Petru Groza, imaginea comunistului burghez
Figura complexă a începutului comunismului în România, Petru Groza este considerat un om al extremelor. Fiu al unui preot din Deva, doctor în drept la Budapesta, om de afaceri şi politician abil în guvern Averescu, Groza fondează în anul 1933 formaţiunea politică de stânga intitulată Frontul Plugarilor.
Susţinător al comuniştilor încă dinainte ca aceştia să ajungă la putere, Groza nu a renunţat niciodată la obiceiurile sale destul de burghezo-moşiereşti, motiv pentru care a primit porecla de "burghezul roşu".
Petru Groza devine prim-ministru al României în anul 1945, atunci când generalul Nicolae Rădescu, a fost forţat să îşi dea demisia din aceasta funcţie de către timisul Moscovei, Comisarul Poporului, Andrei Vîşinsky.
Sub conducerea guvernului Groza, are loc abdicarea regelui Mihai şi transformarea regatului în Republica Populară Române. Groza conduce, practic, destinele românilor până la venire la putere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1952. Altfel spus el face trecerea de la domn, la tovarăş.
