„Acu se duce omu’ lumea toată și trece marea în America”. Studii şi articole despre migraţie în revistele Şcolii gustiene

Autor 1328 vizualizări


Sâmbătă, 17 noiembrie, la ora 13:30, la standul editurii Paideia din cadrul Târgului Gaudeamus, se lansează volumul „Despre migraţie şi emigraţie la români”.

Antologia realizată de Zoltán Rostás şi Florentina Ţone adună studii, articole și documente publicate în revistele „Arhiva pentru Știința și Reforma Socială” (1919-1943) și „Sociologie Românească” (1936-1943). Aceste reviste au apărut sub egida Școlii Sociologice de la București, fondată și condusă de Dimitrie Gusti, profesor la Universitatea din București. Şcoala a devenit cunoscută în perioada interbelică fiindcă profesorul și colaboratorii săi au demarat, în anii ’20, cercetări empirice multidisciplinare – denumite monografii sociologice – în satele românești. Dar mai puțină lume știe că în perioada cu pricina au fost publicate, în revistele amintite, şi o serie de materiale despre migrație. 


Adunate în volum, ele au fost structurate în patru capitole. Primul dintre acestea, intitulat Emigrație tur-retur, cuprinde studiile și articolele care abordează emigrația în SUA. Această „febră” a emigrării de început de secol XX a cuprins toate naționalitățile Imperiului Austro-Ungar, nu numai pe românii ardeleni. Atunci s-au înființat coloniile românești – dar articolele publicate în antologie se ocupă preponderent nu de stabilirea în America, ci de emigrația tur-retur. Textele adunate în acest capitol aduc în discuție multe aspecte ascunse ale motivaţiei pentru emigrare, dar şi numeroase informaţii interesante despre reintegrarea foștilor emigranţi în viața satului de unde au plecat.


Al doilea capitol, intitulat Migrație solitară, adună articolele în care se descriu cazuri în care țăranul, din diferite motive, dar de obicei economice, părăsește satul de unul singur pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă. Pe lângă cele accidentale și pitorești, exista încă în perioada interbelică și „comerciantul ambulant”, de fapt țărani meșteșugari care, peregrinând din sat în sat, încercau să valorifice cele produse în gospodărie. Deși îndeobște bărbații au fost actorii acestor peregrinări, e antologat şi un studiu care descrie drumurile casnicelor pentru „a aduna lână și brânză”.

Al treilea capitol, intitulat Migrație pentru muncă, contrastează cu precedentul prin faptul că întrunește scrieri descriind nu migrația singulară, ci de grup, care se deplasează nu cu produse confecționate în gospodărie, ci ca să-și vândă forța de muncă. Iar Bucureștiul dinamic a fost o mare ispită pentru migranții rurali.


Ultimul capitol, cu titlu metaforic, Migrație „descălecare”, cuprinde articole ce descriu un fenomen de mișcare a populației cu scopul stabilirii definitive într-o altă localitate (uneori nou înființată). Această migrație a fost benevolă în toate cazurile descrise, dar reglementată și gestionată de autoritățile județene în perioada interbelică. Este vorba de acțiuni de colonizare regăsite în toată perioada de modernizare a României, de altfel caracteristice tuturor țărilor est-europene. Aceste acțiuni aveau în primul rând motiv politic, dar au canalizat oamenii din localități suprapopulate în zone cu terenuri lăsate în paragină sau confiscate de la moșieri în urma reformei agrare din 1921, preponderent în zona de graniță.

Despre migraţie şi emigraţie la români. Studii şi articole 
Antologie de Zoltán Rostás şi Florentina Ţone 
Editura Paideia, Bucureşti, 2018


""