Autor 7791 vizualizări


Despre Wiston Churchill se ştie că este politicianul cu trabucul, care a condus Marea Britanie către succes în cel de-Al Doilea Război Mondial. Prim ministrul englez era, de asemenea şi un bun istoric şi scriitor, el fiind chiar şi câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură în 1953. În spatele omului influent, cunoscut de către o intreagă lume, se ascunde un om pasionat de ştiinţă, evoluţia umană şi biologia celulelor, şi chiar de existenţa unei forme de viaţă pe o altă planetă.

Era octombrie 1939, la câteva săptămâni după ce Marea Britanie îi declarase război Germaniei naziste. Cu puţin înainte, Churchill trimisese către editorul său un articol ştiinţific pentru publicare în ziarul de duminică londonez „News of the World”. Articolul a rămas într-un sertar, războiul ocupând atât paginile ziarului, cât şi activitatea politicianului.

La sfârşitul anilor50, după viaţa politică tumultoasă, Churchill a revenit asupra textului. A făcut câteva mici modificări ale cuvintelor, nimic prea important. Dar, cel mai important, a schimbat titlul:de la „ Are we alone in space?” la „ Are we alone in the Universe?”. Se pare că aceste schimbări le-a făcut în timpul vacanţei petrecute în sudul Franţei, la vila editorului său, Emery Reves.

După ce Reves a murit, în 1980, soţia sa a donat manuscrisul Muzeului Naţional Churchill din Fulton, Missouri, unde prim ministrul a ţinut celebrul discurs al Cortinei de Fier, în 1946. Textul a rămas uitat în arhive până recent, când a fost găsit de către directorul muzeului, Timothy Riley. Textul lui Churchill îşi punea, la prima vedere, întrebările esenţiale legate de viaţa extraterestră.

După ce la început a definit viaţa, el a început să facă o listă cu elementele necesare ei, precum apa. De acolo înainte, el a început să speculeze despre posibilitatea existenţei vieţii în altă parte a sistemului solar. El a anticipat existenţa unor planete care ar putea găzdui viaţa, care să înglobeze un mediu propice ei, nici prea cald, nici prea frig. Despre existenţa extratereştrilor se vorbea cu mult înainte ca politicianul să scrie eseul – chiar cu un an înainte, unii oameni care ascultaseră discursul lui Orson Welles de la radio, s-au panicat, crezând că invazia de pe Marte este una adevărată. Churchill era bun prieten cu Welles, şi fan al cărţii sale, „Maşina Timpului”.

Nebunia vieţii extraterestre caracterizează mijlocul secolului al XX-lea. Foştii preşedinţi americani Jimmy Carter şi Ronald Reagan au susţinut că au văzut OZNuri, în timp ce liderul sovietic Mihail Gorbaciov a declarat că „fenomenul OZNurilor chiar există şi trebuie tratat cu seriozitate.”