Autor 36131 vizualizări


În ziua de 25 August 1530 vine pe lume Ivan, fiul mult aşteptat al Marelui Cneaz al Rusiei, Vasili al III-lea. Momentul naşterii lui Ivan este şi pentru locuitorii vremii, momentul mult aşteptat deoarece acesta va fi primul fiu al cneazului. Când a venit pe lume, Kremlinul a fost lovit de un fulger provocând un puternic incendiu iar micutul Ivan avea deja doi dinţi-semnele acestea au fost considerate ca fiind de origine divină şi interpretate:îi va sfâşia cu un dinte pe duşmanii ţării, iar cu celalalt va muşca din propriul popor .

Lupta pentru supremaţie

Când Ivan avea numai trei ani, tatăl său, Vasili al III-lea, Marele Cneaz al Rusiei, se stinge din viaţă nu înainte de a-şi numi succesorul la tron, pe fiul său cel mare, Ivan. Tutela îi revenea, prin testament, până la vârsta de 15 ani, mamei sale Elena şi a boierilor.

Datorită vârstei sale fragede, Ivan era considerat de către familiile pretendente un obstacol, fapt pentru care mama sa Elena împreună cu scutierul Obolenski Telepnev demarează o serie de arestări a celor mai temuţi boieri. Dorinţa de putere a familiilor boiereşti a devenit atât de mare încât din „persecutaţi devin persecutori” iar „prada” este Elena Glisnki, mama lui Ivan şi scutierul Obolenski Telepnev, ambii protectori ai lui Ivan.

Moartea acestora a transformat Rusia în scena deschisa a  bătăliilor dintre familiile boiereşti pentru putere. Familiile care au reuşit să îşi pună amprenta asupra micutului Ivan au fost, Suiski şi Bielski, şi datorită cărora va face cunoştinţa cu foamea, cruzimea, răutatea, bătaia şi indiferenţa. Se spune că aflat între zidurile Kremlinului, avea un comportament deviat deoarece distracţia lui consta în smulgerea penelor păsărilor sau aruncarea puilor de pe ziduri.

Alături de Ivan se va afla tot timpul Mitropolitul Macarie care îl va introduce în tainele teologiei şi istoriei. Conştient că vârsta de 16 ani îi va aduce legitimitate monarhală, lucru dezagreat de familiile care se luptau pentru putere, Ivan, avându-i alături pe membrii Bisericii, se va autointula Ţar al Rusiei şi cere boierilor să i se supună.

Este încoronat Ţar al Rusiei la Moscova, la 16 ianuarie 1547. O lună mai târziu se va căsători cu fiica unei vechi familii de boieri de viţă nobilă, Anastasia Romanova, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Ţarina Anastasia va aduce pe lume două fete şi doi băieţi:Dmitri care moare la luni după naştere şi Ivan, care va deveni ţarevici.

După moartea Anastasiei, Ivan, se va căsători în 1561 cu fiica prințului cerchez Temriuk care este botezată și primește numele de Maria, în 1571 Ivan se căsătorește pentru a treia oară cu Marfa Sobakina, 1572 cu Anna Koltovski, fiica unui curtean, în 1575 cu Anna Vasilcikova, în 1579 cu Vasilisa Melentieva, în 1580 cu Maria Dolgoruki iar în 1581 cu Maria Feodorovna Nagoi, fiica unui dregător de la curte.

Domnia

Domnia primului ţar al Rusiei se poate împărţi în două perioade:una prosperă-plină de reforme ample şi benefice iar cea de doua plină de efectele problemelor ţarului, învăluită în negura nebuniei.

Perioada marcată de reforme a adus ţarului popularitate în rândul nobilimii dar şi în rândul oamenilor simpli. Din seria reformelor le menţionăm pe cele din 1550, 1551 şi 1565 însă, înainte de reforma din 1550 ţarul Ivan formează un sfat de tip nou, Izbrannaia Rada(Consiliu ales). Consiliul era format din membrii ai nobilimii şi clerului şi era dominat de către Mitropolitul Macarie şi părintele Silvestru, predicatorul iluminat.

1550-se formează adunarea care înregistra hotărârile ţarului, Zemski Sobor

 -  se alcătuieşte Codicele Ţarist, Țarski Sudebnik, şi avea drept scop înlocuirea    celui din 1479, al bunicului său Ivan al III-lea, Kneajeski Sudebnik

1551 – în cadrul celui de-al treilea sinod bisericesc, Ivan înmânează documentul Stoglavîn care se regăseau reformele ce se vor aplica în cadrul bisericii:stareții și mănăstirile nu vor mai putea face nici o achiziție fără încuviințarea suveranului, se va interzice mănăstirilor să dea împrumut bani cu camătă. Fiecare oraș va avea școala lui, deservită de preoți și de dieci;se va preda scrierea, cititul, aritmetica, cântul, religia, bunele maniere.

1556 – împarte ţara în opricininași zemșcina.

Opricininareprezintă domeniul privat al ţarului – în acesta vor intra câteva cartiere din Moscova, 27 de orașe, 18 districte și principalele căi de comunicație. Familiile de aristocraţi mutate pe teritoriul ţarului îşi vor pierde masiv influenţa însă, se va naşte o noua clasă, orpicinicia căror “cal de bătaie”va fi teritoriul zemşcina.

Zemşcinareprezentă restul teritoriului.

Nobilimea ţării este reorganizată, ţăranii rămân legaţi de glie ;ţarul guvernează cu ajutorul Dumei Boierilor, în cazurile considerate grave se va convoca Zemski Sobor însă, aceste adunări aveau doar vot consultativ.

Violența orpicinicilor este încurajată de țar care îi răsplătește cu bunurile luate de la trădători. Curând aceștia devin de temut și detestați. Şi în rândul boierilor ţarul  va porni o serie de asasinate crunte, majoritatea prin tortură la care va lua parte personal. Paradoxal, după fiecare crimă, ţarul se retrăgea pentru câteva ore, timp petrecut în rugăciune.

 

Punctul culminant al nebuniei si cruzimii sale în urma căruia i se trage numele de Groznic, este în masacrul de la Novgorod, din 1570 a cărei continuare ar fi trebuit sa fie în  oraşul Pskov. Sub pretextul unei scrisori existente în care se regăsea dorinţa locuitorilor din cele două oraşe de a se supune Poloniei, Ivan, cere orpicinicilor să omore toată populaţia. Masacrul a durat cinci săptămâni, timp în care în jurul oraşului s-au ridicat ziduri pentru ca niciun locuitori să nu poată ieşi, funcţionarii au fost arestaţi, preoţii au fost omorâţi. Locuitorii au fost aduşi in faţa lui Ivan şi a fiului său, unde au fost torturaţi.

„Am intrat in Novgord cu un cal si am iesit cu 49 de cai si 22 de carute incarcate”

Numărul total al victimelor se ridică la 15.000 potrivit lui Kurbski, la 18.000 potrivit Celei de-a treia cronici a Novgoroduluişi la 60.000 după autorul Primei cronici a Pskovului.

Opricinicii asediază casele și prăvăliile, devastează bisericile. Novgorodul nu-și va reveni niciodată după masacrul din 1570. 

Văzând toate acestea, locuitorii Pskovului s-au predat.

Activitate extrarusească

În 1552, la 2 octombrie, a învins Hanatul Kazanului, armatele căruia au devastat nord-estul Rusiei în mod repetat și a anexat teritoriul său .

În august 1554 supune regiunea Astrahanului. Datorită aceastei cuceriri, Rusia câștigă un debușeu la Marea Caspică și controlează tot cursul Volgăi.

În 1558 armata ţarului pătrunde în Livonia.

În 1563, februarie, marele oraș comericial Poloțk este cucerit motiv pentru care ţarul  adăugă titlurilor sale și pe acela de mare prinț al Polțkului.

În 1570 sultanul Turciei, Selim al II-lea cere  Rusiei  Kazanul și Astrahanul iar dacă nu vor accepta acest lucru să plătească un tribut anual Porții. În timp ce negocierile se împotmolesc, la începutul anului 1571, tătarii din Crimeea invadează teritoriile meridionale ale Rusiei. La 24 mai 1571 tătarii dau foc caselor de la periferia Moscovei.

Armata rusă sub conducerea prințului Vorotânski reușeste să-i înfrângă pe tătari. Ivan dizolvă opricininacare este detestată în țară dar și pentru că avea nevoie de consimțământul nobililor polonezi. Scopul său este de a se încorona rege al Poloniei în urma decesului regelui Sigismund-August care n-a lăsat moștenitori pe linie masculină. Însă planurile acestora nu se vor căpăta niciodata formă.

Noul rege al Poloniei, Ștefan Bathory îi scrie lui Ivan al IV-lea că va respecta armistițiul de trei ani încheiat între Rusia și Polonia. Ivan și-a anexat cea mai mare parte a Livoniei în 1577.

 În 1579 armata poloneză aliată cu armata suedeză zdrobesc armata rusă. La 15 ianuarie 1582 este semnat un armistițiu pe 10 ani între Polonia și Rusia prin care rușii abandonează întraga Livonie și Poloțkul iar polonezii evacuează orașele rusești cucerite.

Declinul morţii

Marele declin începe pe 15 noiembrie 1581 când își vede nora, Elena, soția lui Ivan, care era însărcinată, purtând o rochie ușoară în loc de trei rochii așa cum era obiceiul. O bate atât de tare încât aceasta avortează. Țareviciul furios pe tatăl său ridică vocea în fața suveranului care într-un acces de furie își lovește fiul la întâmplare cu bastonul său cu vârful de fier și îl rănește mortal.

Moartea fiului său devine picătura ce a umplut paharul . Ivan nu poate dormi decât câteva ore pe noapte. Dezmățul, excesul de mâncare și băutură îi vor ruinat sănătatea. Pentru că nici poțiunile medicilor și nici rugăciunile preoților nu opresc boala, Ivan cheamă vracii. Din toate părțile sosesc la Moscova astrologi, ghicitori, vraci.

Concluziile celor ce îl vor consulta i se ascund însă, află, din întamplare că astrologii i-au calculat data morţii, 18 martie 1584.

La aflarea acestor lucruri, Ivan va începe să facă daruri bisericilor şi devine preocupat de succesiune. Moştenitorul va fi cel de-al doilea fiu al său, Feodor. Pentru a-i uşura munca, Ivan formează o comisie ai cărei membrii vor fi :Ivan Șuiski, eroul asediului Pskovului, Ivan Matislavski, fiul nepoatei marelui cneaz Vasili, Nicetas Iuriev, fratele primei sale soții, Anastasia, Bogdan Bielski și  Boris Godunov a cărui soră Irina s-a căsătorit cu țareviciul.

Calculele astrologilor dar şi ale ghicitorilor se adeveresc pe data de 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic, moare în timpul unei partide de şah cu Bogdan Bielski. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.

A fost înmormântat în biserica Sfântului Arhanghel Mihail alături de fiul său ucis într-un acces de furie. Pe mormântul său stă următoarea inscripție:"În anul 7092-1584, în a optsprezecea zi a lunii martie, s-a înfățișat preacredinciosiului suveran, țar și mare cneaz al întregii Rusii, Ivan Vasilievici, în călugărie Ionas."

Conform mărturiilor vremii, Ivan era un diplomat de geniu, un veritabil vizionar politic, un mânuitor de excepţie al condeiului, fiind considerat un om deosebit de cult. Inteligenţa  îi era umbrită de accesele de paranoia şi depresie, care duceau la violenţă extremă.

""