Autor 7136 vizualizări


Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) anunță deschiderea expoziției „Marie de Roumanie, reine et artiste”. Evenimentul, realizat în cadrul Sezonului Cultural România-Franța, va avea loc pe 15 aprilie, începând cu ora 18:30, la Palais du Tau în Reims, Franța. Expoziția va fi deschisă publicului în perioada 15 aprilie -28 iulie 2019.

Evenimentul este organizat de Muzeul Național de Istorie a României și Centrul Monumentelor Naționale din Franța, în colaborare cu Muzeul Național Peleș. Expoziția se deschide la 100 de ani de la vizita reginei Maria în locul istoric al încoronării regilor Franței – Palais du Tau.

Expoziția „Marie de Roumanie, reine et artiste” prezintă obiecte din colecția de odinioară a reginei, precum: bijuterii, monograme, creații artistice generate de laitmotivul său „Per Amore ad lucem”, regalia, toate purtându-ne într-o lume a simbolurilor suveranei.

Regina Maria s-a născut pe 29 octombrie 1875 la Eastwell Park în comitatul Kent din Marea Britanie, primind numele de Marie Alexandra Victoria. Era nepoata Reginei Victoria, tatăl fiind Ducele Alfred de Edinburgh, iar mama Ducesa Marie de Edinburgh, fiică a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Principesa Maria de Edinburgh a copilărit la Eastwell Park, la castelul Windsor, apoi la Clarence House din Londra, petrecând anii formatori și la Coburg în Germania sau în Malta. Copilăria la Curtea regală britanică i-a marcat personalitatea, fiind crescută și educată în spirit victorian. Maria a participat la ceremoniale, a observat regulile care trebuiau respectate cu strictețe de către copiii regali, a învățat arta corespondenței, precum și a jurnalelor care trebuiau să consemneze principale evenimente și persoane întâlnite. 

Căsătoria Mariei cu Ferdinand, moștenitorul tronului României, născut prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, o aduce într-o țară a Balcanilor, fapt care a nemulțumit-o pe regina Victoria dar și pe tatăl ei, Ducele de Edinburgh, care mai degrabă o vedeau căsătorită în Anglia cu prințul George, devenit mai târziu regele George al V-lea. În noua patrie, România, principesa Maria avea să devină promotoarea Art Nouveau-lui, modelându-și interioarele palatelor și chiar realizând designuri în acest stil. În același timp a promovat stilul arhitectural neo-românesc ca și arta etnografică, ea însăși dând exemplu prin portul inedit al costumelor tradiționale românești.


Maria a fost una din cele mai fotografiate personaje regale, multitudinea cărților poștale, a fotografiilor, gravurilor, a materialelor publicitare au creat din ea un personaj legendar. Ea a devenit cunoscută în epocă principesa artist, regina scriitor, regina infirmieră, dar mai ales regina diplomat. Contribuția sa a fost esențială în susținerea intrării României în Marele Război de partea Antantei. Apoi, vizita informală la Paris și Londra din primăvara lui 1919, în perioada Conferinței de Pace, a definit-o ca un «ambasador irezistibil» și decisiv al României, având o serie de întrevederi cu lideri ai conferinței. Cu 100 de ani în urmă, în aprilie 1919 Regina Maria înainte de pleca din Franța a ținut să viziteze Catedrala din Reims, moment pe care-l considerase unul din cele mai emoționante, relatând ziarului Excelsior: „În Reims, în fața ruinelor Franței distruse, care-mi aminteau de România devastată, cu o inimă plină de dureri asemănătoare, am contemplat ruinele sublime unde stătea catedrala mutilată, de neatins în frumusețea sa, ca simbol al credinței că nimic nu o poate distruge”.

Apoi turneele diplomatice din 1924 în fostele state aliate, alături de regele Ferdinand, sau vizita acesteia în SUA și Canada din toamna lui 1926, au conturat personalitatea sa charismatică, bucurându-se de o mediatizare internațională deosebită. Interviurile acordate presei de-a lungul timpului, conferinţele de presă pe care le organizase, o înfățișau ca pe un talentat diplomat ad-hoc, ea reușind să dea o nouă imagine României, punând-o pe hartă pentru mulţi dintre politicienii și jurnaliştii vremii. În anii 1930 a călătorit, a scris, petrecându-și cea mai mare parte a timpului la reședințele din Balcic, Bran sau la Cotroceni. Jurnalele sale consemnează detalii mai puțin știute din viața privată sau oficială, iar imaginea reginei s-a popularizat prin intermediul fotografiilor, cărților poștale, a materialelor publicitare care au făurit din ea un personaj legendar, dar și un martor veridic al istoriei.

După o suferință prelungită, Regina Maria moare pe 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor din Sinaia. Presa internațională avea să publice cu rapiditate știrea morții charismaticei regine, publicând în engleză, franceză, spaniolă, germană, vibrantul mesaj scris de Regină, intitulat „Țării Mele și Poporului Meu”, ce reprezenta incontestabila realizare a identității sale naționale.

Potrivit ultimei dorințe înscrisă în testament, Maria dorise ca inima să-i fie scoasă din piept. Regina în scrisoarea testamentară îi lăsase ultime îndrumări fiului ei, Regele Carol al II-lea: “Vreau ca după moartea mea, inima să-mi fie scoasă din trup și îngropată în capela Stella Maris. On revient toujours à ces premiers amours, așa că m-am reîntors la mare, unde doresc ca inima mea să fie adusă… la Stella Maris. Am iubit locul pe care l-am creat, locul pe care l-am clădit”. Drumul inimii timp de 77 de ani a reprezentat o hartă a istoriei moderne a României, de la București la Balcic, Bran, din nou la București, iar din 3 noiembrie 2015, pentru că Balcicul nu mai este teritoriul național, s-a decis mutarea acesteia la Sinaia, în camera de aur a castelului Pelișor, acolo unde regina s-a stins din viață.

Comisar expoziție: dr Diana Mandache, cercetător și istoric la Muzeul Național de Istorie a României.

""