Autor 29741 vizualizări


Diane de Poitiers era o femeie atletică, căreia îi plăcea să înoate şi să călărească. Rămăşiţele sale mumificate, conform tradiţiei au fost îngropate în 1975, după ce revoluţionarii i-au profanat sicriul în timpul evenimentelor de la 1789.


Descoperite în timpul unor săpături arheologice, rămăşiţele i-au fost atribuite de cercetători Dianei nu doar datorită locului unde au fost găsite, ci şi caracteristicilor – “adultă, matură, prezentând o fractură consolidată a tibiei şi fibulei, dobândită în urma unei căderi de pe cal în 1565", au declarat cercetătorii. În plus, a fost observată o concordanţă perfectă când au fost suprapuse mandibula şi maxilarul superior, cu ultimul portret al acesteia executat de Francois Clouet.


Un contemporan al Dianei de Poitiers, scriitorul Brantôme, scria despre aceasta că era, în ultimii săi ani de viaţă, la fel de proaspătă ca la vârsta de 30 de ani, cu pielea neobişnuit de albă, şi că îşi punea zilnic aur în apa de băut, ca elixir pentru tinereţe.


Studiul, realizat de medicii de la spitalele Raymond Poincare, Lariboisiere şi Pitié-Salpetriere din Paris, confirmă găsirea unor concentraţii ridicate de aur în rezidurile de ţesut şi în părul Dianei de Poitiers. "O contaminare pare puţin probabilă-nu era regină, nu purta coroană, bijuteriile nu îi puteau contamina părul şi ţesutul, iar aurul nu era folosit la îmbălsămare", notează cercetătorii.


Concluzia la care au ajuns realizatori studiului indică faptul că o concentraţie capilară atât de ridicată poate corespunde unui sindrom de intoxicaţie cronică, manifestată prin anorexie, greţuri, subţiere a firului de păr, diaree şi o anemie ce ar explica culoarea pielii.

""