Autor 16876 vizualizări


”Dacã ar fi vreodatã sã recunoaştem unei naţiuni dreptul de a-şi sacraliza originea şi de a o atribui unei intervenţii divine, gloria militarã a Romei este într-atât de mare încât dacã aceasta l-ar lua drept fondator pe Marte, omenirea i-ar accepta pretenţiile”, asta ne spune Titus Livius, recunoscând importanţa covârşitoare a legendelor. Fiu al Iunonei si al lui Iupiter, corespunzând lui Ares din mitologia greacã, Marte este cunoscut şi populaţiilor italice sub numele de Mamurius, Mauors sau Mamers. Marsii, mamertinii sau marucinii sunt printre triburile care amintesc de o legãturã specialã a zonei cu zeitatea, care nu avea însã numai atribuţii rãzboinice.

Mitologia romanã este destul de sãracã în ceea ce-l priveşte pe Marte, pentru cã majoritatea surselor preiau masiv din literatura greacã, de exemplu aventura dintre Marte şi Venus cântatã de Lucretius este o reelaborare a celei homerice dintre Ares şi Aphrodita. Marte compenseazã însã prin omniprezenţa pe monede  şi în calendar (îi aparţin atât martie, cât şi octombrie, finele anului marţial). Asociat lui Iupiter şi Quirinus, Marte, însoţit de coiful, scutul şi lancea sa a fãcut parte multã vreme din triada primitivã din mitologia romanã, care, sub influenta etruscã, este înlocuitã de triada Iupiter, Iunona şi Minerva. Este invocat ca Mars Pater, aluzie la originile lui Romulus şi Remus, în acest fel adresându-i-se Cato cel Bãtrân, cu capul acoperit şi braţul dezgolit, deci în ritus Romanus, în vederea evitãrii bolilor sau a unei recolte bogate.

Dar rugile în vederea câştigãrii de bãtãlii ajung la Marte în ipostaza de Silvanus, Gradivus sau Invictus. Legenda întemeierii, în care Marte joacã un rol fundamental, fiind cel care se uneşte cu Rhea Silvia care dã naştere gemenilor îngrijiţi de lupoaica aflatã tot sub patronajul lui Marte, dateazã din epoca clasicã. În jurul acestei legende Augustus dezvoltã mitul strãmoşilor divini ai lui Iulius Caesar, mergând pânã la a-i dedica templul lui Mars Ultor, Marte Rãzbunãtorul, aluzie la asasinarea de cãtre Brutus.

În vremea lui Numa Pompilius se continuã organizarea cultului:în compania flamenilor lui Iupiter şi Quirinus, lui Marte i se oferã şi lui un preot. Flamenii sunt în principal sacrificatori ataşaţi unui cult. Atribuţiile flamenului lui Marte sunt puţin cunoscute, dar cert este cã avea grijã ca funcţiile religioase ale regelui sã fie respectate cât acesta era la rãzboi. Dar Marte are şi propriul colegiu de preoţi, salii, a cãrui creaţie este pusã pe seama unei intervenţii divine, prin aruncarea unui scut (ancilia) din cer. Numa realizeazã 11 astfel de scuturi, pentru ca nimeni sã nu profite de forţa divinã, dupa care instituie 12 preoţi sali pe Palatin şi Quirinal, în slujba lui Mars Gradivus. Funcţia lor este incompatibila cu o magistraturã.

Pe 1 martie, la deschiderea anului şi a sezonului armelor, preoţii transportã scuturile la For, unde marele pontif însoţit de fecioare face un sacrificiu. Salii iau atunci lãncile sacre în sacrarium  Martis şi în perioada 9-19 martie efectueazã o procesiune prin Roma, danseazã tripudium şi amintesc cetãţenilor despre caracterul inevital al rãzboiului. Sunt acompaniaţi de un cântec de trompetã ale cãrui strofe celebreazã vechile divinitãţi. Salii se adreseazã unui zeu sãlbatic:Satur fu, fere Mars (Sã fii satisfãcut, crudule Marte!).

Zeul intervine în momentul în care tratativele eşueazã şi soseşte vremea dezlãnţuirii urgiei, care necesitã un ritual în fiecare primãvarã şi toamnã. Zilele cu dansuri salilor sunt notate ca religiosi, deci se suspenda toate activitatile în afara serviciului divin. Închiderea anul rãzboinic se realizeazã printr-un dans pe 13 octombire care marcheazã purificarea apãrãtorilor cetãţii. Mars Gradivus este însoţit de sora sa, Bellona, tot cu funcţie marţialã.

Consulul care pleacã la rãzboi nu omite niciodatã sã desprindã lãncile zeului şi sã-i dezveleascã statuia în templul de la Regia, strigând:Mars, vigila! (Marte, trezeşte-te). Importanţa zeului este doveditã de mai multe temple, dar cu excepţia celui dedicat lui Mars Ultor în anul 2 a.Hr., toate sunt situate în afara pomerium, adicã incinta sacrã a oraşului. Templul lui Mars Gradivus, localizat pe Via Appia, a fost consacrat pe 1 iunie 338 a.Hr.;Câmpul lui Marte, situat între Capitoliu, Tibru şi pantele Quirinalului, a reprezentat multã vreme locul de adunare al comiţiilor centuriate.

Pe Câmpul lui Marte se adunã poporul, se fac alegeri, se exerseazã talentul în luptã. Treptat acesta se acoperã de porticuri, arcuri de triumf sau monumente publice impresonante de genul teatrului lui Pompei din 55 a.Hr. împreunã cu Capitoliul reprezintã un suflet al oraşului, unde vin sclavii ca sã verse cenuşa lui Caesar. Tot aici se desfãşoarã cursele cu cai din octombrie, October Equus, la care se sacrificã cu suliţa calul din dreapta de la carul învingãtor. Coada animalului este dusã repede la altarul din Regia, unde trebuie sã cadã ultimele sale picãturi de sânge. Ritualul are rolul de a face trecerea cãtre vremuri de pace, cãtre ritmul agrar. Marte eliminã astfel pericolele şi închide anul rãzboinic. Cultul lui Mars Ultor este decis de Augustus pentru comemorarea uciderii lui Brutus şi Cassius la Philippis, 42 a.Hr. şi a înapoierii însemnelor romane de la parţii care îi înving în 53 a.Hr. la Carrhae.

Sursa:historia.fr

""