«Știință și etnicitate II: Biopolitică și eugenism în România, 1920-1944». Expoziție tematică la Muzeul dr. Nicolae Minovici

Autor 1053 vizualizări


Muzeul Municipiului București și Centre for Medical Humanities, Oxford Brookes University organizează expoziția tematică „Știință și etnicitate II: Biopolitică și eugenism în România, 1920-1944”. Expoziția poate fi vizitată la Muzeul Dr. Nicolae Minovici (Str. Minovici Nicolae, nr. 1), până pe 31 iulie 2019.

Această expoziție documentează complexul program biopolitic și eugenic gândit pentru a crea o nouă familie și o nouă națiune română printr-un management științific atât la nivel individual, cât și colectiv. În România, între anii 1920 și 1944, biopolitica și eugenismul au fost sprijinite oficial, așa cum s-a întâmplat de altfel în întreaga Europă și în Statele Unite. De la bun început, programul eugenic ce urmărea crearea unei populații românești sănătoase a fost plasat în cadrul mai larg al unui proiect biopolitics de instituire a unui protecționism național și de construcție a națiunii. Expoziția descrie acest proiect biopolitic, informează un comunicat al Muzeul Municipiului București.

Așa cum această expoziție o dovedește, sprijinul pentru biopolitică și eugenism acordat de elitele românești nu a fost doar un simptom al rasismului și antisemitismului lor (deși unii autori au fost notorii pentru rasismul și antisemitismul lor), ci era în principal expresia dorinței lor de a proteja corpul național prin controlul funcțiilor sale biologice și sociale. Ideea unei Românii etnic omogene a fost, desigur, exprimată încă de la începutul secolului douăzeci, dar ea a devenit o normă politică abia în timpul regimului lui Ion Antonescu, dând consistență argumentelor ideologice care au stat la baza exterminării evreilor și a romilor în perioada 1941-1942.

Atunci, în centrul atenției nu mai erau îmbunătățirea și protejarea eugenică a familiei române, ci însăși supraviețuirea și viitorul națiunii. Menținerea potențialului rasial al națiunii devenise un obiectiv de primă importanță, și oricine punea în pericol acest potențial era stigmatizat ca inamic al statului. Această formă radicală de etnicitate a fost promovată odată cu intensa politizare și totala subordonare a instituțiilor de cercetare științifică față de guvernul României.

Folosind materiale puțin cunoscute marelui public, această expoziție ilustrează măsura în care agenda națională a redefinit proiectele științifice în România. Popularitatea biopoliticii și eugenismului în perioada interbelică și a celui de al Doilea Război Mondial nu poate fi contestată, dar efectele acesteia rămân a fi cercetate de aici înainte. În ultimă instanță, această expoziție încurajează atât publicul larg, cât și specialiștii să reflecteze critic asupra acestor idei fără a ezita însă să recunoască rolul central ocupat de biopolitică și eugenism în istoria României în perioada 1920-1944.

""