Autor 391 vizualizări


O casă veche de pe strada Spătarului, din centrul Bucureştiului, s-a transformat în platou de filmare. Regizorul Andrei Gruzsniczki a dat timpul înapoi, în România anului 1984.

„Evadarea". Acesta este titlul filmului scris şi regizat de Andrei Gruzsniczki. Un matematician genial intră într-o ecuaţie dificilă, cu rezultat imprevizibil şi cu multe variabile: familie, libertate, prietenie, comunism, Securitate. În rolul principal a fost distribuit Sorin Leoveanu, actualul deţinător al premiului pentru cel mai bun actor, acordat în 2012 de Uniunea Teatrală din România (UNITER). El joacă rolul lui Sorin Pârvu, un intelectual care decide să publice o lucrare îndrăzneaţă în revista unei universităţi americane, fără să ceară permisiunea autorităţilor din România.

Nicușor Dan, consultant

Echipa filmează în casa de pe strada Spătarului o scenă în care Sorin caută drumul către o formulă extraordinară. Şterge energic cifrele de pe tablă, iar camera îi surprinde nemulţumirea. Producătorii nu au lăsat nimic la voia întâmplării şi l-au chemat pe matematicianul Nicuşor Dan în calitate de consultant. Fostul candidat la postul de primar general al Capitalei a obţinut Premiul I cu punctaj maxim în cadrul Olimpiadelor Internaţionale de Matematică din 1987 şi 1988. El verifică acurateţea ecuaţiei şi o rescrie.

„Evadarea" este un film care îşi ia tensiunea din detalii şi din gesturi mici. E alb-negru şi are o distribuţie redutabilă. O mare parte din buget s-a dus pe reconstituirea decorului din anii '80. Vor fi filmări până pe 20 noiembrie, iar premiera ar putea avea loc în 2013.

Compromisuri și fuga în Occident

Decizia lui Sorin Pârvu de a înşela vigilenţa sistemului provoacă o reacţie în lanţ, care antrenează mai multe vieţi şi care îl transformă în vânat, după ce lucrarea sa ajunge pe biroul Direcţiei de Securitate a Statului. Pârvu este asistent universitar şi lucrează în acelaşi timp pentru o cercetare a Ministerului Apărării Naţionale. Iar autorităţile vor să vadă dacă lucrarea sa nu are, cumva, o mare valoare de patrimoniu.

„Scenariul urmăreşte şi traseul psihologic al personajului meu", spune Ofelia Popii, referindu-se la Elena Buciuman, prietena din tinereţe a lui Sorin şi, probabil, iubita lui secretă. Personajul interpretat de Ofelia Popii, câştigătoarea Premiului UNITER pentru cea mai bună actriţă, în 2011, vrea să emigreze în Franţa, la soţul ei. Ea începe să aibă probleme la serviciu „pe linie de partid", acasă cu băiatul ei de13 ani care îi scapă încet din mână, şi cu tatăl (Virgil Ogăşanu) care este bolnav. Prin intermediul ei, Sorin Pârvu vrea să trimită un alt material în străinătate, dar ofiţerul de Securitate Voican (Florin Piersic Jr., Premiul UNITER pentru cel mai bun actor, în 2002), care le ascultă telefoanele, i-l cere în schimbul plecării pe Sorin.

Ofelia Popii mărturiseşte că este primul rol mai important pentru ea, în film, şi îşi aminteşte că tatăl ei chiar a fost angajat la centrul de calcul unde lucrează şi personajul ei.

Lui Sorin Leoveanu i se par dificile scenele în care trebuie să scrie formule matematice. „Chiar dacă le învăţ şi le filmez ziua, le uit instantaneu". „Tema filmului nu este deloc comunismul", mai afirmă Leoveanu. Actorul consideră că prezenţa concretă a comunismului loveşte caracterele personajelor, iar filmul „vrea să scoată în evidenţă sinceritatea dintre oameni, prietenia, lucrurile de bază de care uităm zi de zi. Datorită vieţii, ele ajung să fie mai puţin importante".

Virgil Ogăşanu este de părere că filmul va avea succes, pentru că vorbeşte despre o perioadă despre care trebuie să afle şi tinerii. El interpretează rolul tatălui Elenei. „Am ajuns la vârsta la care trebuie să joc asemenea roluri şi o fac cu mare plăcere".

De ce alb-negru?

Andrei Gruzsniczki a lucrat ca asistent regie şi regizor secund pe lângă Lucian Pintilie la filmele „Prea târziu", „Terminus Paradis", „Niki Ardelean, colonel în rezervă". A debutat în lungmetraj cu „Cealaltă Irina", cu care a câştigat Marele Premiu la Festivalul Anonimul. Regizorul spune că opţiunea lui pentru imagine alb-negru vine din griul epocii, pe care şi-l aminteşte foarte bine:„Griul de pe străzi, culorile caselor, care nu erau vopsite. Nu ştiu dacă lipseau pur şi simplu vopselurile, dacă nu se importau sau dacă Ceauşescu avea o fixaţie să nu existe nimic vesel şi colorat".

Regizorul vorbeşte şi despre „uniformizarea oamenilor: nu erau admise bărbile, în instituţiile statului. Costumele erau terne, oamenii erau trişti". Andrei Gruzsniczki, care a făcut Facultatea de Electronică, mai spune că a fost inspirat de povestea matematicianului Octav Onicescu, urmărit de Securitate. „Există un tom întreg, cu conversaţiile lui, înregistrate de Securitate".

Imaginea filmului „Evadarea" este semnată de Vivi Drăgan Vasile, cunoscut pentru contribuţia sa la cele mai importante producţii româneşti:„Moromeţii", „Patul conjugal", „Occident", „Filantropica" ş.a.

sursa:http://www.adevarul.ro

""