Castelele de basm ale regelui nebun, Ludovic al II-lea al Bavariei

Autor 60991 vizualizări


Regele Ludovic al II-lea al Bavariei şi-a investit marea parte a averii personale în construirea unei serii de castele de basm. Totul a început după ce a vizitat castelul medieval Pierrefonds, castelul Wartburg şi bineînţeles, bijuteria Franţei, palatul Versailles. Înainte de construirea castelelor, zona Bavariei era una sărăcăcioasă, proiectul “regelui nebun” influenţând nu numai dezvoltarea artistică, ci şi economia şi infrastructura.

Castelul Neuschwanstein

Construirea acestui castel parcă rupt dintr-un basm a avut ca scop crearea unui refugiu personal pentru rege, locul având şi o valoare sentimentală. Castelul a fost construit pe ruinele a altor două castele medievale, care au fost reşedinţa de vară a familiei sale, Ludovic petrecându-şi o mare parte din copilărie acolo. Nu numai arhitectura impresionantă de îmbinare a romanticului şi renascentistului, ci şi locul fac un peisaj de basm:castelul este poziţionat la poalele Alpilor, la 800 de metri altitudine. Piatra de temelie a fost pusă în septembrie 1869, iar în 1884 regele deja se putea muta în noua locuinţă. Se pare că regele numea clădirea un “templu al prieteniei”, castelul fiind ridicat în cinstea lui Richard Wagner, unul din oamenii săi cei mai apropiaţi. Acesta nu a putut să se bucure de cinstea oferită de rege, el murind în 1883. Clădirea a costat 6, 2 milioane de mărci de aur, aproape dublu faţă de estimarea iniţială. Cu toate acestea, Ludovic nu a stat în castel decât 172 de zile. După moartea regelui, prinţul regent Luitpold a deschis porţile Neuschwansteinului pentru public, până la Primul Război Mondial acest lucru devenind sursa principală de venit a familiei regale bavareze. Clădirea a supravieţuit celor două mari războaie, ca mai apoi să devină inspiraţie pentru desenul animat Disney Frumoasa din Pădurea Adormită. Cu toate că este un simbol al epocii romantismului, castelul bavarez nu este inclus pe lista de patrimoniu UNESCO.

Castelul Linderhof

Situat în regiunea de munte Graswangtal a regiunii bavareze, castelul Linderhof a fost preferatul regelui Ludovic al II-lea. Construit pe terenurile regale, în apropiere de cabana de vânătoare a tatălui său, Linderhof este singurul dintre cele trei castele care a fost finalizat în timpul vieţii monarhului. Clădirea a purtat semnătura arhitectului curţii regale, Georg Dollmann, iar superbele grădini au fost realizate şi îngrijite de către Carl von Effner. Palatul are o notă intimă, el fiind destul de mic. Mare admirator al monarhiei franceze, Ludovic al II-lea a folosit des trimiteri în această direcţie:simbolul soarelui este des întâlnit, aducând aminte de Regele Soare, Ludovic al XIV-lea al Franţei, iar deviza franceză “nec pluribus impar” se regăseşte pe plafonul vestibulului. Ceea ce este cel mai important este faptul că Linderhof seamănă extrem de mult cu palatul de la Versailles, cu toate că forma sa actuală este croită după tiparul rococo. Grădinile din jurul castelului sunt unele dintre cele mai vizitate din lume. Acestea se aseamănă cu peisajul gărdinilor englezeşti, dar adoptă elemente baroce şi renascentiste.

Castelul Herrenchiemsee

Ultimul castel construit la comanda regelui Ludovic al II-lea este un omagiu adus palatului Versailles, dar şi regelui francez Ludovic al XIV-lea. Prima sa încercare a fost Linderhof, dar acesta a rămas mai mult ca o casa de la ţară. Pentru a-şi îndeplini visul-  construirea unui palat asemănător cu reşedinţa familiei regale franceze, el a considerat că în primul rând trebuie un loc pe măsura proiectului. Aşa că, monarhul a cumpărat insula Herrenchiemsee, de pe lacul Chiemsee, cel mai mare lac bavarez. Lucrările, începute în 1878, au decurs rapid. Însă, din lipsă de fonduri, construirea a încetat. Interioarele păstrează, aşa cum şi-a dorit regele, linia neo-barocă a palatului francez. Nici grădinile nu se dezmint:o multitudine de fântâni arteziene şi statui în stil romantic crează o atmosferă de basm.

Ludovic al II-lea a avut multe proiecte arhitecturale. În 1883 a cumpărat ce mai rămâsese din castelul Falkenstein, unde dorea construirea unei clădiri majestuoase gotice. În ultima parte a vieţii el plănuia împreună cu arhitectul său, Julius Hofmann, ridicarea unui palat de vară chinezesc, inspirat de palatul de iarnă din Beijing. 

""