Despre tortură în lumea contemporană

În România de astăzi mai trăiesc oameni care știu ce e aceea tortură. Sunt victimele fostului regim comunist, care a torturat mii de opozanți politici în pușcării. Însă ce s-a întâmplat în România nu este o excepție;întreaga lume a cunoscut, în secolul XX, o reîntoarcere la tortura pe care o credeam a fi tipic medievală.

În Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX, Ruxandra Cesereanu propune un exercițiu obligatoriu de recuperare a acestei istorii delicate, deloc plăcute, dar pe care trebuie să o cunoaștem. Pentru că tortura politică s-a practicat nu doar în zone considerate până recent înapoiate, precum state asiatice sau arabe, ci în inima lumii occidentale, „civilizate”. Autoarea realizează o panoramă a acestui fenomen în secolul XX, de la Germania lui Hitler la Cambodgia lui Pol Pot, și discută despre toate aspectele sale:instrumente de tortură, torționari, victime, limbaje ale durerii. Panopticumnu este o lectură plăcută, dar nici nu-și propune acest lucru. Scopul său este altul:oricât de oribile sunt lucrurile despre care citim în această carte, nu trebuie să uităm că ele s-au întâmplat – nu cu mult timp în urmă și nu foarte departe de noi – și că se pot (re)întâmpla oricând, oriunde.

Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX

Autor:Ruxandra Cesereanu

Editura Polirom;număr pagini:304;preț:24, 95 lei