țâdula). Delegații care au participat la Marea Unire sunt: Ion Iuscu Dolhuțiu (Vișeu de Sus), Coman Gavrilă „Surdic”, Costea Mihai „Mișca”(Vișeu de Jos)13 . Pe data de 27 noiembrie 1918, la Vișeu de Jos este organizat cercul electoral și sunt aleși acești delegații.

Ion Iusco Dolhuțiu, impreuna cu familia (foto:Aurel Ghilezan)

Perioada Interbelică 

În perioada interbelică, Vișeu de Sus cunoaște o dezvoltare, deoarece apar primele fabrici, apare Calea ferată (Mocănița), în 1930, iar în 1933 este dată în funcționare. Apare prima gară, prima uzină electrică a familei nobiliare Pop Șimon. Sunt inființate primele magazine evreiești, prima sinagogă, Casino sau cazinoul ungurilor. În acest cazinou nu aveau voie românii. În această perioada ca personalități importante din zona avem: Pop Irina, Dr. Dan, Dr. Stănescu, Primarul Tomoiagă Maftei, Andreica Ioan Vivat, singurul care i-a înfruntat direct pe hortyști. Vișeu de Sus este vizitat și de Carol al-II-lea, iar Dr.Stănescu este felicitat de el într-o ședință publică.

Cazinoul, Conacul Familiei Pop Șimon, Scoala Nr.1(foto:profila.hu)

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, din Vișeu de Sus sunt deportați în zilele de 19,21,23,25 mai 1944 12.000 de evrei14  și 86 de germani în Gulag 15. Din gulag se întorc doar 6 germani. La 12 august 1945 armata română a intrat în garnizoana Vișeu, batalionul 10 Vânători de Munte. La data de 30 decembrie 1949 este inaugurată calea ferată Salva-Vișeu16 . Gara din Vișeu de Jos este bombardată când hortyști se retrag din zonă. 

Primarul Tomoiagă Maftei (foto:Aurel Ghilezan)


Trenul Viseu-Borșa (foto:Aurel Ghilezan)

Perioada Comunistă 

În această perioadă Vișeu de Sus devine capitală de raion (1950-1968)17 . În 1950 Vișeu de Mijloc devine cartier al Vișeului de Sus. În 1952 se infiinteaza Liceul Teoretic „Bogdan Vodă”, iar în 1956, Vișeu de Sus devine Oraș. Tot în această perioada se infiinteaza centre de colectivizare (Colective). Apar noi fabrici. Vișeu de Sus devine centru industrial, mai ales în industria lemnului. Este reamenajat orașul. Apare Hotelul Bradul, dar apar și primele blocuri. Ceaușescu a vizitat oașul în octombrie 1974. În timpul Revolutei din 1989, portretele cu Ceaușescu sunt luate din școală și din liceu și arse.

Orasul Viseu de Sus, In perioada comunismului (foto:Vișeul pentru nostalgici)

Vizita lui Ceaușecu din octombrie 1974

 Anii 2000 

În anul 2002 este sărbătorit semicentenarul Liceului. În 1 decembrie 2003 este inaugurat Muzeul de Istorie și Etnografie, Vișeu de Sus. În acest anii se dezvoltă turismul în zonă. Celebra Mocănița este introdusă în circuitul turistic și devine simbolul orașului. Începând cu anul 2000 au loc Serbările Vișeului care se organizează până astăzi, de obicei la sfârșitul lunii iulie. Au loc diferite evenimente culturale precum: Festivalul Național de Literatură și Folclor "Armonii de primăvară", Festivalul Național de satiră și umor "Zâmbete în prier", Festivalul de colinde și obiceiuri de iarnă "Veniți creștini la Viflaim!", lansări de carte, iar în anul 2013 a fost înființat Centrul Cultural-Social Vișeu de Sus.

Mocanita- trenul legendar

Muzeul de Istorie si Etnografie, Vișeu de Sus

NOTE

  1.   Vișeu de Sus, O istorie în imagini, Prof. Aurel Ghilezan, Prof. Ion Țelman, Vișeu de Sus, 2016, p.17
  2.  Vișeu de Sus, O istorie în imagini, Prof. Aurel Ghilezan, Prof. Ion Țelman, Vișeu de Sus, 2016, p.11
  3.  Ibidem, p.11
  4.   M.N Tomi, Vișeu și alte probleme... p. 390
  5.   I.Mihalyi de Apșa, Diplomele Maramureșene... , 2009,p.72-75.
  6.  Ibidem, p. 15
  7.  I.Mihalyi de Apșa, Diplomele Maramureșene... , 1900, p.369.
  8.  Vișeu de Sus, O istorie în imagini, Prof. Aurel Ghilezan, Prof. Ion Țelman, Vișeu de Sus, 2016, p.21
  9.  Ibidem, p.39
  10.   https://www.sighet247.ro/s/istorii-si-legende-din-viseu-de-jos/
  11.  op. cit.p.48
  12.   op. cit. p.49
  13.  Ambele Vișae, vol. II, editura EUROTIP, 2007, p. 157
  14.  Vișeu de Sus, o istorie în imagini, Prof. Aurel Ghilezan, Prof. Ion Țelman, Vișeu de Sus, 2017, p.56
  15.   Ibidem. p. 59
  16.   Ibidem. p.61
  17.  op.cit. p.62

Bibliografie:

•Mandric Teodor Adrian (coord), Ambele Vișae, vol. II, editura EUROTIP, Baia Mare, 2007

•Mihaliy de Apșa Ioan, Diplomele Maramureșene din secolele XIV-XV, Ediția a III-a, Editura Dragoș Vodă, Cluj Napoca, 2009

•Diplomele Maramureșene... Mihalyi de Apșa, 1900

•Tomi M.N, Vișeu și alte probleme...

•Țelman Ion, Ghilezan Aurel, Viseu de Sus, o istorie in imagini, Vișeu de Sus, 2016


""