Autor 1436 vizualizări


Conferinţa „Bizanţ şi ortodoxie” organizată de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău în colaborare cu Universitatea de Stat din MoldovaşiBiblioteca Naţională a Republicii Moldova, va avea loc luni 14 martie 2011, înSala de lectură a Bibliotecii Universitare din cadrul USM (str. A. Mateevici 60;bloc 4;et.3).

Comunicările vor fi susţinute de directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău, istoricul  Petre Guran şi istoricul Emil Dragnev, de la Faculatea de Istorie şi Filosofie a USM.

Evenimentul se înscrie în seria de conferinţe publice organizate în cadrulAteneului de cultură şi spiritualitate română „Moldova” şi a Programului de Studii Avansate „Alexandru Sturdza”.

Conferinţa va aborda valorea metaforică şi sensurile derivate cu care s-au îmbogăţit de-a lungul timpului cele două cuvinte. Ambii termeni s-au îndepărtat cosiderabil faţă de semnificaţia lor originală. Bizanţul a fost numele unui oraş antic şi a devenit numele unui imperiu milenar, şi chiar mai mult de atât al unei civilizaţii. Ortodoxie înseamnă pe greceşte dreaptă credinţă în raport cu un corpus originar de principii şi idei. Astfel termenul se aplică şi şcolilor filozofice care au cunoscut continuări ortodoxe şi deviaţii de la doctrina întemeietorului. Şi creştinismul a cunoscut o dezbatere doctrinală pluriseculară în cadrul căreia s-a definit o formulă ortodoxă. Adeziunea puterii imperiale constantinopolitane la această formulă doctrinară a dus la o legătură istorică profundă care a determinat cultural atât comunitatea creştină care a revendicat formula de credinţă ortodoxă cât şi puterea politică a Imperiului cu capitala la Constantinopol. Astfel Bizanţ şi Ortodoxie au devenit cvasi sinonime. După dispariţia Imperiului creştin cu capitala la Constantinopol, Ortodoxia a preluat încărcătura istorică a Bizanţului sub forma unei nostalgii difuze. Aceasta s-a întrupat pe rând în ecumenicitatea Patriarhiei constantinopolitane, în formula celei de a Treia Rome, în Rum Milet-ul otoman şi în definirea uneori polemică a unei Europe răsăritene şi ortodoxe. Între ciocnirea civilizaţiilor prognosticată de Huntington şi perspectiva integrării europene Bizanţul şi Ortodoxia nu au încetat să joace un rol politic.