Autor 9346 vizualizări


Marea Revoluţie Culturală Proletară din China a fost o mişcare socio-politică lansată de Mao în 1966, al cărei scop teoretic era întârirea socialismul prin eliminarea elementelor capitaliste, dar şi tradiţionale, din sânul societăţii chineze, şi impunerea ortodoxiei maoiste în Partidul Comunist Chinez.
În acelaşi timp, ea a servit drept canalul de propagare a unui exagerat cult al personalităţii construit în jurul lui Mao.

În deceniul de după război, în China se dezvoltase o clasă privilegiată de oameni instruiţi care, după, părerea liderului comunist, ar fi dobândit prea multă putere în detrimentul centrului. Mao se temea că o nouă clasă de mandarini s-ar putea naşte în China şi a făcut tot posibilul să o distrugă de la început. După eşecul Marelui Salt Înainte, Mao simţea că autoritatea sa în partid a slăbit şi că oricând cineva l-ar putea da la o parte. Astfel, dincolo de orice scopuri „nobile” promovate de propagandă, Revoluţia Culturală a fost de fapt modalitatea prin care Mao a înţeles să-şi reafirme autoritatea în partid şi, implicit, în întreaga Chină.

La 7 iunie 1966, cotidianul Armata de Eliberarepublica editorialul intitulat „Gândirea lui Mao Tse Tung este telescopul şi microscopul cauzei noastre revoluţionare”. Acest text serveşte drept baza ideologică atât a fenomenului Revoluţiei Culturale, cât şi a hiperbolizatului cult al personalităţii pe care Mao l-a construit în jurul său. Reproducem, în cele ce urmează, fragmente din acest text esenţial pentru studierea comunismului chinez, dar şi pentru înţelegerea obsesiilor pe care le naşte totalitarismul.

Gândirea lui Mao Tse Tung este telescopul şi microscopul cauzei noastre revoluţionare

„Actuala revoluţie socialistă culturală este o măreaţă revoluţie menită să măture toţi monţtrii şi să remodeleze ideologia poporului, precum şi să atingă sufletele oamenilor. Ce armă trebuie utilizată pentru a îndepărta toţi monştrii? Ce ideologie trebuie aplicată pentru a întâri mintea oamenilor şi a le remodela sufletele? Cea mai puternică armă ideologică, singura de altfel, este gândirea marelui Mao Tse Tung.

Gândirea lui Mao reprezintă orientarea noastră politică, cea mai înaltă instruţiune pentru acţiunile noastre;este telescopul şi microscopul nostru politic şi ideologic pentru observarea şi analizarea tuturor lucrurilor. În această măreaţă şi fără precedent revoluţie culutrală, noi trebuie să folosim gândirea lui Mao pentru a observa, analiza şi transforma totul şi, într-un cuvânt, să o punem la comanda tuturor lucrurilor. Trebuie să folosim gândirea lui Mao pentru a distruge poziţiile inamicului şi a obţine victoria. Lupta noastră împotriva gangsterilor anti-socialişti este o luptă de clasă pe viaţă şi pe moarte.[...]

În timpul măreţei revoluţii culturale au fost expuse multe fapte care ne arată foarte clar că elementele antipartinice şi antisocialiste sunt carieriste, intrigante, ipocrite şi aparţin claselor exploatatoare. Aceştia au o atitudine dublă. Ei au aparenţa unor oameni, dar de fapt în inimile lor sunt demoni. Sunt lupi în blană de oaie şi trigi mâncători de oameni cu feţe zâmbitoare. Adesea ei folosesc frazele Marixism-Leninismului şi ale gândirii lui Mao drept un paravan în timp ce îşi fac publice vederile lor diametral opuse sub cuvântul „dar” amestecând chestiuni burgheze şi revizioniste. [...] O fortăreaţă este mult mai vulnerabilă atunci când este atacată din lăuntrul său. Inamicii care au săpat calea printre rândurile noastre sunt mult mai periculoşi decât inamicii care acţionează în câmp deschis. [...]

Într-o atât de complicată şi de acută luptă de clasă, cum putem noi să tragem o linie clară între noi şi inamicii noştri? Cum vom putea distinge între revoluţionari şi contra-revoluţionari, între marxism-leninsm şi revizionism? Trebuie să folosim gândirea lui Mao,   o armă ideologică puternică şi s-o utilizăm drept telescop şi microscop pentru a observa toate chestiunile. [...]

Gândirea lui Mao Tse-Tung este punctul culminant al marxism-leninsmului.[...] Este arma invincibilă a poporului chinez, precum şi o armă puternică, invincibilă a tuturor popoarelor revoluţionare din întreaga lume. [...]

Fiecare propoziţie a preşedintelui Mao reprezintă adevărul şi poartă mai multă înţelepciune decât zece mii de propoziţii obişnuite.[...]

Obiectivul fundamental al marii revoluţii culturale socialiste din ţara noastră este de a elimina complet vechea ideologie şi cultură, vechile obiceiuri şi tradiţii folosite timp de mii de ani de către clasele exploatatoare pentru a otrăvi mintea poporului, şi de a crea o cultură şi ideologie proletară cu totul nouă, precum şi a forma tradiţii şi obiceiuri pentru masele populare. Aceasta se poate realiza prin studierea creativă şi aplicarea gândirii lui Maoîn formidabila luptă de clasă, prin popularizarea acesteia şi integrarea sa în masele de mucitori, ţărani şi soldaţi. [...]

Noi trebuie să considerăm opera preşedintelui Mao drept suprama directivă a activităţii noastre. [...] Preşedintele Mao este soarele radiant ce luminează minţile noastre. Gândirea lui Mao este modul nostru de viaţă.Cei care se opun gândirii lui Mao, indiferent când o fac sau ce fel de „autorităţi” sunt, vor fi denunţaţi de întregul partid şi de întreaga naţiune.”