Autor 1483 vizualizări


Au trecut 21 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 şi tot mai mulţi dintre noi nu suntem mulţumiţi de România de astăzi. Ce am făcut în cei 21 de ani de democraţie? Dar, şi mai important, ce au făcut elitele politice şi culturale în tot acest timp? O carte ce reuneşte 14 dialoguri cu cele mai importante personalităţi ale României post-comuniste oferă dimensiunea completă a României, trecute şi prezente.

Aşa cum spune în prefaţa cărţii Cristian Tudor Popescu, George Rădulescu „este un jurnalist serios, o specie pe cale de dispariţie în presa de astăzi”, care, graţie unei muncii asidue de trei ani de zile, a reuşit să dialogheze cu cele mai importante personalităţi româneşti. A selectat dintre aceste 14 dialoguri realizate „La masa Adevărului”, grupându-le pe mai multe categorii. Intelectualii publici:Andrei Pleşu şi Horia Roman Patapievici. Artişti:Tudor Gheorghe, Oana Pellea, Dan Puric. Preşedinţii României:Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu. Prim-miniştri:Radu Vasile, Adrian Năstase şi Călin Popescu-Tăriceanu. Şefii serviciilor secrete:George Maior şi Mihai Răzvan Ungureanu. Tuturor acestora li se adaugă cuvântul seniorului, Neagu Djuvara. Doar simpla rostire a numelor acestora stârneşte curiozitatea cititorului.

Dialog sau interviu?

Şi, totuşi, de ce dialoguri şi nu interviuri? Răspunde la această întrebare chiar autorul. „Le spun«dialoguri»şi nu«interviuri»pentru că niciodată nu am avut întrebări pregătite dinainte. Am pus pe hârtie teme generale de discuţie, urmând ca«prestaţia»invitatului meu să-mi stimuleze capacitatea de «reacţie rapidă». În acest mod am scos de la interlocutorii mei multe mărturisiri care au trezit interesul publicului educat din România. Da, am scris«public educat», şi îmi asum asta, fiindcă dialogurile«La masa Adevărului»s-au adresat întotdeauna celor care au mai multe dileme decât certitudini. S-au adresat şi se adresează celor care ştiu să se exprime civilizat şi să-şi argumenteze punctele de vedere. Şi nu sunt puţini. Din nefericire, însă, există şi în presă persoane care consideră că publicul, în ansamblul său, este la nivelul lor intelectual sau chiar mai jos. Nimic mai fals. Publicul românesc a fost şi este mult mai inteligent şi mai selectiv decât îşi pot imagina aceste persoane. Timpul o va demonstra, cu siguranţă”, spune George Rădulescu.

După Revoluţie, România a avut două mari obiective. Primul a fost asigurarea securităţii prin integrarea ţării în structurile nord-atlantice. Cel de-al doilea, integrarea în Uniunea Europeană. Ambele au fost sprijinite masiv, atât de elitele intelectuale, cât şi de marea masă a populaţiei. După realizarea celor două proiecte, România a rămas fără un proiect naţional în care să credem,  pe care să ne dorim să-l atingem. De ce s-a întâmplat acest lucru şi care ar putea fi un asemenea proiect? Un răspuns care se degajă citind dialogurile cu cei care au condus şi au dat forţă politicii şi culturii în România post-decembristă.

În căutarea României...

Ce vom descoperi în cartea lui George Rădulescu? Ne spune autorul:„Veţi găsi optimism nebănuit şi pesimism profund, deopotrivă, echilibru şi exasperare. Ideile exprimate par a fi, deseori, diametral opuse. Totuşi, cred cu tărie că au un numitor comun. La finalul cărţii, eu sper să găsiţi«reţeta»reinstaurării bunei-cuviinţe în societatea românească şi convingerea intimă că ne putem coagula energiile într-un mare proiect naţional. Şi încă ceva. Unul dintre preşedinţii României a strecurat, în discuţia noastră, o idee pe care eu o consider cheia acestei cărţi:«înainte să avem nevoie de lideri, avem nevoie de cetăţeni»”.