Autor 4875 vizualizări


În anul 2008, când a murit – și sute de femei l-au condus pe ultimul drum, pe străzile Parisului –, Yves Saint Laurent a fost evocat drept ultimul mare couturier al Franței. A fost cel care a completat așa-zisa sfântă treime a modei franceze, alături de Coco Chanel și Christian Dior: cele trei nume care au definit și revoluționat garderoba femeii secolului XX.

Un artist inovator cap-coadă, Saint Laurent s-a luptat toată viața cu demoni interiori. Din această luptă s-a născut însă arta prin care și-a pus amprenta asupra vremurilor sale, precum și acelora care i-au urmat. A fost un vizionar în sensul pur al cuvântului, intuind exact nevoile femeilor. Dovadă că, decenii mai târziu, multe dintre piesele definitorii stilului YSL sunt încă în stradă.

Anii formatori 

Yves s-a născut la Oran, în Algeria, la 1 august 1936, într-o familie destul de înstărită. Alături de cele două surori, băiatul a copilărit într-o vilă pe malul Mediteranei, însă anii tinereții sale n-au fost cu adevărat liniștiți. Caracterul blând, timiditatea și faptul că era homosexual l-au făcut încă din adolescență o victimă a societății în care s-a născut. S-a bucurat însă de sprijinul familiei, care l-a susținut în dorința sa de a lucra în domeniul modei. Căci a fost clar de la început care erau înclinațiile băiatului. Încă de mic, Yves croia haine pentru mama și surorile sale, ba chiar și-a folosit creativitatea debordantă pentru a-și imagina o casă de haute couture, gândită până în cele mai mici detalii. Captivat deopotrivă de teatru, Saint Laurent a cochetat cu gândul de a se dedica acestei arte, în calitate de creator de costume. În cele din urmă, pasiunea pentru modă a câștigat, dar de-a lungul vieții el avea să creeze costume pentru teatru, film și balet. 

Încurajat de familie, în 1953, deci la doar 17 ani, tânărul a participat cu trei schițe la concursul anual organizat de Secrétariat international de la laine, una dintre cele mai cunoscute instituții din industria modei franceze. Competiția era renumită, din juriu făcând parte designeri faimoși, precum Christian Dior (considerat, la acea vreme, regele haute couture) și Hubert de Givenchy. Existau trei categorii: costume, rochii și jachete. La prima sa participare, adolescentul a luat locul 3 la categoria rochii.

Parisul 

Venit la Paris să-și ridice premiul, Yves l-a cunoscut pe Michel de Brunhoff, redactorul-șef al revistei „Vogue”. Brunhoff i-a admirat schițele și l-a sfătuit să continue să deseneze, dar să se concentreze mai întâi pe terminarea studiilor. Ceea ce s-a și întâmplat, Yves revenind la Paris abia în anul următor, după bacalaureat, pentru a studia la Chambre syndicale de la couture. În noiembrie 1954 a participat din nou la același concurs, de data aceasta câștigând două din trei categorii. Celălalt premiu a revenit unui alt tânăr talent, Karl Lagerfeld, cu care Yves avea să dezvolte, din acel moment, o lungă rivalitate creatoare. 

Cu Brunhoff, Yves a continuat să corespondeze, bucurându-se de sfaturile și de sprijinul său, așa că a decis la un moment dat să-i arate câteva schițe noi. S-au întâlnit în iunie 1955, un moment definitoriu pentru viața și cariera tânărului de nici 18 ani. Văzând schițele, Brunhoff a recunoscut imediat asemănările izbitoare dintre stilul tânărului și cel al maestrului Christian Dior. Mai mult, Brunhoff avea să povestească ulterior că a rămas surprins, pentru că schițele pe care i le-a arătat Yves în acea zi erau extrem de similare cu desenele recente ale lui Dior pentru viitoarea sa colecție. Era însă imposibil ca tânărul să le fi văzut sau copiat de undeva. Era doar talent pur: „Niciodată în viață n-am întâlnit pe cineva mai talentat”, avea să declare Brunhoff mai târziu.  

Ucenicia la Dior 

Redactorul „Vogue” l-a trimis direct la Dior, care l-a angajat pe loc, o premieră pentru o casă de modă atât de importantă. Dar și Christian Dior a intuit din prima talentul imens, încă neșlefuit, al tânărului Yves. Cu toate acestea, la început, Saint Laurent n-a desenat. S-a ocupat, în schimb, de decorul studioului și de designul accesoriilor. Abia apoi i s-a permis să propună idei și, cu fiecare sezon, tot mai multe dintre schițele sale ajungeau pe podium. În 1957, spre exemplu, din colecția de circa 180 de ținute, 34 au fost ale sale. 

Le Smoking, piesă legendară în moștenirea Casei YSL; fotografie din 1970. 

S-a făcut remarcat foarte repede. Una dintre primele rochii propuse de Yves a ajuns chiar într-una dintre cele mai faimoase fotografii de modă ale acelor ani. Este vorba de „Dovima cu elefanți”, imagine ce o imortalizează pe coperta „Harper’s Bazaar” – prin lentila fotografului Richard Avedon – pe fotomodelul american Dovima. 

Experiența celor doi ani petrecuți alături de Christian Dior a fost esențială în parcursul lui Yves Saint Laurent: „El m-a învățat esențialul, bazele artei mele. […] N-am uitat niciodată anii pe care i-am petrecut alături de el”. Apreciindu-i talentul, Dior a ajuns să-l considere drept succesorul său de drept, cel care merita să-i ia locul. S-a ajuns în această situație mai repede decât se așteptau toți, căci Christian Dior a murit în octombrie 1957. Respectându-i dorința, noii administratori ai companiei l-au lăsat pe Yves Saint Laurent în fruntea casei de modă. Avea doar 24 de ani. 

Primul zbor solo 

Prima sa colecție în calitate de designer principal al Casei Dior, cea din primăvara lui 1958, cunscută ulterior drept Trapèze (după silueta definitorie a rochiilor), a avut un succes uriaș. Toți criticii l-au aclamat pe cel care a salvat de la ruină una dintre marile case de haute couture din Franța. I-a fost acordat chiar premiul Neiman Marcus, Oscarul modei, al cărui prim câștigător fusese, cu zece ani în urmă, însuși Dior. 

Cu această colecție, Yves Saint Laurent a dorit să-și impună propria viziune. A renunțat la talia accentuată a vechilor creații Dior și a propus o siluetă modernă, fluidă, care ascundea discret corpul feminin, invitând ochiul privitorului să intuiască restul. Așa s-a născut rochia-trapez.  

Cu Trapèze, Saint Laurent a avut succes pentru că, deși mult mai curajoase, creațiile păstrau eleganța aproape matură pentru care era cunoscută Casa Dior. Cu viitoarele colecții, însă, creatorul de modă s-a lăsat tot mai mult inspirat de modernitate, motiv pentru care hainele sale nu au fost la fel de apreciate. Colecțiile Arc și Longine, apoi look-ul Beatnik erau prea moderne, prea tinerești pentru publicul-țintă al casei haute couture. Nici publicul, nici criticii nu l-au înțeles. Prin urmare, era timpul ca Yves Saint Laurent să-și croiască propriul drum. 

Foto sus: Yves, fostul băiat-minune de la Dior, a continuat să facă minuni (şi istorie) la propria casă de modă, YSL.

Acest text este un fragment din articolul  „YSL, acronimul inovației în modă” apărut în numărul 222 al revistei Historia, disponibil la orice punct de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 15 iulie - 14 august 2020, dar și în format digital pe paydemic.com 

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum