Autor 23061 vizualizări


Marele poet roman Ovidiu, un tânăr aristocrat bogat şi extrem de talentat, era obsedat de femei, dragoste şi sex, lumea romană a vremii sale potrivindu-i-se ca o mănuşă. La vârsta de şaisprezece ani, Ovidiu s-a căsătorit cu prima dintre cele trei soţii ale sale, o mireasă adolescentă pe care obişnuia s-o trateze cu condescendenţă. La douăzeci şi trei de ani, în ciclul său poetic Amores (Iubiri), este imortalizată Corinna, amanta lui plină de voinţă, senzuală şi necredincioasă. Romanii răspunseră cu entuziasm, iar câţiva adepţi înfierbântaţi îi scrijeliră versurile pe zidurile cetăţii. E foarte posibil ca marele succes şi conţinutul acestor versuri să-l fi determinat pe Augustus să introducă legislaţia sa puritană.

Chiar şi în ziua de astăzi, învăţaţii încă mai fac speculaţii pe marginea identităţii femeii care poartă în poeme pseudonimul de Corinna. Cea mai teribilă sugestie a fost că aceasta era chiar Iulia, fiica sfidătoare a lui Augustus, dar dovezile în sprijinul acestei ipoteze sunt neconcludente. Oricine ar fi fost, Corinna trăieşte în cupletele poeziei mistuitoare a lui Ovidiu. Cu imaginaţie, simpatie şi şiretenie, ne-o putem imagina destul de bine.

Iată câteva fapte care se deduc uşor din „Iubirile” lui Ovidiu:Corinna era puţin mai mare decât Ovidiu şi căsătorită cu un bărbat mult mai bătrân („un ramolit senil” sunt cuvintele neiertătoare ale lui Ovidiu), pe care-i înşela în egală măsură, înainte de a împlini douăzeci de ani devenise amanta unui bărbat cu care avusese primul orgasm. După aceea, se bosumfla şi se plângea dacă iubitul nu o făcea să se zvârcolească în timpul actului sexual.

Pe cât de încrezută, pe atât de dulce era Corinna, o adeptă a cosmeticii aplicate. Era încrezătoare în forţele proprii, temperamentală şi pasionată. Îi plăcea să-l tachineze pe Ovidiu şi să-i aprindă gelozia.

Corinna era şi dependentă de traiul luxos, îi ţinea la distanţă pe bărbaţii care nu-i puteau satisface pretenţiile şi aştepta daruri scumpe de la ei. Sub pretextul că îi plăceau cursele de cai, flirta cu jocheii, îşi asuma riscuri şi îşi cooptase servitorii, în mod special pe Nape, slujitoarea ei, în intrigile sale amoroase, îl iubea pe tânărul ei amant poet, iar el o adora.

Amores sunt o descriere strălucită a felului în care funcţionau relaţiile intime într-un cuplu de elită din societatea romană.

Să vizualizăm amarul schimb de replici dintre doi amanţi în timp ce discută despre un apropiat banchet oficial. Ovidiu îşi imaginează ce bine vor petrece împreună, până când Corinna îl avertizează:nu va veni singură. Soţul ei o va însoţi. Ovidiu, în mod clar neaşteptându-se la aşa ceva, îi răspunde cu mânie sumbră: „Sper să se prăvălească mort înainte de desert!”

Apoi Ovidiu trece la inventarea unui cod secret al gesturilor, pe care urmau să-l împărtăşească doar ei:pretinde că eşti soţia respectabilă, o îndeamnă el pe Corinna,  „dar dă-mi un semn cu piciorul pe sub masă când treci pe lângă mine”. În timpul conversaţiei generale, el avea să-i transmită mesaje secrete ridicând sprâncenele sau scriindu-şi cuvintele în vin. Corinna trebuia să-şi atingă obrazul de fiecare dată când se gândea la ultima lor partidă de amor, sau să-şi ciupească lobul urechii pentru a-i semnala că e supărată pe el. El îi aminteşte cum, la alte petreceri, îşi strecura mâna sub fusta ei şi o excita până la orgasm, fără să se observe nimic!

Reflecţiile lui Ovidiu aduc un val de gelozie:nu bea din paharul pe care soţul tău l-a atins cu buzele;respinge-i cu dispreţ îmbrăţişările, mai ales atunci când îşi vâră degetele sub rochia ta ca să-ţi strângă şi să-ţi mângîie „sfârcurile degrabă întărite”.

… Şi, mai presus de orice, să nu îndrăzneşti

Să îl săruţi, nici măcar o dată! Dacă o faci, mă voi da pe faţă drept amantul tău,

Voi pune mîna pe tine şi îmi voi cere dreptul la acele săruturi…

Ovidiu nu poate suporta gândul că soţul Corinnei face dragoste cu ea. Pretinde că eşti frigidă! Ucide-i dorinţa sexuală, îi porunceşte el şi, în paranteză, o imploră pe Venus, zeiţa dragostei, ca nici Corinna, nici soţul ei să nu simtă nici o plăcere când fac sex – „şi mai ales ei să nu îi placă!

Ovidiu era cuprins de reverie când evoca frumuseţea fizică a Corinnei, şi nu ezită să descrie detaliile cele mai intime:părul lung şi castaniu, strălucitor şi fin ca pânza de păianjen, gâtul moale şi alb, felul sugestiv în care se îmbrăca şi care îi amintea fie de o regină orientală, fie de o curtezană de lux. Când o dezbrăca de aceste straie strălucitoare, Corinna stătea în faţa lui fără apărare, iar Ovidiu trecea în revistă minunile goliciunii ei:umeri netezi, sfârcuri seducătoare care invitau la pipăit, pântece plat sub sânii magnifici, crupa dulce curbată şi coapsele lungi şi zvelte, apoi… Când ajunge la sexul iubitei, Ovidiu amuţeşte, predându-se în faţa perfecţiunii senzuale a amantei sale.

Dar când iubiţii se certau, Ovidiu putea fi crud şi batjocoritor, folosindu-se de inteligenţa sa ascuţită pentru a privi cu un ochi critic defectele Corinnei. La un moment dat, ea îşi vopsea prea des părul bogat cu o substanţă preparată din lipitori şi oţet şi se coafa cu fierul încins pentru a-şi face bucle. Din această cauză părul începu să îi cadă în smocuri, iar ea plânse privindu-se cu tristeţe în oglindă. Până când îi crescu la loc, a trebuit să se mulţumească cu gloria falsă a unei peruci făcute din părul sclavelor germane aduse din teritoriile cucerite. Ovidiu o dezaprobă: „Şi asta numai din vina ta!”

Ovidiu şi-a consemnat reacţiile când Corinna a rămas însărcinată şi, fără să îi spună, a făcut un avort care aproape că a ucis-o. „Ar trebui să fiu furios, dar sunt doar speriat”, nota el, absorbit de propria sa virtute. „Te rog, să nu se mai întâmple niciodată!” încheie el.

Ovidiu se simţea pus la încercare când Corinna îl bătea la cap să îi cumpere cadouri. Nu erau, oare, versurile sale strălucite, cea mai frumoasă ofrandă pe care şi-o putea dori o femeie? Dar când Corinna, care iubea rochiile de mătase şi bijuteriile de aur, aştepta dovezi mai palpabile de dragoste, Ovidiu o găsea respingătoare. „Nu mai cere atâtea”, o sfătui el cu răceală. „O să dăruiesc numai când am eu chef să fac asta”.

Când se simţea jignit, impetuosul Ovidiu avea accese de furie atât de teribile, încât mai târziu recunoştea că şi-ar fi biciuit până şi tatăl, dacă nu chiar până şi pe zei. O dată a tras-o de păr pe Corinna şi i-a zgâriat faţa cu unghiile, apoi a privit-o înspăimântat cum se îndepărta de el cuprinsă de groază. Dar nu se învinui pe sine însuşi mai mult de câteva clipe, căci apoi nu se putu abţine să nu o dojenească: „Cel puţin îndepărtează semnele relei mele purtări / Şi aranjază-ţi părul ca înainte!”

Pe Ovidiu îl preocupa mecanismul care guverna această relaţie. El şi Corinna erau excelenţi strategi, dar nu se puteau descurca fără Nape, slujnica personală a Corinnei. Nape era eternul mesager, purtînd bilete şi aranjând întâlniri, uneori convingând-o pe Corinna, care avea adesea reţineri, să doarmă acasă la Ovidiu.

În ciuda pasiunii lor împărtăşite, Corinna şi Ovidiu se înşelau reciproc cu diverşi amanţi. A fost o noapte terbilă când Corinna i-a interzis lui Ovidiu să o viziteze acasă, apoi a făcut dragoste în dormitor, în timp ce el înconjura casa ca o stafie. A doua zi, când rivalul lui epuizat a ieşit de la ea mergând împleticit, l-a surprins pe Ovidiu în postura umilitoare de urmăritor.

De fiecare dată când Corinna şi Ovidiu se certau şi se despărţeau, ea se aşeza în poala lui, îl mângîia şi îi spunea vorbe atât de dulci, încât îl convingea să o primească înapoi. Te rog, măcar, spune el în poemele sale, să nu faci paradă de infidelităţile tale. Eşti prea dulce ca să fii virtuoasă, căci frumuseţea şi virtutea sunt incompatibile. Dar măcar ascunde-ţi semnele de pe trup, netezeşte-ţi părul şi fă-ţi patul înainte să mă primeşti.

După ce a fost amanta lui Ovidiu timp de câţiva ani, Corinna a pus capăt relaţiei. De ce? Amoressugerează că l-a părăsit pentru un soldat, o brută virilă care avea resurse financiare ilicite. Oare ea l-a prins pe Ovidiu în flagrant delict cu coafeza ei, pe care el a sedus-o, sau cu vreo altă soţie nesatisfăcută? Sau poate că motivul era faptul că Ovidiu, deşi se lăuda că iubita lui îl făcuse să aibă nouă orgasme într-o singură noapte, avea puseuri de impotenţă, probabil cauzate de plumbul din apa adusă prin faimoasele apeducte romane? După cum mărturiseşte el în versuri amare în Amores,

Când o ţineam în braţe m-am trezit moale ca lăptuca uitată de ieri,

O povară nefolositoare pe patul leneş.

Deşi voiam să o fac, iar ea era mai mult decât doritoare,

Nu îmi puteam urni la treabă partea care îmi aduce plăcerea. …

Cumplită privelişte!

Zăceam acolo ca un buştean putrezit, o povară moartă.

Chiar am crezut că sunt o stafie.

Oricare ar fi fost motivul, Corinna a dispărut pentru totdeauna din viaţa lui Ovidiu, dar a continuat să-i preocupe pe istorici, care au încercat fără succes să-i afle identitatea. Oare cum s-a simţit ea, ca amantă a lui Ovidiu? Cum s-a simţit când a citit noul poem al fostului ei iubit,  Ars Amatoria – o poezie didactică, ce oferea sfaturi practice în materie de iubire?

Să ne-o imaginăm pe Corinna la vârsta maturităţii, o văduvă încă frumoasă, al cărei soţ bolnav tocmai a murit. Ars Amatoria e senzaţia literară a sezonului. Toţi prietenii ei comentează poemul, iar cei apropiaţi ştiu că versurile sunt inspirate de tumultuoşii ani pe care Corinna i-a petrecut ca amantă a lui Ovidiu. Cu siguranţă a uimit-o cinismul lui Ovidiu, maniera lui de abordare analitică şi calculată, când îi declarase iubire veşnică! Acum coborâse atît de mult, încât scrisese un manual, în care, încă din cartea întâi, îi sfătuia pe amatori cum să câştige inima unei amante, iar în cartea a doua le va arata cum să îi menţină acesteia interesul viu, în timp ce în cartea a treia le îndemna pe amante să facă acelaşi lucru cu bărbaţii.

Oare cum a reacţionat Corinna, peste care trecuseră anii? Nu a fost nici jignită, nici surprinsă, căci ştiuse dintotdeauna că arta lui Ovidiu îi reflectase viaţa şi că fiecare sărut şi sentiment al lui, fiecare atingere provocatoare şi fiecare orgasm vulcanic erau întipărite în mintea lui. Iar Corinna îşi asumase rolul de amantă cunoscând, în linii mari, direcţia jocului. Când era foarte tânără, probabil că părinţii o forţaseră să se mărite, aşa că nu o interesau vechile virtuţi ale nevestelor romane:fidelitatea şi creşterea copiilor, în schimb, alesese să îşi trăiască viaţa într-o petrecere şi o distracţie continuă, în mod special la cursele de cai, unde călăreţii erau la fel de atletici şi bine făcuţi ca şi armăsarii pe care îi călăreau.

Ars Amatoria trebuie să-i fi părut ca un deja vu, o revedere a anilor ei timpurii ca amantă a lui Ovidiu. Tehnica este totul, începe Ovidiu, iar Corinna trebuie să fi dat aprobator din cap la citirea acestor rânduri. Mai întâi, unde căutăm amanta? Teatrul, cursele de cai, circurile, banchetele, chiar şi templele oferă ocazii excelente (Ne-am întîlnit la un banchet. Eu purtam rochia mea de mătase violetă, iar părul mi-l coafasem încolăcit în vârful capului. Stăteai în apropiere şi nu îţi puteai lua ochii de la mine.). Şi nu uitaţi că femeile sunt mai senzuale ca bărbaţii şi nu pot rezista în faţa unui admirator îndemânatic şi persistent (Câtă dreptate are, cel puţin în ceea ce priveşte senzualitatea. Dar îndemânarea şi persistenţa merg numai până la un punct şi, aşa cum ai avut ocazia să constaţi în ceea ce mă priveşte, pot deveni plictisitoare).

Câştigă-i şi mituieşte-i servitoarea pentru a o transforma în mesager şi spion (Ah, Nape, îţi aminteşti acele zile?). Fă-i promisiuni extravagante, dar cheltuieşte puţini bani. Seduce-o cu vorbe elocvente, şi complace-te într-un maraton al scrisorilor (La fel de zgârcit cum te ştiu dintotdeauna! Aş primi oricând aur masiv şi smaralde.). Îmbracă-te îngrijit, păstrează-te în formă şi curat. Prefăte beat şi declară-i dragoste nemuritoare (Deci aveam dreptate să te numesc un mincinos! Dar nu mi-am dat seama că nu erai beat cu adevărat.). Flateaz-o fără cruţare, plângi cu lacrimi imploratoare. Dacă îşi baricadează uşa, urcă-te pe acoperiş şi strecoară-te printr-un luminator sau pe fereastră. Apoi, dacă ezită, ia-o cu forţa, căci femeile adoră tratamentul dur şi sunt dezamăgite dacă le laşi să te îndepărteze(Deci până la urmă nu ai înţeles nimic, îi dispreţuiai pe soldaţi, dar m-ai atacat atât de violent, încât mi-a fost prea teamă să îţi spun să pleci…). Dacă nu poţi evita certurile, împăcaţi-vă în pat(Ne-am petrecut timpul făcând şi una şi alta.). Dacă trebuie, sărută-i picioarele. Când faceţi dragoste, este esenţial ca şi ea să ajungă la, sau să mimeze bine, un orgasm.

Cartea a treia trebuie să fi dezvăluit cît de condescendentă era atitudinea lui Ovidiu faţă de femei. Nu neglija felul în care arăţi, căci puţine dintre voi sunt înzestrate de la natură (Dar eu sînt, chiar şi acum, cînd am trecut de prima tinereţe.). Părul este foarte important. Coafează-l elegant, ascunde-ţi firele albe cu vopsea sau cu peruca (Trebuie să mă bazez pe perucă, părul meu fin tot nu poate suporta tăria vopselelor). Protejează-ţi subsuorile de miros şi smulge-ţi părul de pe picioare. Foloseşte cosmeticele:ruj, pudră, penseta pentru sprâncene. Păstreaz-ţi dinţii albi şi respiraţi curată, altfel un râset te-ar costa un amant, învaţă muzică, poezie, dans şi jocuri. La jocuri, străduieşte-te să câştigi, dar nu prea tare. În timp ce faci dragoste, adoptă o poziţie care să îl stârnească pe partener, şopteşte cuvinte interzise, geme în delirul plăcerii şi nu deschide ferestrele, corpul tău gol e avantajat de semiobscuritate(Dar nu şi al meu, o, poete, căci corpul meu era perfecţiunea însăşi!).

Chiar şi în culmea pasiunii, Ovidiu nu se sinchisise de posibila reacţie a Corinnei la poezia lui. Dar, oricum, se temuse de un critic mult mai periculos:însuşi Augustus. După ce, în anul 2 î.Hr, o acuzase pe fiica sa, Iulia, de adulter şi o exilase, pentru ca apoi, după un deceniu, să o izgonească şi pe fiica acesteia, Vipsania Iulia, Augustus s-a întors împotriva lui Ovidiu. L-a acuzat de încurajarea adulterului şi l-a exilat într-un port îndepărtat, de pe teritoriul României de azi. Ovidiu şi-a petrecut ultimii zece ani din viaţă pledând şi trăgând sfori, implorând să primească permisiunea de a se întoarce, dar Augustus a rămas de neclintit, iar Ovidiu a murit exilat şi nefericit.

Dacă ar fi supravieţuit, Corinna ar fi fost şocată. Ea, ca şi restul clasei sale sociale, era la fel de vinovată. În orice caz, Ovidiu atrăsese atenţia asupra sa devenind cronicarul suprem al iubirilor ilicite din lumea latină. Ea, Corinna, doar se complăcuse în această situaţie.

Alegând plăcerile iubirii extraconjugale lipsite de responsabilitatea copiilor, Corinna se revoltase împotriva căsătoriei ei aranjate şi îşi alcătuise propriul mod de viaţă. Făcuse alegeri:respinsese vechea Romă în favoarea celei noi, căutase mereu plăcerea, trăsese foloase de pe urma frumuseţii ei, refuzase statutul de mamă. Prin dispreţul ei provocator faţă de riturile trecutului, Corinna îşi restabilise demnitatea şi statutul de femeie, măcar în propriii săi ochi.

restul pe Istorii Regasite