Expoziție MNIR: „Averescu și Prezan. Mareșalii României Mari”
Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) vă invită joi, 6 septembrie 2018, începând cu ora 16:00, la deschiderea expoziției „Averescu și Prezan. Mareșalii României Mari”, eveniment ce va avea loc la sediul muzeului din Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, București.
Vernisajul se va desfășura în prezența doamnei Olga Macarie, nepoata mareșalului Constantin Prezan, a domnului general-locotenent dr. Grigore Stamate, autor al trilogiei despre Mareșalul Constantin Prezan, a domnului colonel prof. univ. dr. Petre Otu, istoric militar și autor al cărții „Mareșalul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda”, și a Preacucernicului părinte dr. Florin Șerbănescu, consilier patriarhal, care au colaborat cu multă amabilitate la organizarea expoziției.
În anul în care România celebrează Centenarul Marii Uniri, expoziția reprezintă un omagiu adus celor doi ofițeri de carieră care au reușit să se remarce nu doar prin abilitățile lor de comandă, prin spiritul cazon, dar și prin calitățile lor umane. Două cadre militare care au avut propriile destine legate de evoluția și gloria Armatei Române și implicit, de edificarea statului român modern, doi ofițeri care prin sacrificiile, verticalitatea și patriotismul de care au dat dovadă și-au demonstrat nu doar priceperea în arta militară, ci s-au ridicat la înălțimea marilor momente ale istoriei neamului românesc pe care le-au trăit și împlinit.
Totodată, expoziția marchează 75 de ani de la încetarea din viață a mareșalului Constantin Prezan (27 august 1943) și opt decenii de la cea a mareșalului Alexandru Averescu (3 octombrie 1938), două personalități situate la loc de frunte în pleiada marilor bărbați de stat participanți la acțiunile militare ale României în Primul Război Mondial, și vectori care au asigurat victoria Armatei Române în clipe de mare cumpănă. Exponenți ai unei elite militare autentice, aceste două caractere puternice au cunoscut și momente în care s-au aflat pe poziții divergente, fiecare motivat de voința fermă de a obține calitatea de ,,primus inter pares’’ și de a-și demonstra abilitățile de comandă. Însă aceste valențe antagonice au fost reduse și înlăturate de dragostea pentru țară și simțul datoriei, de dorința de înfăptuire a unui ideal comun și de a obține biruința Armatei Române. Dincolo de unele ambiții personale, idealuri și resentimente, cei doi mareșali rămân consacrați în mentalul colectiv al poporului român ca două formidabile exemple de patriotism și ilustre figuri istorice, înconjurate de o aură aproape mitologică.
