Altarele eroilor din România

Monumentul se află la intersecţia şoselei Pavel Kiseleff cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu şi Alexandru Constantinescu, şi a fost construit în perioada anilor 1921-1922 sub atenta supraveghere şi îndrumare a arhitectului Petre Antonescu. La serviciile acestui renumit arhitect a apelat “Comisia pentru organizarea serbărilor încoronării”, cu ocazia numirii regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, suverani ai României Mari.

Semnificaţie

Alături de Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, de Mausoleul de la Mărăşeşti, Mausoleul din Parcul Carol din Bucureşti dar nu în ultimul rând de Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, Arcul de Triumf din capitală se numără printre monumentele care comemorează participarea ţării noastre în Primul Război Mondial alături de Aliaţi. Trebuie menţionat faptul că Arcul de Triumf nu este primul monument de acest gen ridicat în Bucureşti, fiind precedat de alte câteva edificii temporare, având ca simbolistică intrarea României în Războiul de Independenţă (1878), jubileul celor 40 de ani de domnie ai regelui Carol I (1906), revenirea familiei regale din exilul de la Iaşi (1918).

Scurtă istorie

În Bucureşti au mai fost ridicate si alte arcuri de triumf, însă au avut un caracter temporar. Abia după terminarea Primului Război Mondial, s-a luat în urma mai multor discuţii tensionate decizia de a se ridica un monument cu carcater permanent. În timpul mandatului primarului Matei Gheorghe Corbescu (februarie 1922-decembrie 1922), acesta a luat decizia de a ridica un alt arc de triumf în cinstea celebrării Marii Uniri de la 1918. Deoarece Arcul de Triumf construit în anul 1918 nu rezista intemperiilor, primarul capitalei a luat decizia în 1922 de a ridica un alt edificiu, de data aceasta din lemn până se vor fi găsit fonduri pentru o construcţie mai impunătoare şi cu o anduranţa mai mare. Acest lucru i-a adus mari critici din partea unor personalităţi ale epocii, cum ar fi George Enescu.

În contextul încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona nordică a capitalei, pe şoseaua Kiseleff. Din cauza timpului scurt însă, doar scheletul construcţiei a fost turnat din beton armat, basoreliefuri le exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat o degradare progresivă, cauzată de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungând la începutul anilor 1930 un „monument incomod” pentru imaginea „Micului Paris” interbelic.

Pentru a scăpa de acest aspect negativ pe care populaţia începuse să-l afişeze faţă de monument, mai multe personae au sugerat să fie dărâmat. Presa vremii, în frunte cu Mihai Mora, aduce Arcul de Triumf în atenţia publică cerând renovarea lui. Acest lucru se realizează în perioada 1935-1936 cu mult ajutor din partea numeroaselor societăţi ale foştilor combatanţi în Primul Război Mondial şi a unei părţi a populaţiei.

Monumentul astăzi

Astăzi, Arcul de Triumf reprezintă unul din simbolurile capitalei României. Arcul de Triumf adăposteşte un mic muzeu, care poate fi vizitat doar cu anumite ocazii speciale. Vizitatorii pot vedea patru expoziţii:“Marele Război al Reîntregirii Neamului”, “Heraldica Marilor Familii Boiereşti”, “Arcul de Triumf în Imagini”, “Marea Unire de la 1918” şi pot urca pe terasa superioară