Din patrimoniul uitat: Muzeul Friederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck



Printre locurile pierdute din Bucureşti se numără şi casa Storck. Fost atelier al familiei de artişti, astăzi muzeu, deschis spre vizitare, este un loc unde se poate respira un aer dintr-o lume pierdută.

Familia

Istoria familiei Storck începe pe plaiurile româneşti prin Karl Storck, sculptor german ce se stabileşte în Principat în 1849. El a avut o bogată activitate, atât ca sculptor cât şi ca pedagog, fiind primul profesor de sculptură de la Şcoala de Belle-Arte, fondată la Bucureşti de Theodor Aman. El a avut doi fii, pe Carol şi pe Friedric. Acesta din urmă se căsătoreşte cu pictoriţa Cecilia Cuţescu. Friedric, ce a fost inspirat să urmeye vocaţia tatălui, atât artistică, cât şi pedagogică, a lasat o puternică amprentă în lumea artistică românească. El a facut atât sculpură de mici dimensiuni, cât şi sculptură monumentală, nu s-a ferit să folosească materiale diverse şi a insuflat apoi pasiunea lui generaţiilor de studenţi din universitate. S-a numărat printre membrii fondatori al Societăţii Tinerimea Artistică. Societatea cultural-artistică cea mai longevivă din istoria noastră. Cecilia Cuţescu îşi descoperă pasiunea pentru artă de tânără. Ea urmează cursurile liceale la celebra Şcoală de Fete din Bucureşti, apoi îşi aprofundează studiile artistice la München şi Paris. În capitala Franţei, pe lângă dezvoltarea profesională, va avea şi o primă căsătorie cu violonistul Romulus Kunzer. Din această căsătorie ca rezulta un fiu Romeo, ce va moşteni filonul artistic şi va deveni cunoscut drept pictor sub numele de Romeo Storck. Va rupe legătura şi va reveni definitiv în ţară în 1906. După doar trei ani, se va casători din nou, de data aceasta cu Friedric Storck. Lui Friedric, Cecilia îi va dărui două fete pe Gabriela Storck,   ce  va deveni arhitect, și pe Cecilia (Lita) Botez, ce va moşteni şi ea vocaţia artistic devenid ceramist. În plan profesional, pictoriţa va trece de la picture de şevalet, la pictura monumentală (Istoria Negoţului  Românescla Academia de Studii Economice) . Mai mult, ea va fi prima femeie de lume ce va preda într-o universitate. Specialitatea ei fiind arta decorativă.

Casa

Casa din strada Vasile Alecsandri, nr. 16, a fost construită între anii 1911-1913. Ea portă semnătura arhitectului Alexandre Clavel, dar a existat o strânsă colaborare între familia de artişti şi architect. Ea urmăreşte un stil architectural Nordic, Germanic, la exterior, iar decoraţia interioară este una diversă ce impleteşte mai multe stiluri şi motive. Aceasta din urmă a fost realizată în mare parte de pictoriţă. Este o casă relativ mică, dar ce compartimentată pragmatic pentru nevoile familiei. Plafonul holului este pictat de Cecilia cu motive vegetale şi animaliere. Atelierul ei deasemenea are o pictură monumental, ce încadrează o fântână decorativă sculptată de Friedric, după insiraţia porţilor de la biserica Colţea. Împletirea motivelor tradiţionale, cu cele europene, mai ales mediteraneene, dau un şarm aparte decoraţiei interioare şi crează un spaţiu unic. Este adevărat că tot acest spaţiu poartă în mod evident amprenta celor doi artişti. Camera imediat următoare era atelierul lui Friedric, mult mai sobru, dar suficent de spaţios. Dormitoarele sunt situate la etaj.  

Grădina, ce nu se vede din stadă, este un spaţiu apropiat de versurile din poezia popular Mioriţa“pe-un picior de plai, pe-o gură de Rai”. Un loc mic, tot timpul verde, ce îmbie la relaţare şi creativitate. Atracţiile ei ar fi smăchinul şi bătrânul deja salcâm japonez.

Patrimoniul muzeului

Casa a fost deschisă spre vizitare în 1951. Astăzi, se pot admira aici atât opere realizate de familia Storck, cât şi parte din coleţia de artă deţinută de soţii Storck. În curtea exterioară sunt bucăţi din vechiul fronton al corpului Universităţii ce a fost distrus în al doilea război mondial. Acesta a fost realizat de Karl Stock. Holul casei este încântător prin plafonul pictat. În cele două săli din partea stângă a casei sunt diverse picturi şi sculpturi ale Ceciliei şi ale lui Friedric. Parte din ele au decorat casa pe care cei doi o deţineau la Balcik, şi care astăzi aparţine statului bulgar. Sala din dreapta holului, atelierul doamnei Stock,   este o cameră mare, destul de slab luminată, ce păstrază un aer mediteraneean. Aici pictura murală a artistei, astăzi grav deteriorată, Dragostea pământeascăşi Dragostea spirituală, încadrează fântâna decorativă realizată de sculptor. În diferitele colţuri ale camerei sunt ca nişte mici surprize tronând pe piedestaluri, sculpturile de mici dimensiuni ale lui Friedric. Expunerea pare o completare post-mortem a celor doi. Următoarea şi ultima cameră pe care o putem vizita, fostul atelier al lui Friedric Stock, este cea mai mare din casa şi cea mai luminoasă. Aici în expunere se completeacă sculpturile celor trei Stock:Karl, Carol şi Friedric, alături de alte piesei impresionante.

Vizita

Muzeul se poate vizita de Miercuri până Duminică între orele 10.00 şi 18.00. Preţul unui bilet este de 6 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru copii, pensionari, militari. Adresa este strada Vasile Alecsndri, nr. 16, Bucureşti, este foarte uşor de remarcat, este singura casă pictată cu roşu pompeian de pe stradă. Este un loc rupt dintr-un alt timp, dintr-un alt Bucureşti, ce merită descoperit şi păstrat.

""