Unde s-a ascuns Horia Sima de frica lui Carol al II-lea

Autor 29401 vizualizări


Impacarea dintre regele Carol al II-lea si legionari, intervenita in primavara anului 1940, nu a fost, de fapt, decat un armistitiu. Curand disensiunile au reaparut, iar Garda de Fier a inceput sa se reorganizeze in cel mai mare secret si sa se pregateasca pentru o noua confruntare cu regele. Cresterea sentimentelor anticarliste in randul populatiei, accentuata odata cu pierderile teritoriale suferite de tara, au favorizat planurile legionarilor. La o zi dupa dictatul de la Viena acestia au considerat ca a sosit momentul pentru a declansa actiunea impotriva regelui. Un manifest, datat 1 septembrie 1940 si semnat de Horia Sima, Seful Garzii de Fier, cerea lui Carol al II-lea sa faca "singurul act patriotic ce i-a mai ramas, singura si ultima datorie: sa abdice". Si Carol al II-lea chiar va abdica la 6 septembrie, dar aceasta decizie ii va fi impusa de alte forte politice, mult mai puternice decat legionarii.
 
Atat inainte cat si dupa imprastierea manifestului legionar in capitala si in alte cateva orase din provincie, Horia Sima a stat ascuns pentru a se salva de razbunarea regala. Unde s-a ascuns? Ce a facut el pana in ziua in care generalul Ion Antonescu a preluat fraiele puterii? Raspunsul il aflam chiar de la gazda lui din acele zile de maxima tensiune.

 

Brasov, august 1940
Familia Dora si Heinrich Polonyi era o familie instarita de sasi ardeleni, care locuia intr-o vila spatioasa, aflata pe inaltimile orasului Brasov. Activi in cadrul organizatiei"Deutsche Volksgemeinschaft in Rumänien", membrii familiei impartaseau ideologia national-socialista. La sfarsitul lunii august fiica familiei Polonyi s-a aflat si ea la Brasov si a urmarit cu atentie desfasurarea evenimentelor care aveau loc in casa parinteasca si in Brasov. Asupra intamplarilor acelor zile ea a lasat o relatare, care se concentreaza pe zilele de 3-6 septembrie 1940. Scris la persoana intai, in limba germana, documentul dincolo de optiunile ideologice ale autoarei, care sunt clar marturisite demonstreaza un ascutit simt de observatie din partea acesteia, martor ocular al evenimentelor, ceea ce creste valoarea stiintifica si informativa a relatarii. La 11 august se arata in acest document la familia Polonyi se prezinta "un tanar simpatic", cu o scrisoare de recomandare din partea contesei Ioana Cantacuzino, o cunoscuta membra a Garzii de Fier. Tanarul Eugen Necrelescu Geno era numele lui urma "sa se recreeze si sa faca studii de limba germana", intrucat intentiona sa continuie studiile in Reich.

Acesta s-a acomodat repede cu modul de viata din casa sotilor Polonyi, pentru ca numai dupa doua saptamani, atunci cand fiica acestora s-a intors acasa din Banat si face cunostinta cu tanarul Necrelescu, ea scrie:"El se comporta la noi deja ca acasa si este ingrijit de parintii mei ca un fiu. Felul sau deschis si placut te castiga din primul moment, trebuie sa-i arati incredere si el ne arata de asemenea".In ceea ce priveste scopul prezentei acestuia la Brasov, se arata:"De mult s-a stabilit ca se gandeste la cu totul altceva decat la recreere. Deseori calatoreste zile intregi si odata ne povesteste ca in decurs de 3 zile n-a dormit decat 8 ore. Cand este acasa, domneste o vie activitate, tineri camarazi vin si pleaca, totul este in miscare".La 13 august soseste la Brasov si printesa Ioana Cantacuzino ("fosta casatorita Carp, o femeie interesanta, in varsta de circa 45 de ani, o adepta infocata si activa a ideei legionare"), care sta mai mult la familia Polonyi, are lungi convorbiri cu Geno Necrelescu sau pleaca impreuna cu acesta prin sate. "Acesti oameni  se remarca in document sunt dominati de intentiile lor. Circulatia oamenilor tineri se inteteste incetul cu incetul, incepi sa-i cunosti pe vizitatori si sa-i distingi".
Care sunt intentiile lor? Gazdele le cunosc sau pur si simplu inca le este frica sa recunoasca?

3 septembrie
In acest dute-vino, nu-i de mirare ca marti, 3 septembrie, la ora 9, la casa familiei Polonyi suna doi barbati. Unul dintre ei, imbracat in uniforma de locotenent, se intereseaza de prietenul sau Necrelescu. Acesta vine si, in vestibul, are loc o discutie"foarte vioaie, dar in soapta"intre cei doi, in urma careia noii veniti vor fi si ei gazduiti in mansarda casei, unde, obositi, se culca si adorm imediat.
Dupa amiaza, pe la ora 14, locotenentul coboara si, mirat, intreaba unde sunt ceilalti. isi juca bine rolul-noteaza autoarea relatarii fiindca el stia cu siguranta unde plecasera acestia. Ea face si un prim portret al locotenentului:"Ceva special n-am observat la dansul. Slabut de statura, obrazul slab, ochii de culoare deschisa sunt mari si extrem de expresivi. Alte lucruri inca nu le observ acum, deoarece nu ma uit cu atentie la dansul". Observa insa ca acesta intelege ce-i spune "abia dupa ce ii repet lucrurile si atunci vine foarte aproape de mine si se uita cu atentie la gura mea; aceasta ma cam supara putin, astfel ca parasesc repede camera, dupa ce imi exprim mirarea ca nu-si cauta camarazii".O zi mai tarziu, locotenentul va povesti conditiile in care si-a pierdut partial auzul. Spre seara, locotenentul va pleca impreuna cu "un curier", fara ca gazdele sale sa stie. Fiica familiei Polonyi incepea totusi sa banuiasca ce planuiau oaspetii lor, pentru ca noteaza:"Nu prea am incredere in chestiunea despre care se spune ca legionarii ar planui-o"!

4 septembrie
A doua zi, miercuri de dimineata, ea noteaza:"Totul este deja realizat: se aud salve razlete din oras, iar zvonurile care patrund pana la noi sus sunt si mai inspaimantatoare".Era vorba de incercuirea legionarilor de catre armata in cladirea telefoanelor si in cea a prefecturii;numarul mortilor variaza intre 20 si chiar 60 de persoane etc. Se anticipeaza executia "la zid" a capilor razmeritei;radio Bucuresti anunta anihilarea in fasa a unor "tulburari neinsemnate" in Bucuresti, Constanta si Brasov. La familia Polonyi incepe sa se simta ingrijorarea. Ea razbate si in relatarea fiicei familiei Polonyi:"Nu incape indoiala - actiunea a esuat. Iar la noi in casa se afla cei doi legionari: locotenentul si insotitorul sau. Pericolul pentru ei creste de la un minut la altul".

De fapt cei doi nu se aflau in casa. Ei plecasera imediat dupa caderea serii in oras fara sa-si anunte gazdele;la intoarcere acestea dormeau, astfel ca nu i-au auzit pe cei doi cand au sunat pentru a le da drumul in casa. in aceste conditii locotenentul, care dupa propriile marturisiri-privise trupele legionare desfasurandu-se in oras, a trebuit sa doarma in gradina. Cand a inceput sa ploua el s-a refugiat intr-un adapost, unde "s-a culcat pe impletitura de sarma a cotetului de gaini, facandu-si un fel de hamac".Culcat pe spate, cu fata acoperita cu sapca si cu picioarele atarnand de la genunchi in jos asa a fost gasit dimineata de Dora Polonyi. insotitorul lui petrecuse si el noaptea in fanul din livezile dimprejur.
Desi obositi, cei doi trebuiau insa sa dispara cat mai repede, intrucat era de asteptat din moment in moment o perchezitie domiciliara, avand in vedere ca Geno Necrelescu era probabil arestat, iar familia Polonyi il anuntase la politie ca locuieste in gazda la ei. S-au facut pregatiri de plecare:haine, mancare, busola. S-a luat in calcul varianta retragerii peste Olt, in zona cedata prin dictatul de la Viena, ipoteza trecerii in Muntenia fiind exclusa datorita persecutiilor ce erau de asteptat. in final s-a hotarat ca cei doi sa astepte in gradina casei pana ce situatia se va clarifica. Aici erau informati din cand in cand de membrii familiei Polonyi asupra celor ce se intamplau in tara.

Cine era "locotenentul"?

Pe la orele 14 orizontul politic incepe sa se lumineze, cand radiodifuziunea romana comunica stirea despre demisia guvernului Gigurtu si insarcinarea generalului Ion Antonescu cu formarea guvernului. Momentul in care cei doi afla aceasta stire este astfel redat de fiica familiei Polonyi:"Cand cei doi fugari au aflat acest lucru, fura cuprinsi de o mare nervozitate, pe care abia reuseau sa o ascunda fata de mine. Locotenentul m-a intrebat de cateva ori daca este adevarat, daca am auzit bine si cand s-a anuntat, iar apoi au inceput sa vorbeasca repede unul cu celalalt. Am inteles primele cuvinte ale insotitorului: "Atunci te cauta pe tine! Fara noi nu formeaza el guvernul!". [...] Si in ce priveste exteriorul lor, se putea observa imediat ca situatia se modificase. in timp ce cu cateva minute mai inainte ma primisera, spunandu-mi ca vor sa termine cu aceasta situatie neplacuta, acum declarau ca nici nu mai poate fi vorba de fuga, ca voiau sa ramana si sa astepte sa vada ce se va intampla acuma. [...]

Cand i-am intrebat, cu ce i-as mai putea ajuta acum, m-au rugat sa ascult cu atentie toate emisiunile de informatiuni la radio si sa-i instiintez imediat ce se va ivi vreun punct de vedere nou." Acesta este momentul in care fiica familiei Polonyi descopera adevarata identitate a "locotenentului":"intorcandu-ma, am avut timp sa-mi concentrez impresiile si am ajuns la concluzia ca locotenentul nu era altul decat Horia Sima, conducatorul insusi al Garzii de Fier. Felul sau rezervat si neincrezator, castigat in lungile vremi ale celor mai amarnice persecutii, ne indusese la inceput in eroare. insa purtarea lui de acum, in timpul pericolului, felul in care cu toata inactivitatea el prelua in mod absolut initiativa si raspunderea fata de celalalt, felul in care veghea asupra lui si insasi observatia acestuia Ťte cauta pe tine!ť nu permiteau nici o indoiala asupra acestui lucru. Si toate semnele exterioare concordau. Noi il vazusem fugitiv pe o fotografie, din pacate aceasta fusese arsa din motive de precautie, insa si alt lucru era sigur: statura slabuta, delicata, care poseda o mobilitate extrema si mai cu seama ochii mari, expresivi si dominatori de culoare cenusie deschisa, parul inchis, ale carui bucle ii cadeau pe frunte, fiind aruncate de acolo mereu din nou in sus, mainile nervoase, insa mai cu seama aceasta atitudine semeata toate acestea completau imaginea."

Un bilant "pozitiv"
Dupa amiaza "vestile bune" au inceput sa se inmulteasca:la Brasov au incetat impuscaturile, legionarii baricadati la telefoane si prefectura erau bine dispusi, cantau cantece de lupta, aprovizionarea lor cu alimente era suficienta, detineau ostatici "de valoare" etc. Vestile aduse de radioul romanesc, ungar, german si italian erau, de asemenea, favorabile. Concomitent cresteau si emotiile lui Horia Sima si ale insotitorului ("un oarecare Moisescu" in realitate numele lui era Boian);ultimul, atunci cand a primit o ceasca de cafea, mainile "ii tremurau atat de tare, incat abia era in stare sa tina paharul".

Seara, dupa ora 22, toti din casa Polonyi au ascultat postul de radio german Donausender, unde un legionar fugar si logodnica legionarului Constantinescu (membru al echipei ce-l asasinase pe Armand Calinescu) aveau o emisiune in limba romana de 15-30 minute. Desigur, stirile i-au entuziasmat pe ascultatorii din vila Polonyi:"Si in aceasta seara regimul de guvernare romanesc de pana in prezent al evreilor, celor vanduti evreilor si francmasonilor a fost biciuit in cuvinte atat de tari si potrivite, totul fiind spus cu atata convingere, incat de bucurie Sima exclama in repetate randuri Ťformidabilť, exprimandu-si entuziasmul prin gesturi si mime foarte vii. Sa auzi vorbind astfel, in cadrul unui post de radio german era, intr-adevar un lucru foarte incurajator; la acestea se adaugau stiri din partea Ťbaietilorť din oras, care de asemenea pareau linistitoare".

Bilantul zilei de miercuri, 4 septembrie, era apreciat pozitiv din punctul de vedere al celor din casa Polonyi:"Cu toate ca inca nu se putea prevedea ce va aduce ziua urmatoare, aceasta zi se termina totusi mai bine decat incepuse, caci varsarii de sange i se pusese pentru moment frau, aratandu-se un licar de speranta, cu toate ca lovitura ca atare trebuia considerata ca fiind esuata. Astfel ne-am dus la odihna binemeritata"incheia insemnarile sale din acea zi fiica sotilor Polonyi.

5 septembrie
Joi a fost o zi de asteptare, care avea sa se termine catre miezul noptii, cu clarificarea situatiei legionarilor. Fiindca de o victorie a lor nu poate fi vorba, deoarece incercarea de puci esuase lamentabil. Orele de asteptare au fost petrecute de Horia Sima in lungi discutii cu fiica sotilor Polonyi. Unele ­ reproduse pe larg in document sunt extrem de diverse:rasele, originea numelui de familie Polonyi, Corneliu Zelea Codreanu etc. Cand vine vorba despre national-socialism, Horia Sima declara:"Avem unele puncte de atingere cu national-socialismul. Pentru ca noi formam o miscare, care merge mai adanc, care vrea sa cuprinda omul intreg, italienii sunt asa (el ridica bratele ca si cand ar vrea sa strige ŤUrať, exprimand astfel entuziasmul de paie al italienilor) [...] Cu national-socialismul suntem aproape cu totul de acord".Cand interlocutoarea lui a remarcat ca singura diferenta intre cele doua idelogii o reprezinta probabil problema credintei si atitudinea fata de biserica, Horia Sima a confirmat. "Acesta - a continuat el - chiar este punctul slab al national-socialismului, pentru ca un popor are nevoie de credinta", dar a cautat sa justifice aceasta pozitie a national-socialismului "intrucat bisericile (germane - n.n.) au trecut in lagarul advers".in continuare, liderul legionar s-a dedat la atacuri impotriva evreilor, a slavismului inform etc. S-a aratat insa nemultumit de faptul ca Hitler, invingator, nu s-a multumit sa anexeze numai Alsacia, ci a luat si Lorena, pe care opina Horia Sima ar fi trebuit sa o lase Frantei (desi credea ca Franta se va prabusi, pentru ca nu avea o "miscare").

Aceste discutii aveau loc pe un fundal politic inca incert. Daca faptul ca generalul Antonescu era insarcinat cu formarea guvernului era linistitor, in schimb o eventuala prestare de catre acesta a juramantului de credinta fata de  Carol al II-lea ar fi insemnat pentru legionari, in cel mai bun caz, un avertisment. in acelasi timp constatau insa ca tovarasii lor luati prizonieri pana acum nu fusesera impuscati, ceea ce era, desigur, un fapt incurajator. Ramanea insa o mare enigma:ce intentii avea Ion Antonescu? Cu cine voia sa faca guvernul? "Probabil se arata in relatarea fiicei familiei Polonyi ca-l cauta pretutindeni pe Sima si nimeni, nici macar colaboratotii sai cei mai intimi din Bucuresti, nu stiu unde se gaseste".

Pentru a iesi din aceasta stare de incertitudine, s-a hotarat ca Heinrich Polonyi sa plece la Bucuresti pentru a stabili contacte si culege informatii. in acelasi scop, chiar autoarea insemnarilor a coborat in Brasov pentru a vedea care este situatia. Aici ea vede oameni intr-o dispozitie "vizibil buna", care sperau intr-o solutionare a conflictului fara sa stie insa cum ar arata o astfel de solutie. ii vede pe legionarii aflati in cladirea politiei, care stateau veseli la ferestre si faceau semne cu mana trecatorilor. La intoarcere, prezentandu-i lui Sima situatia, acesta s-a bucurat ca baietii lui erau bine si buna dispozitie revenea in oras.

Informatii bune despre baietii de la prefectura de politie a adus si Moisescu (Boian). Acesta chiar a vorbit cu ei la telefon, iar acestia au declarat ca pot rezista "inca multa vreme" si nu vor parasi cladirea decat dupa ce va abdica regele iar Horia Sima va veni el insusi sa-i scoata din prefectura. Dar vestea cea mai importanta pe care o aduce el este aceea ca Sima este cautat cu multa insistenta de Bucuresti. in ceea ce priveste atitudinea lui Sima, reactia lui fata de situatia existenta, insemnarile fiicei familiei Polonyi sunt contradictorii. Pe de o parte ea scrie ca "Sima se lasa cautat cu toata linistea, pentru ca pana acum a alergat si el mult dupa oameni. Putina greutate nu poate sa le strice...".Totodata insa tot ea nota:"Am impresia ca este o mare pisica salbatica (Horia Sima - n.n.) intr-o cusca, in acelasi timp insa trebuie sa sufar o parte din marea nervozitate care il cuprinde pe acest om aflat in imediata noastra apropiere de cateva zile".

Spre seara, dupa ce toata dupa amiaza nicio stire noua nu sosise in casa familiei Polonyi, Horia Sima a devenit foarte tacut. intrebat daca mai are rabdare, el va raspunde ca nu are incotro."Niciodata nu vazusem pe un om suportand in tacere suferinti sufletesti, lucru care insa se manifesta in mod miscator in jocul viu al mimicii si in purtarea sa"nota autoarea documentului amintit.

Si totusi...
La ora 7:45 seara, in casa Polonyi este ascultat postul de radio romanesc pe unde scurte. Ultima stire produce marea surpriza:"Generalul Antonescu si-a asigurat, printr-o convorbire cu Horia Sima, colaborarea Garzii de Fier la guvern, evitand eventuale complicatii".Imediat, fiica familiei Polonyi s-a dus sa-i comunice stirea lui Horia Sima, care se plimba in gradina. Stirea "l-a miscat si l-a si amuzat"pe acesta. in timp ce se intorceau impreuna spre casa, Sima dadea asigurari ca nu avusese nicio convorbire cu nimeni, lucru pe care, desigur, gazda sa il stia foarte bine;el considera insa ca a fost bine ca i s-a pronuntat numele.

Stirea difuzata la radio a schimbat radical atmosfera greoaie, de asteptare, care domnise pana atunci in casa Polonyi, dar nu era si o solutie a situatiei. De aceea Horia Sima si-a exprimat de cateva ori nerabdarea de a auzi informatiile pe care Heinrich Polonyi, plecat inca de dimineata spre Bucuresti, le putea aduce.

In timpul mesei de seara si-a facut aparitia si Moisescu (acesta lipsise toata dupa amiaza, fiind plecat in oras sa vada care mai este situatia), insotit de un alt legionar, Patrascu. Noii sositi au povestit cu mult entuziasm despre o manifestare a legionarilor in centrul orasului, despre o procesiune in uniforme si cu cantece, despre cuvantarea tinuta de Patrascu in fata hotelului Transilvania din Brasov etc. in timp ce acestia povesteau, ochii lui Sima straluceau de bucurie, le cerea celor doi mereu noi si noi amanunte despre baietii lui.
Lui Patrascu, care urma sa plece la Sibiu, Horia Sima i-a cerut sa organizeze si acolo manifestatii similare cu cele din Brasov.

Sima si asasinarea lui Calinescu
In continuare, in casa Polonyi atmosfera a fost de buna dispozitie, s-a discutat in limbile romana si germana, s-au ascultat stirile de la radio, s-a glumit, asteptandu-se sosirea lui Heynrich Polonyi de la Bucuresti. La un moment dat, in timpul mesei, Sima chiar a strigat:"Victorie". in aceasta atmosfera optimista cei prezenti (Sima, Moisescu, Otto Parsch, liderul comunitatii germane din Brasov, Dora Polonyi si fiica ei) au inceput sa discute despre viitor, dar Sima s-a aratat foarte rezervat. Cand cei trei minoritari germani s-au interesat care va fi situatia lor in cazul instaurarii unui guvern legionar, Sima a raspuns ca acestia "se vor bucura de o libertate de actiune absoluta, tot asa si celelalte minoritati, intrucat legionarii nu se tem de nimeni. Ei vor sa se dezvolte prin propriile lor puteri si de aceea nici nu au nevoie sa oprime celelalte popoare prin interdictii. Daca acum, intr-adevar, va veni un guvern legionar, din acea zi va incepe prabusirea maghiarimii.

Aceasta cu toata cresterea teritoriului (maghiar - n.n.), intrucat este un popor fara o putere proprie intrinseca. Dovada: nicio Ťmiscareť, iar numarul nasterilor in scadere. De aceea el nu este ingrijorat deloc in ce priveste soarta Transilvaniei. El are si credinta ca Basarabia se va reintoarce (se referea la o viitoare mare explicatie cu Rusia)". Cand cei trei minoritari germani au dorit amanunte cu privire la viitorul lor in Romania, au trebuit sa constate ca acesta nu avea "niciun plan in ce ne priveste si nici nu parea sa aibe in cap un program bine determinat in ce priveste minoritatile, ci da asigurari in mod principial [...]. Pentru moment am fost multumiti cu aceasta".
In timpul conversatiei, la un moment dat, Horia Sima a recunoscut amestecul sau in pregatirea asasinarii primului-ministru Armand Calinescu. Astfel, referindu-se la trecerile lui ilegale peste granita, el spune ca "a facut aceasta cale peste frontiere de nenumarate ori, fara a fi recunoscut, asa cum a fost inainte de execuatrea lui Calinescu, in vederea pregatirilor pentru aceasta".

O noapte agitata
Obositi de lunga asteptare, aproape de miezul noptii, cei aflati in vila Polonyi tocmai se pregateau sa mearga la culcare cand, in sfarsit, a sosit Heynrich Polonyi cu vesti din Bucuresti. "Si el nu veni singur scrie fiica familiei Polonyi ci impreuna cu trei conducatori ai miscarii (Greceanu, Ghica, Popovici), care erau bucurosi ca au descoperit, in sfarsit, resedinta conducatorului lor si voiau neaparat sa aiba o convorbire cu dansul. Generalul Antonescu il cauta intens in vederea formarii guvernului si chiar ii injurase pentru ca ei, ca prieteni ai lui, nu i-l puteau aduce inaintea amiezii. in aceeasi zi ei mai fusesera odata la Brasov pentru a-l lua cu dansii, insa plecasera fara sa obtina ceva. Deci ascunzisul nostru era in ordine. Ne facea o bucurie deosebita sa aflam ca ministrul de interne mobilizase siguranta si toti se legasera sa-l gaseasca pe Sima, ba chiar afirmase ca-i gasise urma la Bucuresti si ca acesta isi schimba in cursul unei singure zile de cinci ori domiciliul. inte timp, el sedea linistit la noi la masa si incepu cu oamenii lui o consfatuire vioaie si vesela".

Grupul s-a marit foarte curand cu inca doua persoane:printesa Ioana Cantacuzino si Geno Necrelescu, ambii "murdari, obositi, infometati si insetati, altfel se simteau bine si erau nespus de fericiti de intorsatura pe care o luasera lucrurile". Cei doi au povestit intamplarile prin care trecusera in ultimele doua zile:un atac esuat cu un grup de legionari asupra jandarmeriei din Brasov, apoi unul asupra postului de radio Bod. Aici a fost chiar mai rau:au fost prinsi, legati, tratati grosolan, loviti cu picioarele, iar masina, armele, banii si obiectele de valoare le-au fost confiscate. La un moment dat insa, in urma unui ordin telegrafic al generalului Antonescu, toti cei arestati au fost pusi in libertate, iar printesa Cantacuzino si Necrelescu au putut pleca spre vila familiei Polonyi.

La ora 2 noaptea, cand in casa nimeni nu dormea inca, un alt grup de legionari vine sa-l ia pe Horia Sima, chipurile pentru a-i scoate din cladirea politiei pe legionarii inchisi. De data aceasta Sima s-a imbracat civil, iar pe cap purta o veche palarie tiroleza. "Era pentru prima oara din noaptea de marti cand parasea casa noastra si nu stiu unde s-a dus"-scria fiica familiei Polonyi. Catre orele trei noaptea Geno Necrelescu s-a intors, spunand ca "e pe jumatate mort de oboseala", dar ceilalti "se afla inca in mijlocul tratativelor". Dimineata, pe la 5 si 15 minute s-au intors si Horia Sima si Moisescu, care fara sa spuna ceva despre ceea ce facusera, s-au dus la culcare in camera lor de la mansarda.

De remarcat faptul ca atunci cand a plecat Horia Sima urma sa-i scoata pe legionari din cladirea politiei o sarcina usoara avand in vedere ca cei ce atacasera postul de radio de la Bod fusesera deja eliberati din ordinul generalului Ion Antonescu-in timp ce Necrelescu, la intoarcerea lui, vorbeste de tratative fara sa spuna cu cine s-a negociat. Care se pare ca nu au fost foarte usoare, daca ele au durat circa 3 ore! Nici fiica familiei Polonyi nu a crezut in explicatia data plecarii in oras a lui Horia Sima (scoaterea legionarilor din cladirea politiei) pentru ca ea marturiseste ca "nu stiu unde s-a dus".
De ce a plecat atunci Horia Sima in oras? Cu cine si ce a tratat el?

Adevaruri tarzii
Raspunsul il aflam chiar de la Horia Sima, care peste ani va explica ceea ce s-a intamplat in noaptea de 5 spre 6 septembrie:"Generalul s-a interesat unde ma aflu eu, caci ar fi vrut sa trateze chestiunea direct cu mine. Generalul reluase legatura cu Miscarea prin Alexandru Ghica si prin dr. Alexandru Popovici [...]. Mihai Antonescu a plecat spre seara din Bucuresti cu doua masini [...]. Expeditia a sosit la Brasov pe la ora noua seara, dar pana am putut fi localizat, se facuse zece. Cand a venit Boian la mine sa-mi comunice sosirea unui delegat al generalului Antonescu la Brasov, am stat la indoiala sa ma duc. Cum sa ma incredintez unui necunoscut in plina noapte? [...]. Gandindu-ma insa la importanta mesajului ce mi-l poate transmite generalul, m-am decis sa cobor in oras, asumandu-mi acest risc. Dar unde sa ne vedem? in casa unde locuiam nu-mi convenea, caci mi-ar fi descoperit cuibul si situatia nu era inca limpede; intr-un restaurant sau cafenea iar nu se putea, caci am fi fost semnalati si nici n-am fi putut vorbi cu toata libertatea si vreme indelungata. Am convenit in cele din urma cu Mihai Antonescu ca discutia sa aiba loc chiar in masina, plimbandu-ne in tempo potolit pe strazile orasului".

In numele generalului Ion Antonescu, Mihai Antonescu i-a cerut lui Sima sa-i acorde incredere, sa dea ordin legionarilor sa evacueze cladirile ocupate, sa inceteze manifestatiile si sa dea o declaratie ca miscarea legionara il spijina. Sima a aprobat aceste cereri, dar, in plus, a insistat ca regele Carol al II-lea sa abdice. Mihai Antonescu nu a respins ideea, dar a argumentat ca "chestiunea nu se poate rezolva acum. Vom vedea mai tarziu [...]. Daca ma intorc la Bucuresti cu mainile goale, generalul se duce la Palat maine dimineata si isi prezinta demisia, situatie in care soarta legionarilor ar deveni extrem de neplacuta, chiar dramatica".in final Sima a acceptat sa dea urmatoarea declaratie:"in numele miscarii legionare, salut cu bucurie numirea generalului Antonescu in fruntea statului si il asigur de tot sprijinul si devotamentul tineretului legionar".

Abdicarea regelui
Despre aceasta intelegere Sima nu a spus nimic gazdelor sale la intoarcere, desi increderea in devotamentul lor-dupa cum am vazut-era mare. Vom intelege atunci surpriza fiicei gazdei care, in dimineata zilei de vineri, 6 septembrie, sculata dis-de-dimineta pentru a spala podelele murdarite de dute-vino din zilele anterioare, cand Otto Parsch da buzna in casa strigand:"Regele a abdicat".intr-adevar, cand a dat drumul la radio tanara Polonyi a auzit tocmai ultimele cuvinte ale depunerii juramantului de catre regele Mihai. "Erau - nota ea constienta de importanta momentului - cateva minute dupa ora 9, in ziua de vineri, 6 septembrie".

Imediat sotii Polonyi s-au grabit sa comunice importanta stire lui Horia Sima, dar mult timp usa de la mansarda nu li s-a deschis. Cand, in sfarsit, au putut intra, in camera era numai Boian, insotitorul lui Sima. Explicatia este urmatoarea:auzind taraboiul provocat in casa de vestea abdicarii regelui, cei de la mansarda s-au speriat si Boian l-a ascuns pe Horia Sima in spatele peretelui mansardei. "Deci ascunzatoarea - scria fiica familiei Polonyi - aleasa cu precautie si inzestrata cu dragoste [...] se dovedise utila!". Dulapul ce masca intrarea spre ascunzatoarea lui Horia Sima a fost dat la o parte si acesta si-a facut aparitia.

Plecarea spre Bucuresti
Acum, dupa ce lucrurile se clarificasera, prudenta nu-si mai avea rost, buna dispozitie domnea in vila Polonyi. La dejun, gazdele au organizat o masa festiva. Sima, insa, vorbea putin si insista ca trebuie sa plece la Bucuresti. "Nu mai avea rabdare sa stea de-o parte de evenimente - nota fiica familiei Polonyi - momentul sosise cand el putea sa intervina in mod activ si gandurile sale fugeau inainte, spre Capitala. Noi ceilalti insa mai aveam de povestit unele si altele si sa facem glume. Am petrecut aceasta frumoasa ora in lumina soarelui, insa despartirea, care trebuia sa se produca curand, isi arunca deja umbra inainte".

Dupa masa, Horia Sima a imbracat din nou uniforma de ofiter cu care venise imbracat in prima zi. Schimbarea era insa radicala! "Nu numai ca noi il priveam acum cu alti ochi - marturisea tanara Polonyi - dar si privirile si atitudinea sa erau acum deschise, libere si curajoase. Precautiunea si neincrederea disparusera". in acelasi timp Moisescu, care abia acum a recunoscut ca numele lui era Boian, si-a scos toate armele pe care le ascunsese intr-un dulap de lenjerie, dand impresia ca "urmareste deja urmatoarea lovitura de stat". Necrelescu, putin nostalgic si amenintator, afirma "ca cele mai frumoase vremuri ale luptei au trecut, insa mai este de facut o munca frumoasa si cu aratatorul intins Ťpuf, pufť indica ca se gandeste la actiunea de curatire". In final, s-a scris in cartea de onoare a familiei, apoi grupul a plecat cu masina printesei Ioana Cantacuzino spre Bucuresti. Cam la un ceas de la plecarea lor a sosit si inginerul Greceanu cu o masina a legatiei germane pentru a-l lua pe Horia Sima, aflat deja in drum spre Bucuresti.

Pentru tara insa viitorul se arata tot mai sumbru.

""