Autor 8335 vizualizări


Gheorghe Jurgea-Negrilești este unul dintre cei mai apreciați memorialiști ai perioadei interbelice. Statutul său și relațiile pe care le-a avut în înalta societate din România interbelică i-au facilitat accesul la informații prețioase despre acea lume dispărută și oamenii ei. Memoriile sale se opresc însă la 23 august 1944, după cum a menționat și editorul său. Drept explicații ale refuzului de a descrie și evenimentele pe care le-a trăit după acea dată, editorul a indicat posibila teamă pe care ar fi simțit-o Jurgea-Negrilești în perioada comunistă sau frica de represalii, ca urmare a clasei sociale din care făcea parte.  

Studierea materialelor întocmite de fosta Securitate arată însă că un motiv al refuzului său de a povesti evenimentele în care a fost implicat sau a fost martor după 23 august 1944 stă tocmai în rolul pe care l-a avut în acea perioadă, anume de informator al Securității, o relație care a ținut câteva decenii și despre care putem presupune că nu i-a fost ușor să vorbească după prăbușirea regimului comunist. 

Punctul de plecare: memoriile sale 

Faptul că memoriile lui Gheorghe Jurgea-Negrilești s-au oprit la data de 23 august 1944 m-a determinat să mă întreb ce anume s-a întâmplat cu el în perioada comunistă, cum a supraviețuit acelei epoci și dacă a fost supus persecuțiilor politice, așa cum presupuneam că s-a întâmplat cu o astfel de personalitate.  


Eram totodată curios de ceea ce ar fi putut spune în timpul interogatoriilor la Securitate, având în vedere cercurile în care a trăit în perioada interbelică și, mai ales, informațiile la care a avut acces. Nu sunt însă singurul cititor al memoriilor sale care a fost interesat de acest aspect. Toma Roman Jr. s-a întrebat, la rândul său, „cum de un om cu originea socială și prietenii lui Jurgea-Negrileşti nu a ajuns la puşcărie în timpul dictaturii staliniste de la noi”. El a oferit un răspuns la această întrebare în baza unui document despre masonerie, scris în decembrie 1984 de un informator pe nume „Jean”, și pe care l-a identificat ca fiind chiar Gheorghe Jurgea-Negrilești.  

Ceea ce nu spune însă, neavând de unde să știe, este că relația lui Gheorghe Jurgea-Negrilești cu Securitatea a început chiar în septembrie 1948, la puțin timp după înființarea acestei instituții. În acel an a intrat în slujba Securității sub numele conspirativ de U.G.-34. Identificarea lui ca informator am realizat-o în timp ce citeam dosarul unei „exploatatoare”, fiica unui industriaș român interbelic, urmărită și arestată de Securitate după 1948. Am remarcat atunci o descriere peiorativă despre antreprenorul Emil Prager, concurent direct al inginerului Aurel Ivanovici, tatăl vitreg al lui Gheorghe Jurgea-Negrilești: 

„Pia mi-a spus că acesta locuiește în casa lui Emil Prager căruia îi plătește o chirie lunară de 100.000 lei (neoficială). Acest amănunt mi-a atras atenția având în vedere că Prager e un reacționar înverșunat, fost în relații cu industria americană și protejatul Elenei Lupescu. […] Inginerul Emil Prager locuiește în Str. Paris 47. A avut un post de seamă la Sovrom construcție, iar acum după cât am auzit are un mare rol la ministerul Energiei Electrice. Despre el n’am mai dat note informative”.  

Antipatia din această frază, izvorâtă poate și din invidia provocată de decăderea sa din statutul interbelic și de pozițiile pe care le-a avut Emil Prager în timpul regimului comunist, și modul în care l-a descris pe acesta în memoriile sale m-au făcut să realizez că exprimarea nu este doar o simplă coincidență. Sub identitatea informatorului U.G.-34, semnatarul notei, se putea afla Gheorghe Jurgea-Negrilești. Confirmarea am găsit-o într-o altă notă despre aceeași persoană și în care îl menționează pe tatăl său vitreg, inginerul Ivanovici.  Acest articol reconstruiește, aşadar, în baza surselor Securității, povestea informatorului U.G.-34 aka Jean, a cărui relație cu principala instituție represivă a regimului comunist a durat câteva decenii.  

Cine a fost Gheorghe Jurgea-Negrilești 

Gheorghe Jurgea-Negrilești s-a născut la 14 noiembrie 1904 în Galați, fiind fiul lui Paul Jurgea-Negrilești, mare moșier din Tecuci, și al Nataliei (Natașa), fiica adoptivă a consulului rus de la Galați. A urmat școala primară și liceul în acel oraș, fără să-l termine însă. Potrivit unei autobiografii scrise în perioada în care era agent al Securității, a renunțat la studii pentru a se ocupa de agricultură. Din punct de vedere politic, a fost simpatizant legionar. El a relatat în același document că prin 1932 s-a întâlnit în tren cu Corneliu Zelea Codreanu care l-a convins să facă politică legionară. Alte documente îl prezintă drept membru activ al „Ligii Vlad Țepeș”, spunându-se că ar fi condus „personal propaganda carlistă” în Tecuci și Suceava6. A candidat apoi pe listele electorale ale Gărzii de Fier. Închis la penitenciarul Jilava în 1933, a fost eliberat, renunțând și la implicarea sa politică7. Aparent, decizia a fost luată în urma sfaturilor primite de la tatăl său vitreg, inginerul Aurel Ivanovici. S-a angajat apoi funcționar la întreprinderile acestuia, unde a lucrat până la naționalizarea din 1948. În acel an, el era suspectat de Securitate ca având activitate informativă în favoarea „statelor imperialiste”.  

În vizorul Securității 

1948 a fost anul în care regimurile comuniste din Europa au renunțat la perdea, trecând la arestarea masivă a oponenților reali sau imaginari ai regimurilor. În acel context, mai mulți cunoscuți de-ai lui au fost reținuți. De asemenea, Securitatea avea informații că Gheorghe Jurgea-Negrilești cunoștea modul în care Costache Malaxa, fiul industriașului Nicolae Malaxa, a fugit din țară. Astfel, structurile polițienești au propus arestarea sa pentru aflarea unor informații despre toate aceste persoane, dar și pentru a documenta legăturile sale cu Legația Statelor Unite din București și angajații ei. Mai multe informații indicau faptul că s-ar fi aflat „în relații de prietenie” cu aceștia, desfășurând totodată activitate informativă în favoarea „imperialiștilor”.  

Agentul U.G.-34 

Deși părea că deznodământul avea să fie unul previzibil pentru cei aflați în situația lui, finalul acelei arestări, care a avut loc la 28 septembrie 1948, a fost cu totul altul. Motivele sunt indicate într-un raport al Securității, redactat ulterior.  

Angajamentele semnate de Gheorghe Jurgea-Negrileşti. Sursa: ACNSAS

În timpul anchetei a dat răspunsuri care au fost apreciate drept „mulțumitoare” de anchetatori. Mai mult decât atât, le-a oferit acestora „completări prețioase pentru Serviciul nostru”, ceea ce i-a convins pe ofițeri să propună eliberarea sa cu „obligația pentru el de a da orice informații ce i se vor cere și de a fi un colaborator cinstit”, ceea ce aparent s-a și întâmplat ulterior. În același timp, angajații instituției represive erau conștienți că omul din fața lor era un individ cu relații în „cercurile reacționare” din București, „cercuri” care în acea perioadă reprezentau unul dintre principalele obiective pe care securiștii doreau să le penetreze și să le controleze informativ.  

În același timp, ofițerii erau conștienți şi că, prin intermediul lui Gheorghe Jurgea-Negrilești, puteau afla informații și despre unii dintre angajații Legației Statelor Unite de la București, cu care se afla în contact. Cu toate că în dosarul care a ajuns la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu există un raport despre cum a decurs efectiv recrutarea, în documente ulterioare se menționează că el a fost convins să accepte colaborarea în baza materialelor compromițătoare. A fost astfel recrutat prin constrângere.  

Acest text este un fragment din articolul „Din înalta societate în agentura Securității: Gheorghe Jurgea-Negrilești”, apărut în numărul 229 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 15 februarie – 14 martie 2020 și în format digital pe platforma paydemic.com 

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum