Autor 24729 vizualizări


Poreclit de turci „Şaitanoglu„ („Șeitan-oglu” înseamnă fiul Diavolului în limba turcă) Mihail Cantacuzino (1515-1578) a fost un nobil și negustor grec din Imperiul Otoman în secolul al XVI-lea, tatăl bancherului Andronic (1553-1603) și bunicul marelui postelnic Constantin Cantacuzino (1598-1663). 

Înzestrat cu o inteligență nativă, robustă, șlefuită prin erudiții greci, păstrători ai culturii bizantine și profesori din Italia Renașterii, Mihail s-a apropiat de negustorie fiind atras de forța și strălucirea aurului. Acesta s-a remarcat ca guvernator al ocnelor de sare de la Ankyallos (Salinis Turcis Praefectus) din estul Bulgariei, iar la sfârșitul domniei lui Soliman Magnificul, aristocratul Cantacuzin deținea monopolul tuturor ocnelor de sare din imperiu. Probabil cea mai impresionantă dovadă a averii acestui “Șeitan-oglu” o reprezenta palatal său din Ankyallos, a cărui construcție a necesitat 20.000 de ducați de aur, iar camerele erau decorate cu stofe de Damasc, catifele și blănuri de jder aduse din Rusia.

Din păcate o mare tragedie avea să aibă loc în data de 3 martie 1578. Auzind plângerile hanului Crimeii, căpetenia tătară acuzându-l pe Mihail că ar fi instigat o răscoală în Moldova, sultanul Selim al II-lea și-a trimis trupele la palatul din Ankyallos cu ordinul de a-l ucide atât pe bogatul Cantacuzin cât și pe fiul său Andronic. Capturat și legat la mâini, „Șeitan-oglu” a fost spânzurat de portalul palatului său, dar din fericire Andronic a reușit să evadeze și să își facă drum la vizirul Sokollu Pașa, prietenul tatălui său, ce-l pune vâslaș pe o galeră otomană. După ce a petrecut săptămâni trăgând la rame pe vasul turcesc, Andronic s-a făcut uitat, refugiindu-se împreună cu familia la sora sa din Creta unde va rămâne doisprezece ani.

În cele din urmă, în anul 1590, Andronic va reapărea la Constantinopol sub chipul unui bancher și om de afaceri, acesta contribuind la strângerea sumei de 400.000 de mii ducați pentru firmanul necesar alegerii lui Mihail Viteazul ca domn al Munteniei. 

Prin acțiunile sale, acest grec a făcut un mare bine poporului nostru, contribuind la ascensiunea unui mare erou național. De asemenea, fii lui Andronic (Iordache, Toma, Mihail și Constantin postelnicul) se vor așeza în Moldova și Valahia, aceștia punându-și amprenta în evoluția politico-culturală a acestor țări, notează muzeografulul Petre Vlad, pe pagina de Facebook a Muzeului Conacul Pană Filipescu.

O frumoasă gravură din cartea „Les navigations, pérégrinations et voyages faicts en la Turquie” în 1567-1568 de Nicolas de Nicolay reprezintă un gentilhomme grec îmbrăcat într-un caftan lung căptușit cu blană și purtând un cuțit (dague) la centură, iar pe cap o pălărie înaltă ș îngustă cu boruri mici. Este portretul unui arhonte din Constantinopol, foarte probabil Mihail Cantacuzino după părerea urmașului său Ion Mihail din sec. al XVIII-lea.


Foto: Facebook / Muzeul Conacul Pană Filipescu

Bibliografie:

Mihail Dim. Sturdza, Familiile boierești din Moldova și Țara Românească, Enciclopedia istorică, genealogică și biografică volumul III: Familia Cantacuzino, edit. SIMETRIA, București, 2014.
Ion Mihail Cantacuzino, O mie de ani în Balcani, edit. Albatros, București, 1996.