Caligula, cel mai nebun împărat din istorie

Împăratul roman Caligula este un personaj aparte în istoria imperiului Roman. Urcarea sa pe tron a fost văzută ca izbăvitoare atât de aristocrație, cât și de plebe. Caligula era fiul unui general roman extrem de iubit și prețuit, Germanicus Claudianus. El fusese crescut departe de tentaţiile curților senatoriale romane, printre legionarii tatălui său. De la aceștia primise și porecla de Caligula (Cizmuliță) când la vârsta de 3-4 ani tatăl său l-a îmbrăcat pe tânărul Gaius, adevăratul nume al lui Caligula, într-o uniformă de soldat în miniatură, inclusiv cu ghete și armură. 

Din acest motiv mulți îl vedeau ca pe o adevărată speranță a Imperiului. Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus (numele întreg a lui Caligula) şi-a început scurtă domnie la doar 25 de ani. Există câteva surse de supraviețuitori de pe timpul domniei lui Caligula, deși el este descris ca un conducător nobil și moderat în primele șase luni ale domniei sale. Primele măsuri luate păreau să confirme așteptările tuturor:reducerea impozitelor, mărirea soldelor legionarilor, interzicerea „les majestăţii”, reinstaurarea jocurilor publice, iertarea tuturor celor acuzaţi de această crimă sau încercarea de a institui dreptul de vot tuturor cetăţenilor romani. 

O boală misterioasă care-l transformă total pe împărat

Euforia romanilor a durat însă mai puțin de un an. După ce timp de aproape 3 săptămâni fusese cuprins de o boală misterioasă, ce-l făcuse să stea inconştient, îşi reveni însă este complet schimbat în atitudine. Uciderea nobililor care în timpul agoniei împăratului din exces de zel strigaseră la căpătâiul lui că sunt gata să-şi dea viaţa pentru salvarea împăratului, a părut pentru mulți o surpriză neplăcută și o nebunie de neconceput. De fapt lucrurile sunt mai complicate, iar anxietățile și paranoia lui Caligula, bine mascate multe vreme începeau să iasă la iveală. 

Desi publicul roman nu știa, Caligula a ajuns pe tron în urma unei crime pe care o visa de mulți ani-uciderea împăratului Tiberius. Motivul este disputat intre istorici. Unii vorbesc de dorinta de răzbunare a mortii tatălui său, otrăvit din ordinul împăratului, alții pun setea de răzbunare pe seama copilariei distruse de abuzurile sexuale.

Boala care îl pusese la pat și aproape îl omorâse nu îl afectase fizic, ci l-a făcut să vadă conspiraţii împotrivă sa la fiecare pas.

Caligula începe epurarea

Astfel, au început primele epurări, prin uciderea sau exilarea celor pe care îi vedea ca amenințări serioase. Printre primii executați a fost vărul său, pe Gemellus. Unii spun că s-a sinucis, deși indiciile lui Suetonius arata ca de fapt, Caligula l-a otrăvit. Nimeni nu mai era în siguranţă. Senatorii, nobilii, actorii sau oamenii simpli erau ridicaţi în toiul nopţii de gărzile pretoriene şi torturaţi cumplit înainte de a fi ucişi. Drept compensaţie pentru pierderile din Senat, Caligula îşi investeşte calul senator cu drepturi depline. Crimele au continuat chiar și cu oameni din familia sa. Până și între soldații legiunilor vedea conspiratori. De exemplu când vizita o legiune staționată pe Rin, a decis decimarea ei de îndată, pe motiv că soldații se răzvrătiseră împotriva tatălui său, Germanicus cu 24 de ani înainte.

Caligula, violatorul incestuos și războinic împotriva oceanului

Autorii antici spun că în mai puţin de doi ani, Roma ajunsese aproape de colapsul financiar din pricina politicilor sociale-banchetelor fastuoase, jocurilor de gladiatori și tot felul de generozități pentru a-și asigura popularitatea;dar și a luxului curții. Unii chiar susțin că omorurile aveau ca principal scop confiscarea averilor victimelor pentru ca împăratul să suplinească cheltuielile masive.

Deși în urma a sa au rămas câteva construcții importante în Roma antică, este greu de considerat că împăratul Caligula ar fi avut un plan bine definit în acest sens, chiar dacă a ordonat ridicarea a noi locuințe de lux pentru sine, lărgirea unor porturi și construirea a două noi apeducte din Roma:Claudia Aqua și Anio Novus.

Singurele lucruri cu sens pentru domnia lui Caligula au fost satisfacerea propriilor sale plăceri sadice. Pentru acestea a a transformat palatul imperial si Senatul în cea mai mare casă de toleranţă care a existat vreodată, iar damele de companie erau soţiile şi fiicele senatorilor.

La unele jocuri de gladiatori, el a ordonat gărzilor să lase animale sălbatice să intre într-o secțiune a amfiteatrului peste publicul de acolo, ca aceștia să fie mâncați de animale, deoarece era plictisit de ceea ce văzuse în arena.

Este cunoscut faptul că practica incestul cu surorile sale, Agrippina, Drusilla și Livilla, și se afișa ca zeu la multe ceremonii. Ba chiar a cerut ca unele dintre statuiile din templele romane sa fie decapitate, iar în locul capetelor zeităților respective să fie pus capul său. El pus să fie reprezentat ca un zeu soare pe monedele egiptene și chiar și-a înălțat o statuie la Templul din Ierusalim.

În timpul domniei sale, imperiul a anexat Regatului Mauritania, dar Caligula a rămas în istorie pentru cucerirea sa fictivă a  insulelor britanice. După o mobilizare exemplară, Caligula îşi purta armatele pe ţărmul Atlanticului să adune scoici în loc să treacă Canalul Mânecii.

Omorât de garda pretoriană

Sfârșitul lui Caligula devenise o chestiune de timp. Aristocrația își dorea eliminarea lui, senatorii la fel, până și oamenii simpli se săturasera de nebuniile lui. În aceste condiții la 24 ianuarie 41 d.Hr., Caligula este înjunghiat în timp ce se adresa unei trupe de actori despre arta dramatică. Aproape 30 de senatori şi membri ai gărzii pretoriene, în frunde cu comandantul acesteia, îşi implantau pumnalele în cel care avea să fie catalogat drept cel mai infam lider al Romei. Trecuseră doar patru ani de când acesta fusese numit împărat… Asasinii au încercat să lichideze fizic toată familia lui Caligula. Au reușit să o omoare pe soția lui și pe fiica sa,  Julia Drusilla, prin zdrobirea capului de un perete. Însă garda germanică a împăratului împrună cu soldații pretorieni fideli acestuia s-a alertat și a reușit să-l salveze pe Claudius, unchiul lui Caligula. După ce asasinii au fost executați, Claudius, frate mai tânăr al generalului Gemanicus, a fost numit împărat.