Autor 9316 vizualizări


În atelier: Bertha: „Chiar ești serios în privința asta!” Carl: „Sunt atât de serios încât asta îi sperie pe unii oameni”. Pe lângă seriozitate, însă, după cum veți vedea, orice istorie de succes mai are nevoie de cel puțin două ingrediente: imaginație cât cuprinde și curaj răsfirat ici-colo, de fapt cam peste tot, fără economie. Astfel, roata începe să se învârtă cu șanse de izbândă. Sau, în unele cazuri, cele trei roți.

Bertha Ringer Benz (foto jos) s-a născut în anul 1849, într-o familie înstărită din localitatea Pforzheim, Germania. Cunoscutul nume „Benz” l-a căpătat în 1872, când s-a căsătorit cu Carl Benz (cu cinci ani mai mare decât ea), celebrul inginer german care, în timp ce se plimba cu bicicleta pe când era elev la liceul de inginerie mecanică, își imagina cum ar arăta și cum ar funcționa o trăsură fără tracțiune animală.


Prin 1871, după diferite experiențe în domeniul ingineriei, Carl Benz a deschis alături de un asociat, August Ritter, o companie de construcții metalice. Din păcate, și din diverse motive, printre care iresponsabilitatea partenerului său de afaceri, fabrica nu a dat randament și a ajuns în scurt timp în pragul colapsului. Între timp, Carl se logodise deja cu Bertha, care nu a ezitat să își folosească zestrea pentru a salva compania viitorului ei soț. Mai mult, cei doi Benz au deschis o nouă companie de prelucrare industrială, care a început să dea roade.

De acum, Carl Benz (foto jos) se putea concentra pe visul său din adolescență: construcția primului automobil din istorie. După mai multe încercări și ore în șir petrecute în atelierul său de mecanică din orașul Manheim, inginerul a reușit să creeze prototipul unui vehicul cu trei roți, cu motor în patru timpi, pe benzină.


Invenția era gata pentru testări (în parametrii epocii, firește).

„Haideți, domnule Benz, haideți! 

Se mișcă! Faceți loc! O trăsură fără cai!

La o parte din drum! Faceți loc! Revoluția are nevoie de spațiu!”

Cam acestea ar fi fost replicile unuia dintre ucenicii lui Benz, rostite în timp ce alerga în jurul curții atelierului Benz la, pare-se, primul „test-drive” al automobilului cu trei roți, așa cum se vede în filmul „Carl și Berta”, în regia lui Till Endemann (2011).

A existat și o testare mai puțin plăcută, având în vedere că mașina lui Benz, cu cei doi soți la bord, nu s-a oprit chiar regulamentar, ci într-un zid de cărămidă care împrejmuia curtea. Acest incident nu l-a descurajat însă pe Carl să continue să își îmbunătățească construcția. A mai creat un al doilea și un al treilea prototip, cel din urmă fiind finalizat în ultima lună a anului 1885. Numărul trei a fost cu noroc, cum are el obiceiul, astfel încât, în ianuarie 1886, inginerul german își completa cerea de patent pentru „vehiculul cu trei roți acționat de motor pe benzină” (foto jos). Acum că invenția avea și un certificat de naștere oficial – identificat „DRP 37435” – el trebuia prezentat lumii.


Planul îndrăzneț al Berthei

În general, modelul creat de Benz (Benz Patent Motor Car – model 3) a avut parte de o primire bună din partea publicului, dar, ca aproape în cazul oricărei noutăți, oamenii sunt mai puțin încrezători la început. Așadar, succesul invenției nu se ridica deloc la înălțimea așteptărilor, încă.

Mai era o pedală de apăsat.

Cu un pantof de femeie.

Într-o dimineață de august, din vara lui 1888 (unele surse susțin că data exactă ar fi 5 august, altele zic 12 august), Bertha Benz s-a trezit cu noaptea în cap, pe la ora 5:00 a.m., cu chef de o plimbare cu mașina și, mai ales, cu dorința de a cuceri puțin lumea cu invenția soțului său, care se cam plafonase într-o tăcută răbdare în așteptarea succesului.

Istoria trebuia puțin accelerată.

A făcut în linişte bagajele pentru ea și pentru cei doi fii care urmau să o însoțească – Eugen, în vârstă de 15 ani și Richard, în vârstă de 13 ani (pe lângă aceștia, cuplul Benz a mai avut încă trei copii, Clara, Thilde și Ellen) – și a ieșit din casă împreună cu ei, mergând pe vârfuri, până spre modelul cu numărul trei al automobilului Benz. Nu înainte de a îi lăsa un bilet soțului său în care îi spunea că a plecat în vizită la mama sa, în localitatea Pforzheim, adică cam la vreo sută de kilometri distanță. Deloc departe, am spune astăzi.


Prima mașină din lume așa a arătat: un vehicul cu trei roți, cu motor în patru timpi, pe benzină. Cu o versiune îmbunătățită a acestuia a călătorit Bertha Benz, de la Manheim la Pforzheim, în august 1888. A fost prima călătorie cu mașina consemnată în istorie (sursa foto: Getty Images)

Cei trei companioni, mama și fii, au împins automobilul suficient de departe de casă, astfel încât zgomotul provocat de pornirea mașinii să nu îl trezească pe domnul Benz. Apoi, Bertha Benz a învârtit cu putere roata poziționată orizontal în partea din spate a mașinii pentru a determina aprinderea necesară pornirii motorului. Toate acestea, printre faldurile bogate ale fustei lungi și sub atenția pălăriei bine așezate pe cap, sub care dansau chiar și niște bucle – nu pe o muzică prea lină, ci pe valsul unei huruieli specifice de motor.

Odată pornită, indiferent de obstacole (și au fost din plin!), nu a mai fost de oprit.

Nici Bertha, nici mașina.

Tot înainte spre Pforzheim

Drumul până la destinație, total neadaptat pentru mersul cu automobilul (din simplul motiv că acestea nu existau), nepavat, plin de praf, stâncos chiar, cu numeroase denivelări de-a lungul său, a fost, cum era de așteptat, o veritabilă aventură.

Una dintre primele probleme care trebuiau rezolvate era alimentarea cu apă. Cam din 15 în 15 kilometri, trebuia găsită o sursă de apă pentru răcirea motorului. Câte un râu din loc în loc sau câte o prăvălie din zonă și puțină orientare din partea călătorilor au soluționat această chestiune, doar pentru a-i face loc alteia. Legată tot de resurse, era și problema combustibilului, care se epuiza destul de repede, mai ales că, probabil, „un plin” în 1888 nu putea însemna prea mult. Nu benzinăriile reprezentau soluția (pentru că, da, ați ghicit, evident că nu existau nici acestea), ci farmaciile, de unde Bertha Benz cumpăra ligroină, un tip de benzină ușoară (solvent, i-am mai putea spune) pe baza căreia funcționau mașinile construite de Carl Benz.

Din când în când, la deal, mașina se mai și împotmolea, moment în care cei doi fii ai soților Benz știau ce au de făcut: se dădeau jos din „trăsura cu motor” și împingeau la aceasta până treceau hopul. Nu de puține ori s-a rulat această secvență, în care, adesea, interveneau pentru a ajuta și oamenii care se găseau întâmplător pe drum.

Prima călătorie cu mașina consemnată în istorie

Benz Patent Motor Car, numărul 3, al lui Carl Benz ieșise cu adevărat în lume și oamenii îl cunoșteau cu toate „opțiunile” lui. În acest timp, probabil, tatăl invenției, cu mustața zbârlită, citea scrisoarea lăsată de soția sa, în care aceasta îl anunța că a plecat în vizită la Pforzheim cu automobilul patentat de el, marcând astfel prima călătorie cu mașina consemnată în istorie. Ironic, c-așa-i istoria, fără participarea personajului principal, Carl Benz. Acesta nu mai avea ce să facă oricum, decât să aștepte vești de la Bertha, Eugen și Richard.

Până acolo, însă, mai era drum greu, mai erau destui oameni de uimit și cucerit și, mai ales, mai erau câteva opriri de făcut. Ca, de exemplu, „oprirea jartieră”. Un cablu de ardere s-a defectat la un moment dat, astfel încât cei trei călători au fost nevoiți să tragă pe dreapta. Cum nici nu se punea probleme de existența vreunui mecanic prin zonă care să îi ajute, doamna Benz a pus în aplicare cunoștințele ei inginerești, căci, trebuie să menționăm, le avea din plin. Acestea, alături de jartiera de la ciorapi au reprezentat soluția perfectă pentru repararea cablului cu probleme. Călătoria putea continua. Nu fără alte opriri de rigoare: „opririle acul de pălărie”, când talentele mecanico-inginerești (și imaginația, subliniez imaginația) ale soției domnului Benz își spuneau cuvântul din plin. Pentru că țeava de benzină se înfunda din când în când, Bertha folosea acul care îi fixa pălăria – trebuie să fi fost unul strașnic – pentru a o desfunda, astfel încât sistemul să funcționeze în continuare. Și funcționa.

Nici sistemul de frânare al modelului Benz numărul 3 nu a scăpat de îmbunătățiri pe drumul spre Pforzheim. În zonele de vale mai abrupte, frânele din lemn, care se uzau, începeau să cedeze, iar pentru a ameliora situația Bertha a oprit la atelierul unui pantofar și i-a cerut (nu, nu o pereche de pantofi noi, deși nu avem informații nici că nu ar fi făcut-o) să îi pună niște garnituri de frână din piele.


Oprire la farmacie, pentru un „plin” de ligroină (sursa foto: Getty Images)

„Ajuns cu bine la Pforzheim. Bertha”

Când deja se lăsase seara, după un drum lung de aproape douăsprezece ore și totuși scurt de vreo sută de kilometri, Bertha Benz și fii săi au ajuns în Pforzheim.

„Mamă, am reușit! Am reușit!”, a strigat unul dintre băieți, după cum arată o altă secvență din filmul „Carl și Berta”, menționat mai sus. Într-adevăr, reușiseră să facă prima călătorie cu mașina din istorie, la bordul invenției lui Carl Benz. Acesta din urmă a primit o telegramă de la Bertha, scrisă imediat când aceasta a sosit la casa mamei sale:

„Ajuns cu bine la Pforzheim. Bertha” (în germană: „Phforzeim glücklich angekommen. Bertha”).

Domnul Benz, cel mai probabil, avea deja ceva informații, având în vedere că mașina sa cu cei trei călători nu trecuse chiar neobservată prin toate micile orașe și sate de pe traseu, unde chiar oprise de multe ori, așa cum am povestit, pentru a rezolva diferite probleme, în uimirea și încântarea oamenilor locului. Și poate chiar și spre spaima unora care, trezindu-se cu inovația în calea lor, condusă de o femeie (pentru că nu ar trebui să uităm că rulăm cândva la sfârșitul secolului al XIX-lea), se lăsau mai degrabă cuprinși de panică decât de admirație şi interes.

În orice caz, „publicitatea” modelului cu numărul 3 al automobilului lui Benz era asigurată și cu efecte. După câteva zile petrecute la Pforzheim, Bertha Benz s-a întors împreună cu cei doi fii spre casă, alegând de această dată alt traseu, astfel încât și mai mulți oameni au putut să vadă cu ochii lor creația Benz în mișcare.

Pe lângă câștigul în popularitate al automobilului, călătoria Berthei Benz a contribuit și la îmbunătățirea invenției, de care inginerul s-a ocupat imediat ce soția sa a ajuns acasă, pe baza experienței acesteia și a fiilor lor de pe teren, din timpul călătoriei.

Dacă nu exista, Bertha Benz trebuia inventată

Peste o lună, la început de toamnă, Carl Benz a expus modelul său de automobil, într-o variantă perfecționată, la o expoziție din Munchen, unde a câștigat o medalie de aur, atenția extrem de generoasă a presei și aprecierea considerabilă a publicului.

Între timp, comenzile pentru cea mai nouă invenție a vremii începeau să curgă, iar într-un deceniu, întreprinderea lui Carl Benz, „Benz & Cie.”, a devenit cea mai mare companie de automobile din lume (în mai 2011, patentul Benz a fost inclus în patrimoniul UNESCO).


Carl şi Bertha (cu faţa), într-o maşină cu patru roţi (modelul Benz-Viktoria), în 1894 (sursa foto: Getty Images)

„Străbunica mea a fost întotdeauna foarte valoroasă pentru mine. Rolul pe care l-a avut în a transforma în realitate invenția soțului era mereu un subiect important în familia noastră. Personal, mereu am depus – și încă o fac – eforturi pentru a face cunoscut mesajul că a fost nevoie de Bertha Benz pentru ca toate acestea să se întâmple”, spune Jutta Benz, stră nepoata Berthei și a lui Carl Benz.

Eu, una, nu aș contrazice mesajul doamnei Jutta Benz, ultima Benz din familie, de altfel. Uneori, câte un om cu o idee, cu instinct, cu ambiție și curaj (în cazul de față și cu jartieră și ac de pălărie) sau cu toate acestea la un loc poate schimba, deseori decisiv, traseul. Traseul istoriei.

Cât despre traseul istoric parcurs de Bertha Benz în 1888, acesta poate fi reluat astăzi, dacă ajungeți în Manheim și porniți – cu mașina, desigur – pe Ruta Memorială Bertha Benz spre Pforzheim. O să dureze vreo oră și, deși tind să cred că nu ar fi nevoie de niciun ac de pălărie, mi-aș prinde unul, așa, de dragul și decorul istoriei.

Foto sus: Scenă din filmul „Carl şi Bertha” (2011), care reconstituie drumul aventuros către Pforzheim

Surse: 

„Daimler Chronicle”, editat de Daimler AG, Stuttgart, Mercedes-Benz Classic Archives, publicat de Daimler AG, Stuttgart, 2011, tipărit de Steidl, Germania  
""