Biserica Domnița Bălașa, lăcașul în care nu s-au oficiat niciodată înmormântări

Adăpostită între blocuri de viața tumultoasă a Bucureștiului, biserica Domnița Bălașa rămâne singura amintire a vechilor așezăminte brâncovenești, distruse în 1984 pentru construirea noului centru civic. Eleganta biserică se află pe malul Dâmboviței, în vechea zonă a Mahalalei Prundului.

                În anul 1743, domnița Bălașa, cea de-a șasea fiică a lui Constantin Brâncoveanu, ctitorește primul lăcaș de cult pe terenurile din centrul vechiului București, primite ca zestre. Acest lăcaș va fi transformat ulterior în paraclis, dar este dărâmat în 1871. În 1750  este construit un mic complex, compun dintr-o biserică mai mare, cu hramul  ”Înălțare Domnului”, un azil și o școală, ultimele două fiind închise la începutul secolului al XX-lea. În 1838 are loc un cutremur, care afectează grav lăcașul de cult. Însă până în 1842 este construită o alta, în stil neo-gotic, cu sprijinul Saftei Brâncoveanu, fondatoarea Spitalului  Brâncovenesc. În 1881, și această nouă clădire a fost dărâmată, fiind degradată din cauza inundațiilor.

                Actuala biserică a fost clădită în timpul domniei regelui Carol I și  reginei Elisabeta, construcția durând 4 ani (1881-1885).  Arhitectul bisericii a fost numit Alexandru Orascu, ajutat de Carol Benesch și Hartman, și avizate de către Andre Lecomte du Nouy. Pictura interioară în ulei a fost realizată în stil neorenascentist, de către pictorii vienezi Kott si Rihofsky. Planul arhitectural, realizat sub formă de cruce, se concretizează într-un edificiu impunător, în stil neoromânesc.

b_balasa_03.jpg

Lăcașul de cult are și elemente occidentale, cum ar fi vitraliile comandate în Germania, cu stemele brâncovenești și ale Țării Românești. Un element cu o valoarea artistică semnificativă, am putea spune chiar unic, este policandrul, realizat la Viena. Decorațiile interioare:mobilierul, catapeteasma și ușile au fost realizate de către Petre si Mihai Babici.

b_balasa_07.jpg

Alte obiecte interesante sunt cele două jilțuri, poziționate în apropierea altarului, pe partea stângă. Aici stăteau regele și regina când asistau la slujbă, lucru evidențiat și de prezența stemei regale pe spătare. Cu toate că cifrul regal al regelui Carol I a dispărut, înca se mai poate citi ”Nihil Sine Deo”-deviza regală.

Un lucru surprinzător pentru o biserică ortodoxă îl  reprezintă  acele două nișe care adăpostesc două monumente funerare, sub care își dorm somnul veșnic Domnița Bălașa și Domnița Zoe Brâncoveanu, soția domnitorului Gheorghe Bibescu. Monumentul funerar al Domniței Bălașa reprezintă ”Întristarea” și a fost realizat de sculptorul I. Georgescu, iar cel al lui Zoe Brâncoveanu o înfățișează îmbrățișată de un înger, având la picioare o femeie și un copil. Această statuie este realizată de către artistul francez Jules Roulleau. Se spune că aceste statui stăteau inițial în fața bisericii, dar au fost băgate înăuntru pentru a nu mai atrage atenția lui Nicolae Ceaușescu.

Biserica-Domnita-Balasa-din-Bucuresti-Galerie-foto--1319481295-2.550254-[640x480].jpg

În perioada interbelică, lumea mondenă a vremii oficializa aici nunțile și botezurile. Acest lucru s-a păstrat până astăzi, biserica rămânând un  exemplu de rafinament și eleganță. Deși întemeiată pe lacrimi și suferință, biserica Domnița Bălașa este o biserică de sărbătoare, aici neavând loc niciodată înmormântări.