Spionaj în stiletto

Autor 2607 vizualizări


Spion, agent secret, MI6. Nimic nou până aici. Însă atunci când şarmul şi garderoba feminină se îmbină cu trăsături specifice de James Bond, lumea din spatele secretelor e dată peste cap. Frumoasa blondă Lorraine Broughton, interpretată de Charlize Theron, este un spion britanic trimis în Berlinul anului 1989.


Aici, scopul misiunii sale este recuperarea unei liste cu agenţi care poate ajunge în posesia unor oameni rău intenţionaţi. În toată aventura sa, Lorraine este ajutată de agentul britanic David Percival, jucat de James McAvoy, şi, mai târziu, de o spioană franceză misterioasă. Filmul nu este nicidecum unul recomandat celor slabi de inimă. Urmăriri, răstunări de situaţie, violenţă şi mai ales o pereche de stiletto mortali de-a dreptul – aşa se caracteriează viaţa unui spion dinainte de căderea Zidului Berlinului. „Atomic Blonde”, în regia lui David Leitch, este o adaptare a romanului grafic The coldest city şi apare în cinematografele din toată ţara din 4 august.

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.