Se lansează premiul 'Comandor Virgil Alexandru Dragalina', pentru cea mai bună lucrare despre soarta militarilor români căzuți prizonieri în Al doilea Război Mondial

Autor 459 vizualizări


Premiul 'Comandor Virgil Alexandru Dragalina' Asociația Națională Cultul Eroilor 'Regina Maria' lansează premiul 'Comandor Virgil Alexandru Dragalina', în valoare de 1000 de dolari, pentru cea mai bună lucrare despre soarta militarilor români căzuți prizonieri în ultima conflagrație mondială.

Asociația Națională Cultul Eroilor 'Regina Maria' instituie, începând cu anul 2014, Premiul 'Comandor Virgil Alexandru Dragalina' pentru cea mai bună lucrare despre soarta militarilor români în lagărele de prizonieri din Uniunea Sovietică, în Al Doilea Război Mondial. Premiul, în valoare de 500 de dolari SUA, va fi acordat anual prin susținerea financiară a doamnei Opritsa Dragalina Popa, nepoata generalului Ioan Dragalina, eroul de la Jiu, în Primul Război Mondial, și fiica lui Virgil Alexandru Dragalina, comandor de marină, veteran al celor două războaie mondiale. Anul acesta s-a asociat în susținerea financiară a premiului familia Cornel și Nina Dumitriu, din New York (SUA), cu suma de 500 de dolari SUA.

După cum se știe, despre soarta românilor care au căzut în prizonierat — fie că a fost vorba despre cei luați în captivitate pe frontul de Est, fie despre cei capturați pe frontul de Vest — s-a vorbit și s-a scris extrem de puțin. Abia după evenimentele din decembrie 1989 au apărut câteva cărți de memorialistică, semnate îndeosebi de prizonierii români supraviețuitori ai lagărelor din fosta U.R.S.S.

De la intrarea în război și până la încheierea acestuia (22 iunie 1941-12 mai 1945), România a pierdut aproape 1, 2 milioane de oameni, din care peste jumătate de milion o reprezintă prizonierii. Dintre aceștia, 445.153 de militari români au fost luați prizonieri de Armata Roșie:309.533 pe timpul Campaniei din Est și 135.620 după 23 august 1944. Lucrările de referință ale unor autori străini înregistrează România cu pierderi cifrate la 500.000 de oameni. Cvasitotalitatea studiilor autohtone apreciază pierderile la 794.562 de oameni sau — în cazurile istoricilor Alecsandru Duțu, Florica Dobre și Leonida Loghin — ele se ridică la 930.171, din care 92.620 morți, 367.966 dispăruți, 135.620 dezarmați după 23 august 1944 și 333.966 răniți.

Această statistică nu reflectă, nici pe departe, dimensiunile calvarului prizonierilor români. Iată de ce, Asociația Națională Cultul Eroilor 'Regina Maria' dorește să stimuleze cercetările în acest domeniu în speranța că se vor obține răspunsuri clare și pertinente despre o dramă care face parte din istoria noastră. Așteptăm ca specialiștii să aducă la lumină situația militarilor diviziilor și regimentelor care au luptat în sudul Ucrainei, între Nistru și Prut și mai ales în prima parte a operației Iași — Chișinău, începută la 20 august 1944, precum și soarta celor 134.266 de militari din Armatele 3 și 4 române dezarmați după 23 august 1944 și a celor 1.354 de marinari din echipajele navelor române capturate de sovietici între 2 și 19 septembrie 1944.

Condițiile de acordare a premiului. Vor fi luate în discuție toate lucrările de memorialistică sau de cercetare istorică, apărute în anii 2013 și 2014, precum și lucrările aflate în pregătire pentru tipar. Autorii care doresc să participe la concurs sunt rugați să trimită lucrările pe adresa:Asociația Națională Cultul Eroilor 'Regina Maria', Bd. Ion Mihalache nr. 124-126, Sector 1, București. Cod Poștal:70764.

Termenul limită de depunere a lucrărilor (cărților):30 octombrie 2014.

Lucrarea câștigătoare a premiului va fi stabilită de un juriu a cărui componență va fi aprobată prin decizia Biroului Executiv Central al Asociației Naționale Cultul Eroilor 'Regina Maria'. Premiul va fi înmânat la 1 decembrie 2014.

Biroul Executiv Central al Asociației Naționale Cultul Eroilor 'Regina Maria'


Cine este comandorul Virgil Alexandru Dragalina

Comandorul de marină Virgil Alexandru Dragalina (1890-1980) face parte din generația care a trecut prin ambele războaie mondiale, dar și prin holocaustul roșu, fiind nevoit să emigreze în Statele Unite ale Americii.

Născut la 16 ianuarie 1890, la București, în familia generalului Ioan Dragalina. După absolvirea clasei I la Gimnaziul 'Mihail Kogălniceanu' din Vaslui și a claselor următoare la liceele militare din Craiova și Iași, se înscrie la Școala Specială de Artilerie, Geniu și Marină din București. În 1910, la absolvirea școlii, este avansat la gradul de sublocotenent de marină și repartizat la Divizia de Dunăre, de unde este detașat pentru instrucție la Divizia de Mare, pe crucișătorul Elisabeta, cu care, în toamna anului 1912, participă, alături de o flotă internațională, la supravegherea Bosforului.

În timpul Primului Război Mondial este numit la comanda unei formații de nave — faimoasele vedete de siguranță — și, la 7 octombrie 1918, este trimis la frontiera de răsărit a României, pe Nistru, unde, cu o mână de marinari, 'căpitanii mei', cum îi numește în Escradrila de Nistru, carte apărută, în 2011, la Editura militară, reușește să zădărnicească acțiunile trupelor rusești răzvrătite și ale bandelor de bolșevici care atacau și jefuiau populația românească din zonă.

După război, pleacă, prin concurs, la studii de specialitate în Anglia (2 martie 1920-16 aprilie 1922). Întors în țară, îndeplinește diverse funcții, unele de scurtă durată, în:Comandamentul Marinei, Direcția Marinei din Ministerul de Război, Comandamentul Diviziei de Mare, adjutant al A.S.R. Principele Nicolae în statul-major Regal. Între 20 august 1927 și 1 iulie 1929 este trimis în Italia, ca reprezentant al Marinei Regale pentru supravegherea construcției distrugătoarelor tip R., pentru ca, la revenirea în țară, să fie numit șeful Secției III Operații Instrucție din Inspectoratul General al Marinei (1 iulie 1929-1 iulie 1930), ofițer de legătură pe lângă amiralul englez Henderson, însărcinat de Ministerul de Război cu studiul Bazei de Navale (15 aprilie-1 iulie 1930), șeful Biroului Școli din Inspectoratul General am Marinei (1 iulie 1930-31 octombrie 1931);comandantul NMS 'Regina Maria' (16 august 1932-1 noiembrie 1933), comandantul Școlii de Specialități (1 noiembrie 1933-14 noiembrie 1935). De la 15 noiembrie 1935 este detașat la Serviciul Maritim Român, de unde va fi scos la pensie la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când, după ocuparea țării de către inamicii din 1918-1919, serviciul a fost desființat și înlocuit cu o întreprindere sovieto-română, botezată 'Sovromtransport'.

Este autorul a numeroase lucrări de specialitate, între care studiile 'Istoricul Marinei Comerciale', 'Serviciul la bordul vaselor S.M.R.' și 'Enciclopedia Marinei Comerciale'. Lucrările sale de căpătâi, care îl vor impune definitiv în istorie, rămân cărțile de memorialistică, apărute postum:Viața tatălui meu, generalul Ioan Dragalina (Editura militară, 2009) și Escadrila de Nistru (Editura militară, 2011).

După ultima conflagrație mondială și schimbările politice din țară, este nevoit să se ocupe, ca mulți alți ofițeri ai Armatei Române Regale, cu diverse îndeletnici pentru a-și putea întreține familia. În 1975 emigrează în Statele Unite. Moare la 6 martie 1980, la vârsta de 90 de ani, și este înmormântat la New York, în Cypress Hills National Cemetery.

Inteligent, cult, excelent cunoscător al limbilor franceză, germană și engleză, decorat cu 'Crucea de Război' franceză cu stea de bronz, 'Legiunea de Onoare' franceză în grad de Cavaler, 'Crucea de Război' franceză, distins cu Ordinul regal britanic Victoria în grad de Comandor, precum și cu Ordinul 'Coroana României' cu spade în grad de ofițer cu panglică de 'Virtutea Militară', 'Steaua României' în grad de ofițer, Virgil Dragalina rămâne unul dintre cei mai străluciți și distinși ofițeri ai Armatei Române.

""