Istoria spionajului românesc în timpul regimului comunist

Autor 16346 vizualizări


Istoricul Florian Banu a abordat istoria complicată a Securității prin prisma cercetătorului și a realizat o lucrare aprofundată și bine documentată fără a specula pe marginea informațiilor. Cartea ”De la SSI la SIE” vine în continuarea publicării a sute de documente, studii de caz și lucrări memorialistice pentru a oferi o perspectivă unitară asupra spionajului românesc. 

Florian Banu a mărturisit că preocupările sale în acest domeniu datează de la începutul anilor 2000, de când a început să lucreze în cadrul CNSAS, și a ales să abordeze istoria spionajului românesc în timpul regimului comunist pentru că această perioadă este cea mai controversată.

Volumul își propune o familiarizare a cititorului tocmai cu elementele esențiale pentru înțelegerea universului spionajului românesc din perioada regimului comunist, începând cu structurile organizatorice și cu oamenii care au condus aceste structuri, trecând prin modalitățile de selectare și antrenare a personalului și încheind cu prezentarea succintă a câtorva direcții de acțiune și cazuri cu valențe exemplificatoare.

”Nu vă așteptați să fie o colecție de anecdote. Multe există deja pe piață, cu o valoare de adevăr discutabilă. Este o carte de autor. Sunt puțini istorici care au curajul să abordeze asemenea subiecte. Domnul Banu este un istoric consacrat, care demonstrează că acest lucru este posibil... Rolul unor asemenea monografii este de a îndepărta norul toxic al cunoașterii parțiale”, a declarat Mihai-Răzvan Ungureanu, fostul director al Serviciului de Informații Externe al României.


”Istoriografiei de gen îi lipsesc, în multe cazuri, biografiile reprezentative, studiile de caz sunt rare, iar studiile de imagologie instituțională, de sociologie istorică, etc. se găsesc abia la început. Analiza istoriografică necomplexată, ferită de judecată etică sau ideologică, expozitivă într-o primă fază, se află încă în fața descifrării, compilării și editării documentelor accesibile. Chiar dacă procesul de recuperare a istoriei postbelice a serviciilor de spionaj sau de securitate internă este relativ lent, încep să fie create premisele primelor volume sintetice, ale primelor monografii de autoritate științifică. De ce ar conta atât de mult documentele? Poate și pentru faptul că memorialistica este îndeobște justificativă, emoțională, suspectă de abuz de subiectivitate. Directorii, în condițiile de dinainte de 1989, nu scriau memorii; puțini au supraviețuit schimbărilor din anii 1989–1990, când așteptarea publică era, pe bună dreptate, dirijată către identificarea și reabilitarea victimelor, în scopul condamnării crimelor odioase ale regimurilor comuniste. A discuta atunci despre mijloace și metode de lucru, despre proiecte de spionaj reușite sau eșuate, despre profesioniști recunoscuți ca atare părea imposibil. Din acest motiv salutăm efortul academic al domnului Florian Banu, bine cunoscut în mediul nostru științific pentru calitatea cercetărilor sale, pentru acribie și seriozitate. O sinteză istoriografică a serviciului de spionaj al României din anii postbelici era foarte necesară, după ce sute de documente au fost publicate deja, după ce au început să apară studii de caz sau chiar memorialistică interesantă”, scrie fostul director al SIE, în prefața volumului.

Foto sus: Eugen Luchian (în stânga) la o întâlnire de lucru cu șefii DIE: Nicolae Doicaru (în centru) și Ion Mihai Pacepa (1976) / www.cnsas.ro