Parcul Etnografic „Romulus Vuia” s-a îmbogăţit cu încă un monument din secolul al XVIII-lea

În cadrul Parcului Etnografic Naţional Romulus Vuia a fost reconstruită în perioada iulie-august 2013 casa-monument din satul Gârda de Sus, judeţul Alba, achiziţionată de Muzeul Etnografic al Transilvaniei în anul 2001.

Activitatea de reconstrucţie, iniţiată şi condusă de specialiştii muzeului, s-a desfăşurat în cadrul proiectului  intitulat “Muzealizarea procesului de populare montană”, finanţat de ADMINISTRAŢIA FONDULUI CULTURAL NAŢIONAL, proiect care şi-a propus să ilustreze aici, prin intermediul unei gospodării caracteristice, cea mai veche etapă a procesului istoric de populare a Ţării Moţilor, prin roiri individuale şi nesincronizate, bazate pe defrişări la mari distanţe de satele de origine, în munte.

Aceste roiri, pornite în amonte din satele mai vechi de pe Arieşul mijlociu, au depăşit localitatea Câmpeni la începutul secolului al XVII-lea şi  – înaintând treptat în întreg bazinul Arieşului superior – au generat în final zona etnografică Ţara Moţilor, caracterizată, în principal, prin specializarea în masă a populaţiei în prelucrarea superioară a  lemnului (văsărit, şindrilărit) şi prin creşterea animalelor în regim de subzistenţă, cultivarea pământului având – în contrast cu zona de origine – o pondere redusă, din cauza climei reci şi a terenului sterp.

Casa din Gârda de Sus – cea mai veche dintre casele moţeşti datate prin inscripţie – ilustrează tocmai momentul şi modalitatea de trecere de la adăposturile sezoniere iniţiale, izolate în munte, pe un teren proaspăt defrişat (casa de mutătură), la casa familială locuită permanent, nucleu al unui viitor crângfamilial (compus din gospodăriile urmaşilor direcţi), care va genera, în final,   un sat propriu-zis. Această construcţie deţine un nucleu constructiv de la începutul secolului al XVIII-lea, utilizat pe atunci ca adăpost sezonier (casă de mutătură) şi o amplificare realizată – conform inscripţiei de pe meştergrindă – în anul 1779, când a fost transformată în casă familială, locuită permanent.

Elementele decorative surprinzătore (meştergrinda bogat crestată, capetele sculptate ale grinzelelor, arcada uşii monoxile, feroneria artistică de la ferestrele fixe) evidenţiază modul în care proprietarul a ţinut să marcheze schimbarea statutului provizoriu al construcţiei, în timp ce inscripţia amplă şi elegant caligrafiată, cu caractere chirilice (“Anii Domnului 1779, în luna iulie, în 13 zile) indică prezenţa aici a unui dulgher local,  român, ştiutor de carte.

            Lucrările de reconstrucţie a casei – primul element al viitoarei gospodării-au fost efectuate – sub îndrumare muzeografică permanentă – de către o echipă din satul Albac, renumit în Ţara Moţilor ­-alături de satul Sohodol-pentru dulgherii săi, care păstrează şi astăzi tehnicile tradiţionale de construcţie.

Casa a fost înălţată de dulgheri conform documentaţiei de demontare, care a inclus nemerotarea cu plăcuţe a fiecărui element component şi fotografierea stadiilor procesului. Elementele din lemn recent, care au înlocuit elementele deteriorate, au fost copiate identic după cele vechi şi au fost prelucrate prin cioplire cu barda, în tehnică tradiţională.

Tot manual, cu ferăstrăul şi securea, au fost realizate cheutorile, adică îmbinările capetelor bârnelor ce compun pereţii. S-a respectat şi tehnica tradiţională de prindere a bârnelor între ele, pe lungime, cu melci, cuie din lemn de frasin bătute în găuri realizate cu sfredelul manual. Bazele căpriorilor au fost fixate şi ele, încununi,  în mod tradiţional, cu cuie de frasin ce au înlocuit vechile cuie de lemn, deteriorate la demontare, iar şindrilele cu care a fost acoperită casa au fost poziţionate uşor oblic, într-o tehnică care le sporeşte durabilitatea, deoarece apa de ploaie nu pătrunde cu uşurinţă în şănţuleţele de îmbinare. 

Menţionăm şi faptul că un grup de studenţi de la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca, coordonat de un cadru didactic, şi-a efectuat stagiul de practică luând contact cu tehnicile tradiţionale folosite la reconstrucţia casei Gârda, informându-se asupra tehnicilor de transfer şi muzealizare a construcţiilor rurale din lemn, studiind arhitectura veche din Ţara Moţilor pe baza fotografiilor din arhiva muzeului şi realizând, în final, proiecte de pensiuni rurale cu specific, care vor fi distribuite sătenilor din zonă, pentru a servi drept sursă de inspiraţie celor interesaţi.

Precizăm că în următoarea etapă a proiectului se vor efectua pe teren (în satele Platoului Gheţar, comuna Gârda de Sus) achiziţii de obiecte tradiţionale destinate reconstituirii interiorului casei reconstruite, achiziţii finanţate tot de către Administraţia Fondului Cultural Naţional, în cadrul proiectului deja amintit.