Autor 7518 vizualizări


Elvețianul Henry Wirz a rămas în istoria Statelor Unite ca fiind singurul combatant din timpul Războiului de secesiune, condamnat la moarte pentru crime de război. Cum s-a ajuns însă aici?

Wirz s-a născut la Zurich, în 1823 și a emigrat în Statele Unite douăzeci de ani mai târziu. În 1861, când a început Războiul Civil, s-a înrolat ca soldat în armata confederată, în Regimentul 4 Infanterie din Louisiana. A fost apoi detașat ca gardian la o închisoare din Alabama și apoi la una din Virginia.

În februarie 1864, guvernul Confederat a pus bazele unei închisori militare – Camp Sumter – lângă Andersonville, Georgia.  Wirz (foto dreapta) s-a numărat printre cei însărcinați cu paza prizonierilor din armata unionistă.

Condițiile în care erau ținuții „yankeii” erau din cele mai rele: hrană cât să nu moară de foame, fără apă potabilă, lipsiți de orice asistență medicală. În plus, lagărul devenea din ce în ce mai aglomerat, în august 1864 ajungând să numere în jur de 32.000 de prizonieri (doar patru orașe din Sud aveau o populație mai mare!).

Rata mortalității, din cauza subnutriției și bolilor, ajunsese la 5.000 de oameni pe lună. În total, din cei 45.000 de prizonieri aduși în cele 14 luni de existență ale lagărului, 13.000 au încetat din viață.

La sfârșitul ostilităților, Henry Wirz a fost arestat și dus la Washington, unde guvernul federal i-a intentat un proces, el fiind acuzat că a contribuit în mod deliberat la înrăutățirea situației prizonierilor și implicit, la moartea unui număr mare al acestora.

Procesul a început în iulie 1865 și a durat două luni, timp în care au fost audiați foști prizonieri, ofițeri Confederați și locuitori din orașul Andersonville. Wirz a fost declarat vinovat pentru 11 din cele 13 capete de acuzare pentru crimă și a fost condamnat la moarte.

Cererea de grațiere pe care a înaintat-o președintelui Andrew Johnson nu a avut efect, astfel că, pe 10 noiembrie 1865, sentința a fost pusă în aplicare, Henry Wirz fiind executat prin spânzurare (foto sus).