Autor 3784 vizualizări


 În noaptea de sâmbătă spre duminică, în 21/22 iunie 1941, Armata Română, în calitate de țară semnatară a Pactului tripartit (Axa Berlin-Roma-Tokio), coaliție care grupa Germania, Italia și Japonia, a intrat în războiul denumit antisovietic, participând la această operațiune cu un efectiv de circa 235 000 de militari, scrie pe pagina de socializare a instituției Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I".

Analizând sumar contextul politic internațional în care se afla România în vara anului 1941, constatăm că evenimentele care surveniseră după 23 august 1939 (semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, înțelegerea dintre Germania și U.R.S.S. ce împărțea Europa în sfere de influență între cele două state), precum și atacarea Poloniei, la 1 septembrie 1939, ceea ce a condus la declanșarea celui De-al Doilea Război Mondial, au condus, treptat, la izolarea țării noastre. În iunie 1940 România a asistat surprinsă la cucerirea și ocuparea Franței, stat considerat o puternică forță militară dar și aliată tradițională (armistițiul cu Germania avusese loc la 22 iunie 1940), iar tratatele militare regionale încheiate în perioada interbelică (Cehoslovacia și Polonia erau deja cucerite, simultan cu amenințarea care plana asupra Iugoslaviei și Greciei) nu au funcționat, concomitent constatându-se o puternică ofensivă diplomatică din partea Germaniei, de a ne alătura politicii sale. În acest context, ca urmare a ultimatului adresat de către U. R. S. S., la 26 iunie 1940, am pierdut Bucovina și Basarabia, ulterior, prin Diktatul de la Viena, de la 30 august, Ungaria a primit o parte din Transilvania, iar în septembrie același an, Bulgaria a ocupat Cadrilaterul.
În plan intern, presiunea opiniei publice, dublată de scăderea abruptă a încrederii în regele Carol al II-lea și în regimul său autoritar, conduc, la începutul lunii septembrie, la abdicarea acestuia și plecarea în străinătate, lăsându-l ca urmaș la tron pe fiul său, regele Mihai, care la acel moment nu împlinise încă 19 ani, iar la conducerea țării era instalat un guvern național-legionar, în frunte cu generalul Ion Antonescu, adevăratul conducător al țării. Acesta a decis o formulă de cabinet care îi includea pe legionari, pe de-o parte, deoarece partidele politice tradiționale au refuzat să se implice în actul de guvernare, iar pe de altă parte, datorită lui Hitler, care își exprimase clar dorința de cooptare la conducerea țării a membrilor Legiunii.
Acceptarea de către guvernul Antonescu a solicitărilor economice formulate de Germania, precum și instalarea în țară a misiunii militare a acestei țări, era în directă legătură cu planurile generalului Ion Antonescu, convins de superioritatea și performanțele armatei germane și egal îngrijorat de politica U. R. S. S. și de nedreptatea pierderii Bucovinei și Basarabiei.
Revenind la momentul din 22 iunie, România își propusese inițial eliberarea teritoriilor smulse de către U. R. S. S., însă dinamica războiului, precum și sentimentul de onoare, l-au determinat pe mareșalul Ion Antonescu (înălțat la această demnitate în iulie 1941) să continue lupta alături de aliatul său și să treacă Nistrul, avansând ipoteza ca, la sfârșitul acestui conflict, România se va afla în tabăra învingătorilor și va putea anula pierderile teritoriale.
În perioada 22 iunie 1941-23 august 1944, țara noastră, aliată a Germaniei, a participat la cel de al II-lea Război Mondial, în campania denumită „de Est”, iar după 23 august 1944 și încheierea, la 12 septembrie, același an, a Convenției de armistițiu cu U. R.S. S., a continuat participarea la lupte alături de sovietici, în ce-a de-a doua parte a războiului, denumit campania „din Vest”, până la capitularea Germaniei, realizată în 12 mai 1945.
Nu ne propunem aici să detaliem erorile politice și militare săvârșite de mareșalul Ion Antonescu, însă trebuie subliniat tratamentul inuman aplicat cetățenilor evrei dar și asupra populației rome, care au suferit rigorile politicii antisemite, au fost închiși sau deportați, mulți pierzându-și viața în împrejurări tragice.
Mai adăugăm, ca un bilanț trist, pierderile numeroase suferite de România în cei patru ani de război, cca. 500 000 militari și, ulterior, ocuparea țării de către trupele sovietice, care vor impune abolirea monarhiei și instaurarea regimului condus de P. C. R.
Prezentăm cu acest prilej două uniforme inedite păstrate în colecțiile Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, care ilustrează două momente importante din participarea militarilor români la cel de-al Doilea Război Mondial.
1. veston de sublocotenent infanterie, doc, cu centura diagonală, ținuta de campanie, md. 1941;
2. cojoc, ținuta de iarnă, utilizat și de santinele, în iernile grele de pe front, md. 1943.