Autor 2172 vizualizări


Aşa cum s-au petrecut treburile în întreaga Europă, şi românii şi-au creat de-a lungul veacurilor un sistem de ordine care să-i ajute în apărarea valorilor, a persoanelor şi a bunurilor.

În secolul XIV apar primele documente cu privire la instituţia “Marelui Vornic”, ale cărui atribuţii se limitau pe atunci la paza Curţii domneşti şi judecarea slujbaşilor de pe lângă Curte. Marele Vornic avea ca subaltern pe Vătaful de Vânători, care era, de fapt, comandantul gărzii personale a domnitorului. Iar primul Vătaf de Vânători cunoscut în istoria românilor este Neagoe Basarab.

Odată cu trecerea anilor, atribuţiile Vătafului de Vânători schiţează aproape toate serviciile poliţiei contemporane, fiind considerat ca "strabunicul"  prefectului de poliţie. Primele atestări despre poliţie în spaţiul românesc datează din vremea lui Neagoe Basarab şi Mihai Viteazu (secolul XIV), când se menţionează în documente instituţia Agiei.Continuă în timpul domniei lui Mihai Şuţu, perioadă în care se organizează paza Bucureştiului, se emit primele acte de identitate şi se reglementează portul armelor.

Sub raport poliţienesc, teritoriul Bucureştiului va fi împărţit în două regiuni concentrice, până în anul 1774:“Ţinutul Agiei”, care cuprindea centrul oraşului şi era sub jurisdicţia lui Vel Aga şi “Ţinutul Periferic”, pus sub jurisdicţia Marelui Spătar, care cuprindea mahalalele oraşului.

În 1821, Tudor Vladimirescu acorda primele scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietăţile cetăţenilor. În 1822 domnitorul Ţării Româneşti, Grigore Dimitrie Ghica, a înmânat Marelui Agă “Steagul Agiei”, cunoscut în istorie ca fiind primul steag al poliţiei. Steagul, folosit la ceremonii, avea brodată "Buna Vestire", element care a stat la baza fixării Zilei Poliţiei în data de 25 martie.

În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei prin aparitia instituţiei şefului Poliţiei Capitalei căruia i se subordonează Guardia Municipala. Printr-un “oficiu domnesc” din anul 1856, şeful Poliţiei Capitalei îşi schimbă denumirea în "Prefectul Poliţiei", iar în 1868 în acela de "Prefectul Poliţiei Capitalei".


Începând cu Legea de organizare a poliţiei a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascar (1 aprilie 1903) şi Legea pentru organizarea Poliţiei Generale a Statului (8 iulie 1929), competentele organelor de poliţie sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului devin mult mai bine reglementate. Aceste legi au avut la bază principiile ştiinţifice moderne cunoscute pe plan european, aplicate la necesităţile specifice societăţii româneşti.

Prin decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înfiinţează Miliţia, apoi prin Decretul-Lege nr.2 din 27 decembrie 1989 se reînfiinţează Poliţia Română ale carei competente vor fi reglementate ulterior, prin Legea nr.218 din 2002. La nivelul Capitalei, instituţia internelor avea ca structură Inspectoratul Miliţei Municipiului, apoi transformându-se în Direcţia Generală a Poliţiei Municipiului.

Sursa:b.politiaromana.ro via www.adevarul.ro

""