Autor 6553 vizualizări


Revoluţionar marxist, Kabila a preluat conducerea statului Zair din mâinile dictatorului Mobutu Sese Seko, după o perioadă în care s-a impus ca lider al rebeliunii congoleze. A pus bazele Republicii Democrate Congo, ocupând funcţia de preşedinte până în ianuarie 2001 când este asasinat de către garda sa de corp.

Formarea revoluţionară

Născut în 1939 în Congo belgian, Kabila a avut posibilitatea de a urma studii de filozofie politică în Paris, iar din 1961 studiază timp de un an în cadrul Universităţii din Belgrad.

Criza statului Congo, soluţionată după preluare puterii de către formaţiunea lui Mobutu Sese Seko, l-a determinat pe Kabila să aleagă un traseu revoluţionar, alăturându-se forţelor rebele din estul ţării. În 1965, împreună cu aproximativ 100 de revoluţionari, Che Guevara soseşte în estul Zairului pentru a lupta împotriva lui Mobutu, discreditând cu această ocazie forţele conduse de Laurent Kabila, despre care scria:“Nimic nu mă face să cred că acesta este omul momentului”.  Această atitudine a sud-americanului a dus la apariţia unor disensiuni între rebeli, evenimente ce au dus la victoria trupelor lui Mobuto din confruntările acelui an.

Perioada premergătoare “eliberării” Zairului

În 1967, Kabila a fondat Partidul Popular Revoluţionar şi a pus bezele un stat secesionist marxist în provincia Kivu de sud, la vest de lacul Tanganika, beneficiind de sprijinul internaţional al Republicii Populare China. Până în 1988, anul dispariţiei partidului şi al statului, regimul lui Kabila a a încălcat numeroase drepturi internaţionale ale omului, acţionând în vederea acumulării de resurse pentru o putea derula o eventuală acţiune militară împotriva lui Mobutu.

Activitatea politică în zonă a fost una intensă, Kabila dezvoltând relaţii de prietenie cu Yoweri Musevini (preşedinte al Ugandei din 1986), Julius Nyerere (preşedinte al Tanyaniei între 1964 şi 1985) şi Paul Kagame (preşedinte al Ugandei din 2000).Cu sprijin militar şi logistic din partea acestora, Kabila a reuşit să îl înlăture de la putere pe dictatorul Mobutu, a format un nou guvern şi a scimbat denumirea statului în Republica Democrată Congo.

Preşedinte al Republicii Democrate Congo

Alianţa cu Uganda şi Rwanda a fost de scurtă durată, acestea întorcând armele împotriva lui Kabila, acesta fiind salvat de intervenţia militară a ţărilor vecine Namibia, Angola şi Zimbabwe. După înlăturarea pericolului, Kabila a recurs la practicile predecesorului său, interzicând partidele politice şi a refuzat să plătească datoria externă a ţării, ce se ridica la 14 miliarde de dolari. Într-o declaraţie pentru Reuters şi-a descris drumul spre putere cu procesul de fertilizare a unui câmp pentru a avea de unde să recolteze.

Imaginea internaţională a dictatorului congolez s-a depreciat masiv în urma acuzaţiilor pe care ONU i le-a adus în legătură cu implicarea sa în genocidul rwandez, refugiaţi Tutsi fiind ucişi de soldaţi Hutu aflaţi în subordinea lui Kabila.

Pe 16 ianuarie 2001 Laurent Kabila a fost împuşcat de 3 ori de către garda sa de corp Rashidi Kasereka, liderul congolez decedând pe 18 ianuarie în Zimbabwe. Asasinarea sa a făcut parte dintr-o mişcare mai amplă ce a eşuat în a prelua puterea şi a aruncat ţara în haos până la preluarea funcţiei de preşedinte de către fiul său Joseph Kaliba.