Autor 3557 vizualizări


Unul dintre cele mai frumoase, dar și mai controversate monumente din București se află pe malul Dâmboviței și uimește și azi prin simplitate, întruchipând un simbol al identității naționale, dar și locale. Este vorba de micuța biserică, închinată sfinţilor Atanasie şi Chiril, și cunoscută de tot bucureșteanul drept Biserica Bucur sau Biserica lui Bucur Ciobanu. 

Pentru cine nu știe, biserica se află foarte aproape de punctul zero al orașului pe o mică movilă, parcă anume construită pentru ea în umbra impunătoarei Mănăstiri Radu Vodă. Pentru călătorul de azi prin Capitală pare cel puțin ciudată apropierea acestor două edificii, care par a fi chiar în contrast. Mănăstirea Radu Vodă, cea mai însemnată mănăstire din vechiul oraș a fost inițial construită de Alexandru II Mircea cu scopul declarat de a fi sediul Mitropoliei Ungrovlahiei. Din păcate visul acestui domnitor nu s-a împlinit, dar edificiul era de-a dreptul impunător. Chiar și Sinan Pașa folosește o bună parte din Mănăstirea Sfânta Troiță, cum a avea hramul la finalul secolului al XVI-lea, în sistemul său de apărare gândit pentru a rezista în fața domnitorului Mihai Viteazul și a aliaților săi. Temându-se ca toate fortificațiile ridicate de el să nu cadă în mâna domnitorului muntean, Sinan Pașa dă foc fortificațiilor și aruncă în aer Mănăstirea Sfânta Troiță în momentul în care decide retragerea trupelor otomane, în octombrie 1595. Sarcina de refacere a edificiului cade pe umerii domnitorului Radu Vodă Mihnea, care rezidește din temelii mănăstirea, în 1625, închinând-o Mănăstirii Ivirion din Athos. Peste 30 de ani, Patriarhul Macarie al Antiohiei şi Paul de Alep vizitează mănăstirea și rămân profund impresionaţi de arhitectura acesteia.

Pe cealaltă parte a drumului se află această biserică mică, inspirată parcă din arhitectura caselor țărănești din Muntenia. Intrarea se face printr-un pridvor cu stâlpi de lemn asemănător prispelor, turla este simplă, iar cupola are forma unei ciuperci. Uşa şi ferestrele prezintă ancadramente din piatră sculptată aplicate la începutul secolului XX.

Totuși Biserica Bucur nu este controversată pentru aspectul ei contrastant cu al Mănăstirii Radu Vodă, ci pentru istoria ei care pe de o parte poate fi verificată cu documente și o altă parte se pierde în legenda întemeierii Capitalei de către un anume cioban Bucur.

Când se vorbește despre întemeierea orașului se amintește despre actul lui Vlad Țepeș, care confirma statutul de cetate domnească a urbei sau de fortificațiile ridicate de Mircea cel Bătrân pentru a păzi acest nod comercial, dar se aduce aminte adesea despre un cioban care își mâna oile pe colinele păduroase de pe malul Dâmboviței. Iată cum relata Ionescu Gion, în lucrarea sa Istorie a Bucureşcilor, această legendă: „Bucur ciobanul - povesteau unii cu emoţiune - păscându‑şi oile, pe colinele păduroase ale Dâmboviţei, a durat aici, în malul gârlei, o bisericuţă de lemn, ca să‑i fie sieşi şi moştenitorilor săi un locaş de rugăciune către Bunul Dumnezeu”. Nicolae Iorga afirma despre aceasta bisericuță că: „Acolo este leagănul cetății!”

Ceea ce este cert e faptul că nu există o dată clară a construcției acestei biserici, ceea ce dă naștere la multe dezbateri, dar în același timp adaugă o poveste extraordinară la momentul de fondare a Bucureștilor. Mulți istorici plasează momentul ridicării Bisercii Bucur în secolul al XVII-lea, aceasta având rolul de paraclis sau de gropniță al Mănăstirii Radu Vodă. Adevărul este că atunci apar și primele documente care o menționează, dar aceasta nu contrazice existența unui lăcaș de cult înainte de distrugerile provocate de Sinan Pașa.

Preotul paroh Ionuț Bărbulescu susține că la ultimele lucrări de întreținere a treptelor care urcă spre mica biserică, la doi metri mai jos de actualul amplasament, s-au descoperit trei trepte care făceau accesul către un locaș construit înaintea celui prezent. Părintele spune că acești doi metri până la amplasementul actual al Bisericii Bucur sunt de umplutură, iar fostul edificiu ar fi fost făcut de Mircea cel Bătrân prin 1416.

Revenind la evenimentele care nu lasă loc de interpretări, pe la jumatatea secolului al XVIII-lea în urma unor lucrări edilitare Biserica Bucur este „despărțită” de ansamblul mănăstiresc Radu Vodă de un drum. Biserica a suferit diverse lucrari de restaurare și reconsolidare. Una dintre cele mai importante a avut loc între anii 1909-1910, de arhitectul George Sterian, şi i se aduc unele modificări la exterior.

Totuși în ultimii ani ai comunismului, mai exact în 1987, Biserica Bucur era pe punctul să fie demolată. Colina trebuia nivelată, iar blocurile trebuiau să acopere imaginea Mănăstirii Radu Vodă. Ce s-a întâmplat nu se știe clar, dar Comitetul Central a omis să ia o decizie cu privire la firava biserică care întrerupea brusc șirul de blocuri.

Legenda, de această dată urbană, spune că unul dintre arhitecți pur și simplu a făcut pierdută macheta bisericii de pe planșa de sistematizare a zonei. Se știe că Ceaușescu nu înțelegea mare lucru din desenele și hărțile arhitecților. De aceea era nevoie ca aceștia să creeze planșe cu miniaturi cu toate elementele existente și cu cele care urmau să fie modificate și să îi arate „primului constructor al țării”, precum unui copil, ce modificări urmează să fie trasate pe harta Bucureștiului. Cel mai probabil un arhitect binevoitor a ascuns macheta bisericuței și aceasta a rămas pe locul ei.

Totuși construcțiile masive au afectat structura de rezistentă a solului și în aniii 2007-2008 au fost nevoie de ample măsuri de consolidare în parțile de nord și de vest ale Bisericii Bucur. De asemenea, tot în această perioada a fost restaurată catapetesma.

Așadar dacă doriți să vă apropiați de legenda întemeierii Bucureștiului, Biserica Bucur este un loc pe care ar trebui să îl vizitați. Chiar dacă anumite lucruri nu s-au petrecut așa cum ne place să credem, cu siguranță veți descoperi aici ceva din spiritualitatea românească în deplinătatea ei.

Acest material este realizat prin Programul de promovare a patrimoniului turistic "Destination: Bucharest" 



""